Ca tot a reusit Ana sa se auto-ironizeze, la modul funny, mi-am adus si eu aminte de o chestie. In liceu am avut „norocul” sa am un profesor de fizica, tipul „geniu neinteles”. Sa nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu omul (sa fiti sanatos Domn Balu, daca mai traiti) dar avea un obicei pacatos rau de tot. Venea de acasa (sau inventa pe loc) cu niste probleme din alea mega-complicate, „pentru olimpiada”. Pe care le puteau rezolva doar el sau bunul dumnezeu (asta din urma, doar daca avea noroc si era cu materia la zi). Le combina de le lua dracu’ si in final iesea un enunt de genul „o rezistenta, aluneca pe un plan inclinat, trece printr-un bazin cu apa si ramane agatata de un pendul”. Iar tu trebuia sa afli si pe ma-sa si pe ta-su lu’ rezistenta aia. Iar daca se opintea un pic si-i crestea gradul de dificultate, te punea sa afli si unde a fost fabricat planul inclinat si costurile lui de productie. Ma rog, chitibusuri d-astea menite sa-ti faca viata grea in liceu.
Eu si cu fizica nu ne aveam prea bine.
Adica aveam un pact de neagresiune. Eu o lasam in pace, dar nici ea nu trebuia sa ma frece la cap. Cu ajutorul alui de sus si al colegului de banca, m-am strecurat pe langa ea pana in clasa a doispea. Ba chiar nu stiu prin ce miracol, desi eu eram aproape neavenit in domeniu, aveam o imagine foarte buna in ochii profului. Habar nu am de ce, dar omul ramasese cu ideea ca eu sunt foarte bun la materia lui. Si cum mie nu-mi place sa contrazic oamenii, fara motive intemeiate, l-am lasat sa creada in continuare asta. Ce era sa fac, sa ma duc la el sa-i spun „stiti eu sunt cam parnaie la fizica si v-as ruga frumos sa ma desconsoderati total”? Pai, nu se face asa ceva. Pe cand cu ceva strategie, cu chiulit la orele la care trebuie si ajutor neconditionat de la Remus (colegul de banca) am reusit sa ajung in clasa a doispea, fara sa-i stirbesc omului increderea in cunostintele si abilitatile mele.
Nu mai stiu in ce clasa eram, cel mai probabil chiar a doispea, cand a venit la ora cu o falca in cer si una in pamant. Nu stiu ce avea, dar parea destul de suparat. A facut prezenta si dupa aia s-a intors spre tabla unde a inceput sa „compuna” una dintre celebrele lui probleme. Nasoala rau, fratilor. N-o mai tin minte, dar stiu ca in timp ce el scria pe tabla, noi ne uitam unii la altii cu privirea pe care imi iamginez ca a avut-o primul pamantean care a intalnit un omulet verde cu un singur ochi. Nu, nu, mai degraba cu privirea pe care o avea Ceausescu, atunci cand l-a vazut pe nen-tu Ilici la televizor, la revolutie.
Ardelean proful. A scris enuntul in liniste, fara sa se grabeasca. Dupa care s-a intors spre clasa si a intrebat calm:
-No, asta-i, cine vine s-o rezolve?
E imposibil sa nu stiti (numai daca n-ati trecut prin scoala) momentele alea cand profesorul intreaba ceva si se uita spre elevi asteptand ca cineva sa-i rapunda. In zadar, pentru ca toti sunt extrem de preocupati de cate ceva. Cam asta era atmosfera si acum. Toata lumea era cu capetele in jos. Majoritatea scriau ca sarg, doi-trei stergeau, altii erau adanciti in „potentiale rezolvari” ale cacatului ala de problema, unul se scutura de niste scame imaginare si cativa isi culegeau instrumentele de scris cazute chiar atunci (nu stiu cum mama dracului pixurile ajungeau sub banca in momente d-astea dificile). Dar peste toti plutea unul si acelasi gand, sub forma de rugaciune fierbinte: Doamne, nu pe mine, nu pe mine, pe oricine altcineva dar nu pe mine!!!
-Ei hai, nu vine nimeni la tabla sa rezolve? sparge linitea mormantala proful.
Nu, frate, chiar nu vine nimeni. Lasa-ne naibii in pace! Activitatile pe care vi le-am descris mai sus se intensificau direct proportional cu posbilitatea de a fi scos la tabla. Practic ai fi facut orice, numai sa nu ai „eye contact” cu calaul cu catalog.
