Revenim in Turcia. Am ajuns la Canakkale, am trecut cu bacul, am mancat, am dormit, am schimbat stopul spart, am plecat spre Kusadasi. Mi-a placut, dar tare de tot, ca am mers vreo saizeci de kilometri pe o autostrada noua, abia o dadusera in folosinta turcii. Cred ca despre Izmir-Ankara este vorba. E misto rau. N-am vazut asa ceva prin nicio tara pe unde m-am mai preumblat cu masina.
La un moment dat, n-am avut de lucru si m-am ratacit din nou. De data asta nu mai aveam pe nimeni dupa noi si am crezut ca m-am intors de-a binelea in timp. Dar nu asa cu zece-cinspe ani. Oameni buni, am ajuns intr-un sat din ala in care ai impresia ca totul s-a oprit la sfarsit de secol nouaspe – inceput de secol douazeci. Toate, dar absolut toate femeile de acolo erau imbracate in voaluri din alea care acopereau tot (burqa, parca). Li se vedeau doar ochii. Am vazut copilasi aproape in curu’ gol care fugeau dupa masina noastra, ca in filmele lui Sergiu Nicolaescu. Efectiv, m-am simtit ca in filmele western, unde toti se uita ciudat si urat la noul venit. Mi-a trecut prin cap ca, daca mi se strica masina acolo, pana dimineata ne consuma aia integral. Nu mai stiu cum am reusit sa ies de acolo, pentru ca iar incepusem sa ma plimb in cerc. Allah s-a milostivit si mi-a aratat calea.
Pana la urma, intregi si cu buna dispozitie, am ajuns la Surmeli. Pentru cei care chiar vor sa mearga fix in locul asta, am un pont. Resortul este alcatuit din hotelul propriu zis si niste vilute. De fapt, viloaie. Cei care merg in familie, cu copil, cu catel, cu purcel, desi hotelul pare mai spectaculos, luati fratilor cazare la vila. Conditiile sunt identice, iar hotelul nu are BALCOANE! Deloc. Greu de uscat costumul de baie sau vreun lucru pe care te-ai gasit sa-l speli. Greu de fumat aplecat pe geam, sa nu te simta senzorii. De-aia zic, luati cazare la vila, n-o sa regretati. Inca ceva, ei il dau ca resort de cinci stele. Dar sunt umflate cu pompa. Real, la cum am vazut eu ca stau lucrurile prin Europa, are undeva intre trei si patru stele. O stea, cred ca ei o considera din oficiu. Asa ca nu va garantez in ce conditii veti sta, daca alegeti un hotel de trei stele. Asta avea cinci si nu erau nicidecum reale.
Nu am ce sa comentez despre turci, ca oameni. Jos palaria. Si nu vorbesc doar de angajatii resortului, care se poate spune ca erau la job. Cu orice turc am interactionat, nu a existat sa nu ma ajute sau nu-mi raspunda la ce am vrut sa stiu. Partea proasta este ca exista romani si rusi pe lumea asta. Si ca erau destui pe acolo. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt genul caruia ii pute tot. Imi face placere sa dau de romani pe undeva, cand ii consider oameni ca lumea. Dar specimenele pe care le intalnesti in resorturile astea all inclusive, sunt de nedescris. Uite, restaurantul principal al hotelului se deschidea, pentru cina, la ora sapte seara. Era imens si mancarea era ingrozitor de multa. Erau tone de mancare. As vrea sa stiu si eu care erau motivele pentru care romanii si rusii faceau coada de pe la sase jumatate in fata restaurantului. Coada, intelegeti? Care era maricica la ora cand se deschidea. Am cautat si caut si acum o explicatie, iar ea nu exista. Nu aveai cum sa ramai fara masa, sa zicem. Cred ca nu le-am vazut niciodata ocupate pe toate. Iar sa se termine mancarea? Practic nu avea cum. Poate imi explica si mie cineva de ce stateau aia adunati asa.
Sa nu va imaginati ca nu se faceau eforturi intense pentru a se consuma cantitati industriale de hrana. Am vazut oameni cu farfurii imense (platouri) pline cu mancare. Dar la modul ca erau cu varf, adica haleala abia statea pe ele, in echilibru. Si asta numai cu un fel de mancare. Dar ei voiau sa guste din toate. Si tot ce incercau, umpleau la fel. De ce oameni buni, de ce? Intotdeauna erau romani sau rusi cei care procedau asa. Ce s-a intamplat cu noi? De ce nu ne mai iese foamea asta odata din ADN?
Na, trebuie sa fiu sincer pana la capat. Am facut si eu o porcarie. Nu-mi placea sa stau pe malul marii. Nu prea suport nisipul ala care iti intra peste tot. Iar Marea Egee este exact ca a noastra. Neagra, urata, nimic deosebit. Asa ca preferam sa stau la piscina. Doar ca, daca te duceai la micul dejun, pana terminai nu mai gaseai niciodata locuri la piscina. Prin urmare am inventat eu o solutie romaneasca. Ma trezeam la ora 7.00 si ma duceam sa pun prosoape pe trei sezlonguri. Ca sa le ocup. Aia cred ca nu iau prosoapele nici daca le lasi de pe un sezon pe altul. Odata ce le puneai, ale tale erau locurile. Insa orice minune tine trei zile. Au prins miscarea mea toti baietii destepti din hotel (a se citi romani). Am coborat intr-o zi la sapte si toate erau „rezervate”. A trebuit sa incep sa ma scol de la sase.
