Maica-mea este profesoara de romana. A fost si este o lady (chiar si acum, la respectabila ei varsta). In casa la mine nu se putea folosi niciun cuvant care nu intra in standardele bunelor maniere. Le mai foloseam eu pe afara, dar daca printr-o regretabila eroare eram auzit, urma iadul. Pentru ca asa lady cum e, manuia al dracului de bine cureaua sau carligul ala de lemn, folosit la masinile de spalat de pe vremea lui Ceausescu. Prin urmare am invatat inca destul de timpuriu cam care sunt cuvintele „permise” si care cele „nepermise”. Combinand totodata notiuni de politica externa, cu politica interna (adica aveam grija ce vorbeam „pe afara” si mai ales cu cine).

Am ramas uimit cand am spus prima oara un banc cu „prostii” (convins fiind ca ea nu ma aude) si a izbucnit intr-un mare hohot de ras. Da, s-a amuzat copios, pentru ca fiind o femeie inteligenta, a putut sa extraga esentialul. Eu spusesem acel banc pentru poanta lui, nu pentru ca as fi vrut musai sa folosesc vreun cuvant „interzis”. Daca ar fi fost obtuza sau tampita, ar fi avut cel mai bun motiv sa ma tina numa’-n suturi „nesimtitule, cum iti permiti sa vorbesti asa”??? Si zdrang peste cur sau peste capatana. Nici pomenela, din acel moment, maica-mii am putut sa-i spun cele mai porcoase bancuri pe care le auzeam. Daca erau bune, radea la ele cu pofta, facand abstractie de „pula”, „cacat”, „coaie” sau orice altfel de cuvant pe care in mod normal nu mi-as fi permis nici sa-l gandesc, in prezenta ei. Ea stia ca nu le voi folosi decat in contextul respectiv. Iar eu am invatat o lectie importanta despre oamenii inteligenti.

Daca nu intelegeti la ce ma refer, va explic acum. Este vorba despre articolul de ieri, guest post semnat de catre FKT, unul dintre cititorii mei. Dar mai ales despre comentariile aferente lui. Pentru ca nici nu il publicasem bine si au sarit cititoarele cu gura scrisul pe bietul om, facandu-l in fel si chip. Ba chiar si pe mine m-au certat, in ideea ca blogul a devenit misogin si ca se va umple de obscenitati. Marturisesc ca nu le-am inteles nici cand il certau pe FKT, nici avertismentul premonitoriu.

Mi se pare trist sa nu poti aprecia decat ceea ce consideri tu ca este politically correct. Mi se pare trist ca nu poti sa citesti un text scris cu destul umor (ba chiar si simtindu-se in el o usoara auto-ironie) si sa nu poti sa treci de conditia „eu nu vorbesc asa si nu pot aprecia un asemenea limbaj”. Sunt convins ca un om educat si inteligent poate sa aprecieze sau sa scoata ceva bun din aproape orice. Pot sa jur ca Regina Angliei pusa in situatia sa dea nas in nas, pe neasteptate, cu un barbat complet dezbracat va fi in stare sa poarte un dialog decent, fara sa-l faca pe ala sa se simta prost si, MAI ALES, fara sa se simta nici ea pusa intr-o postura injositoare. In viata lucrurile se intampla. Le luam asa cum vin, extragem din ele ceea ce ne place sau ne poate folosi mai departe si trecem peste.

Iar eu voi publica in continuare cate un guest-post care consider ca merita, mai ales in ideea de a mai sparge monotonia si de a mai invata si de la altii cate ceva. In ceea ce priveste gradul de misoginism al blogului, sper sa ramana constant, la nivelul de acum. Eu cred ca este in limite acceptabile.

 

 

mihai_vasilescu_misoginism

sursa foto

P.S. Cat de trist este sa nu poti extrage esentialul din ceea ce canta „Parazitii”, chiar daca nu e genul tau de muzica?