-No, atunci sa chem eu pe cineva.
Si roteste ochii prin sala. Adica il banuiesti ca face asta, pentru ca de uitat la el, nu are nimeni curaj sa se uite. Asta ar mai lispsi. Ar fi fost ca si cum ai fi ridicat mana. Asa ca, dupa un moment de tacere, se aude:
-Hai, vino tu, cel cu bretele! Ah, am uitat sa va spun. Omul nu avea memoria numelor (v-am zis eu ca era geniu). Retinea fetele elevilor, sau alte amanunte care-i stimulau lui cortexul, dar dupa nume nu cred ca stia mai mult de doi-trei din toata scoala. Asa ca acum a dat-o pe asta cu bretelele. Adica fix cele care imi tineau mie pantalonii sa nu se pravaleasca in vine. Ridic usor capul si ma uit in jur. Nu, din pacate nu mai era nici dracu’ purtator de asa ceva (asa-mi trebuie, ma gasisem eu sa fiu trendsetter). Ma ridic in picioare si, cu o inspiratie absolut dementiala, in loc sa ma duc la tabla si sa ma pravalesc in ridicol, incercand sa pierd timpul pana se prinde ala ca sunt „lemn”, cu o voce care n-a tremurat nicio secunda ii spun:
-Domn’ profesor, nu stiu s-o rezolv.
Si am strans pleoapele asteptand sa inceapa uraganul, ce urma sa se termine cu un trei in dreptul numelui meu, in catalog. Omul s-a uitat absolut stupefiat la mine si, cu o uluiala demna de aflarea vestii ca Elvis traieste in Urziceni, ingaima:
-CUM, NICI TU??!!!
Nu stiu cum sa va explic, dar in momentul ala toata tensiunea s-a spart, s-a dus dracului. Si asta pentru ca toata clasa s-a intins pe jos, nechezand de ras, nevenindu-le sa creada ce tocmai auzisera. Da, va vine sa credeti? NICI EU nu stiam s-o rezolv. Si doar eram al dracului de bun la fizica. Drept urmare, cand a vazut domn profesor ca e chiar asa complicata incat NICI EU nu stiu s-o rezolv s-a apucat s-o faca el, pe tabla, ca sa ne arate ce si cum. Si nerecunoscatorii aia nu mi-au multumit niciunul, numai in mistouri m-au tinut. Ce oameni.
…norocosule !
@FKT, matinalule! 🙂
aici e ceasul cu o ora inapoi deci era 08.15, da, din pacate azi am fost matinal in urma unei confruntari dure cu pretenaru meu Jack Daniel’s n-am putut sa dorm cum trebe, ganduri cu oltence fierbinti mi-au futut tot somnul! ai avut noroc cu profu’ de fizica, eu a trebuit sa repar bicicleta lu’ala de chimie 4 ani de zile sa ma am bine cu el 🙂
@FKT, patru ani??? Mai bine-i luai una noua. 🙂
avea mosneagu o semicursiera de prin 1960 si era zgarcit ca dracu, nu stiu cum naiba dar reusea s-o buleasca aproape saptmanal, din ce sa-i cumpar eu una noua? din alocatia mea de atunci? nici nu mai stiu cat era acum 16 ani…imi amintesc ca de-abia imi luam tigari pe cateva zile din banii aia.
@FKT, ziceam si eu, n-am dat cu parul.
Corigent an de an. La chimie si fizica. Si nu pentru ca eram eu foarte prost. Dar aveam niste profesori indobitocitit de sistem si acriti de varsta. Cred ca nu mai aveau nicio placere in afara de aia de a se simti zei la ore.
@zorro, stiu genul. Din astia am avut la alte materii.
Fizica mi-a placut cel mai mult dintre toate materiile din scoala. Am fost la olimpiada in toti anii si am ajuns chiar la faza pe tara unde am ratat la mustata in loc pe podium. Mi s-a facut dor de liceu…
@mada, perfect. :))))
„Toata lumea era cu capetele in jos. Majoritatea scriau ca sarg, doi-trei stergeau, altii erau adanciti in „potentiale rezolvari” ale cacatului ala de problema, unul se scutura de niste scame imaginare si cativa isi culegeau instrumentele de scris cazute chiar atunci (nu stiu cum mama dracului pixurile ajungeau sub banca in momente d-astea dificile). Dar peste toti plutea unul si acelasi gand, sub forma de rugaciune fierbinte: Doamne, nu pe mine, nu pe mine, pe oricine altcineva dar nu pe mine!!!”
