Sămbătă seara am ieşit cu prietenii la o bere. E mişto tare să plouă rău de tot şi tu să stai la o terasa încalzită, să priveşti cum cade apă din cer cu nemiluita, în timp ce sorbi diverse licori aducătoare de bună dispoziţie (pepsi?).
Bineînţeles că, vrând-nevrând, subiectul discuţiei a alunecat spre celebrul (de acum) Poptămaş. Cum eu sunt direct implicat in subiect, baieţii m-au rugat să-i aduc la zi (mă rog, era seară spre noapte) cu subiectul. Pentru că-mi face o deosebită plăcere, le-am îndeplinit dorinţa.
După ce ne-am râs un pic de stupizeniile de pe acolo si retarzii lui comentatori (cum bă sa pui o poză cu un salam de biscuiţi si să cereşesti like-uri pentru ea ???…mă aştept cât de curând la o poză în care Maestrul işi scoate un mare muc, in uralele dezlanţuite ale admiratorilor) mi-am adus aminte că in timpul zilei mă luasem in gură pe aici, pe blog, cu un comentator care a ţinut sa mă certe pe motivul ca n-am dreptul sa mă leg de cei care nu ştiu să scrie corect.
sursa foto: aici
Şi le explicam băieţilor că iniţial am vrut să-l injur niţelus, după care m-am calmat şi i-am explicat omului ca nu am cum sa respect nişte oameni care nu au avut bunul simţ sa-şi inveţe limba natală. Iar în finalul raspunsului meu, pentru ca tipul se semnase sub pseudonimul „Moromete”, i-am zis să se întoarcă degrabă la Cocoşilă, pentru ca Achim si Paraschiv au fugit cu oile si nu se mai întorc (aveti dialogul aici).
Eiii, aici se împute treaba. În timp ce povesteam am observat faţa dezorientată a prietenului I. Pe loc m-am prins ca omu’ habar nu avea cine sunt Cocoşilă, Paraschiv si Achim. Şi dă-i miştouri. Cum bă băiatule sa nu citeşti Moromeţii? A sărit toată lumea de la masă cu gura pe el, de ziceai că are de dat bac-ul a doua zi şi el era complet nepregătit, iar noi eram cel puţin profesori universitari, cu specializarea „literatura română”.
Ne-a lasat să-l luam in başcalie, până a cedat si a venit cu marturisiri complete: n-am citit nimic de Marin Preda. Mamaaa, stupoare şi ochi holbaţi. Dă-i şi explică-i omului că „Cel mai iubit dintre pământeni”, că „Viaţa ca o pradă”, că ce-a pierdut, că n-are cum aşa ceva etc. Răutaţi din astea spuse cu cele mai bune intenţii (aiurea, voiam să arătăm ce şmecheri suntem noi). In toiul explicaţiilor imi aduc aminte şi-i spun că „Delirul” a fost una dintre cele mai bune carţi pe care le-am citit in viaţa mea. Că m-a marcat atat de mult încat ani de zile am cochetat cu gândul de a-i scrie continuarea (stiţi ce, eram adolescent, aşa ca lasaţi miştourile, oricum n-am scris-o…n-aveam voie sa visez, sau ce?). Mă rog, până la urmă discuţia s-a finalizat cu un fel de: „bine mă, lasă că văd eu ce e şi cu Marin Preda ăsta”.
V-am explicat ca ploua tare, da? Sănătos aşa, ploaie de vara, doar ca ţinea de aproape două zile. Ei bine, fraţilor, nu cred ca trecuseră cinci minute de la terminarea discuţiei când, out of nowhere, fix la masa noastra a aparut un bătrân. Habar nu am de unde. Nu l-am vazut venind, nu i-am simţit prezenţa decăt in momentul in care a deschis gura:
– Copii, vreţi sa cumparaţi carţi? Hai că am câteva bune de tot la mine.
Ne-am uitat la el. Genul acela de moşuleţ bonom, care aduce aminte oricui de copilăria la bunici. Habar nu am ce căuta pe ploaia aia acolo. Si mai ales la ce oră! Cred ca era deja trecut de unu noaptea. Si de unde apăruse?
Oricum, sub impresia proaspetei discuţii, am ignorat sugestiile lui (Voynich si Balzac) şi, ca la un semnal, am sărit toţi cu aceeaşi intrebare: da’ Marin Preda nu aveţi nimic? Oameni buni, işi deschide omul tolba (da, avea una micuţă aşa, ca de poştas al destinului) şi in secunda următoare sub ochii nostri işi face apariţia „Delirul”. Toţi de la masă au rămas cu gura căscată. Pare un pic cam prea mare coincidenţa, ca să fie întâmplător, nu? Cum are el Universul grijă de toate, inclusiv de culturalizarea prietenului I.
Acum mai ramăne de văzut daca se apucă s-o si citeasca.
Era zeul cartilor. Isi luase fata de pamantean si cauta fanii lui poptamas, printre pamanteni.
@sponge bob, :)))))))))))))))))))))))))))
Nici eu nu am citit Marin Preda. Mi se pare greoi. In schimb imi place Rebreanu. Mi-am spalat pacatele?
@mada, se pune, se pune.
Poate iti imprumuta Prietenul I cartea, dupa ce o termina. 😉
@mada eu propun sa iti faca un rezumat Prietenul I, pe care sa ti-l povesteasca la cina. Ulterior faceti voi doi un cerc literar dedicat lui Preda 🙂
@Ana R., din cate inteleg eu Prietenul I nu prea are treaba cu cina. S-a certat cu toate firmele care livrau mancare. 🙂 Dar nu-i nimic acum are mai mult timp de citit.
@mada, sa stii ca prietenul I gateste. Face niste dovlecei la gratar de te lingi pe degete. Si paste. :)))
Morometii nu mi-a placut deloc. Cel mai iubit dintre pamanteni, am vazut doar filmul si e bun. Dar cartea n-am rabdare s-o citesc.
@jderu, pacat. E mult peste film.
se pune ca sunt mai cult daca am citit la poptamas pe pagina niste citate din marin preda?
@zorro, bineinteles!!!
Morometii am citit-o obligat de profa de romana. Nu m-a dat pe spate. Restul cand o face plopul pere.
test
„După ce ne-am râs”
Hai că îi bună asta…zeul al gramaticii care ești!Comentariu pe care mi-am permis sa-l editez din cauza de prostie excesiva a comentatorului.
@Moromete 2, spre deosebire de tizul tau, esti stupid. Sa stii ca in momentul in care corectam articolul, am stat in cumpana gandindu-ma daca nu cumva ar trebui sa pun „ne-am ras” intre ghilimele. Fix pe considerentul ca or sa apara multi stupizi ca tine. Pana la urma m-am gandit ca, de fapt, ma doare in cur si ca si voi sunteti oameni. Chiar daca prosti. Lasa ma, n-a murit nimeni din lipsa simtului umorului si al ironiei. Tu bucura-te de viata.
Sunt prost, dar asta nu ma deranjeaza. Pot sa traiesc si asa. Viata e frumoasa.
Desigur, in continuare ii moderez comentariile pentru acelasi motiv.
:))))))))
Morometii – vol.I- Am crezut ca are oarece fictiune pana am vizitat satul natal al sotiei…Marin Preda a fost urias, a surprins fotografic, milimetric sau cum vreti viata de la tara, ramasa asa pana astazi in prea multe locuri.