Am ras de m-am spart. Da frate, chiar asa era. Te prefaceai ca esti cel mai ocupat om, doar-doar nu te ia pe tine.
Buna, Mihai! Mai traieste domnul Balu. Suntem la acelasi medic de familie… Tin minte ca in clasa a doispea cand ne dadea lucrari (teze mai aveam?) ne impartea la ore : care mergeau pe fizica, industrie etc intr-o parte, care mergeau la ASE s.a. in cealalta si aveam subiecte cu grad de dificultate diferite. Eu-i spuneam ca dau la ASE, dar nu-i specificam ca dadeam la cibernetica (2 examene de mate si unul de…fizica!). 😀
@Elena P, deci traieste. Sa-i dea al de sus sanatate. Ce ma bucur ca mi-ai zis. 🙂
Ba, in a doispea era un prof Olteanu, cre’ ca faza e de prin a 10a. Dupa aia l-a avansat pe Arinel la rangu’ de geniu 🙂
Balu statea, dupa revolutie, la poarta liceului si ii alerga pe intarziati 🙂 Si alora care purtau blugi le zicea ca-s copii de bishnitzari 🙂
@Adi, uitasem de Olteanu. :))) Da, da, da.
Da’ ce profesoara aveam in a doispea la UTLM sau rezistenta materialelor? Sau ce materii faceam atunci? Ca m-a scos la tabla sa fac schita masinii de burghiat. Jur ca nu vazusem in viata mea asa ceva – schita, ca masina o vedeam pe la practica. Si-mi „sopteau” colegii din primele banci, profa fiind in spatele clasei. Adica ce desenau ei cu degetul in aer trebuia sa reproduc eu pe tabla cu creta! Dar cred ca am avut ceva probleme cu trecerea de la 3D la 2D ca rezultatul a fost : „treci in banca! Patru!” Voi o mai tineti minte?
@Elena, cum naiba sa n-o tin minte pe cretina aia?
Si singurul prof care se credea zeu era DECAT 😀 profu’ de istorie. daca te strufoci nitel cred ca gasesti povesti amuzante si cu el.
@Adi, cu Voiculescu, da. 🙂
Pune, mă, buton de şer pentru fb! Ai texte de şeruit care nu pot fi şeruite!
@jademan, imi pare rau dar sunt pe platforma gratuita. Nu prea pot sa customizez nimic. In afara de butonul de „facebook like”, nu pot sa mai pun altul. Si nici pe ala uneori, internet explorerul nu ti-l arata.
Eu cea mai pertinenta amintire cu Domnul Balu o am cand (din greaseala) mi-am vopsit parul mov. Si vuia cancelaria despre asta :-). Mama a intrat in cancrlarie când Domnul Balu ii zicea lui Domnul Voiculescu cum o sa ma dea afara din clasa daca am curajul sa vin la ora lui. Maica-mea s-a înfipt in el cu ceva de genul “tu ești responsabil cu ce are fica-mea in cap, ce are pe cap e treaba mea!” Nu m-a dat afara din clasa dar nu si-a luat ochii de pe parul meu toată ora si știu ca a găsit ceva umilitor de zis, deși nu mai știu ce? Tu iti mai aduci aminte de faza asta?
Ah, si profa de la UTLM a fost singura care mi-a dat un 2 sau 3 pentru ca m-a prins copiind. Arata bine, dar atât!
Sa mai scrii despre liceu, întotdeauna posturile astea ma fac sa zâmbesc cel mai mult.
@Violeta, imi aduc aminte ca la un mooment dat aveai parul mov, dar mai mult de atat, nu. 🙂
Mda, cel mai misto moment insa atunci cand amesteci in pauza notitele profului de mate, ditai inspectorul (sa traiti don profesor Diac) si el umple doua table dupa notite, bepeste apoi ochii la tabla si intreaba clasa : Ei, stiti voi de ce am facut acest rationament? Pentru ca toti ne uitam siderati, tot el isi raspunde: Pentru ca NUASA TREBUIE REZOLVAT! Geamila, iesi la tabla si arata clasei cum se rezolva corect!
@Adrian, ahahahahaha