Ce sa va mai zic? V-am zis de romanche, de tavarisici, de mancare. Ah, tot pentru cei care ar vrea sa mearga fix in locul asta. In al doilea an, am fost si cu vara-mea dupa mine. Care vara-mea e ceva de genul figuranto-vegetariano-eustiumaibine, cand e vorba de mancare. Ei bine, pana si fiinta asta deosebita a gasit ce sa manance acolo. Deci, fara probleme, orice regim alimentar aveti, e imposibil sa nu gasiti ceva care sa va placa. Inclusiv chestii proaspete, pe care stau bucatarii sa vi le gateasca in fata. Eu refuzam sa ma duc la masa de pranz. Deja nu mai suportam atata haleala.
Stateau destul de rau la bauturi. Asta daca nu voiai sa mai scoti bani din buzunar. Ce aveau ei pentru all-inclusive, nu era ce trebuie. Sucuri de la dozator (sau din sticle de doi litri, dar nu mereu, cand si cand) si o bere care ar fi trebuit sa fie efes, da’ eu zic ca nu era. Apa plata numai cu bani, la bar. Ca e scumpa la turci.
Da, vremea. Niciun nor nu am zarit in ambele dati. Iar eu cred ca este important. Ca te poti duce la noi la mare, unde daca din sapte zile prinzi trei cu ploaie, ti-ai futut concediul, ca sa zic asa.
Era uit!!! Am fost la Adaland. Un parc de distractii acvatic. Este absolut DE-MEN-TI-AL! Nu-mi venea sa mai plec de acolo. Numai pentru asta si merita sa va duceti. Fie-mea era in extaz si eu asijderea. Iar in tura a doua si nepoata-mea a dat pe spate.
O sa va zic ceva ce probabil stiti, dar nu strica sa va readuc aminte. Totul se negociaza. Mai putin astea fixe, gen tariful de la ferry-boat. In rest pentru absolut orice puteti sa va tocmiti. Este un adevarat specatacol. Practic poti sa obtii ce pret iti doresti. Cu o singura conditie. Sa nu te simta ca vrei neaparat obiectul respectiv. Atunci te ard. Eu am reusit sa cumpar pentru a mea sotie o geanta pe care turcaletele ala cerea 80 de dolari, cu doar 15. Dar se simtea ca sunt total detasat de subiect. Cand i-am zis omului ca nu-mi convine pretul si plec, chiar asta am facut. A venit dupa mine, m-a tras inapoi. Ne-am tiganit vreo 20 de minute. A jucat teatru. A injurat, s-a jelit. A vrut sa-si aprinda o tigara, desi nu mai avea si i-am dat eu. Din astea. Dar la mine se simtea ca ori o iau la ce bani vreau eu, ori plec. In momentul cand am bagat mana in buzunar, am scos cei cinspe dolari si i-am zis „arkadas e tot ce am la mine”, a ofat si mi-a dat geanta aia de parca o dadea pe fie-sa cea mica de acasa. Ei bine, cand a vrut fie-mea blugi, fata care vindea s-a prins ca-i vrea si ca-i lucesc ochii dupa ei. A cerut saizeci de euro si mai jos de cinzeci nu a lasat neam.
Asa de inchiere va mai zic de politie. M-au oprit si in Bulgaria si in Turcia. La bulgari e simplu. Cinci euro si ai scapat. Zece, daca il simti pe ala tanar si zelos. La turcaleti treaba sta asa. O data am scapat cu spaga. Jumatate din valoarea amenzii. Saizeci de euro era amenda, le-am dat treizeci. A doua oara n-am mai vrut sa le dau nimic. I-am lasat sa-mi dea amenda. Pe care cica trebuia sa ma duc s-o platesc la nu stiu ce oficiu, in urmatorul oras. Altfel nu pot sa ies din Turcia. Ghici ce? Nu m-am dus nici in ziua de azi sa platesc aia saizeci de euro. Si nu mi-a zis nimeni nimic. Am strans un pic din fund la vama, crezand ca au turcii vreun sistem informatic atat de bine pus la punct, de ma salta imediat ca n-am platit o amenda luata in aceeasi zi. Ti-ai gasit. Balcani, nene. De unde atata ordine si disciplina?
Hai ca m-am pornit, cred ca ma apuc sa va povestesc patanii de peste tot pe unde am fost. Stati ma, nu fugiti, nu acum. Usor, usor. Mai vorbim, mai povestim.
Inca nu am fost in Turcia, mi-ai facut pofta. Abia astept vara. In regim all inclusive voi merge doar atunci cand se va inventa varianta raw vegana, sau macar vegana.
@georgepre, cred ca nu ai citit cu atentie. Găsesti de mâncare ce vrei tu, pentru stilul tau de viață. Tone!
All inclusive in Turcia, ca si hoteluri de 5 stele (nu ca scrie pe el, chiar are) gasesti doar in Antalya si cateva in Bodrum. Si pretul pe masura….In rest, kusadasi, marmaris si alte locuri sunt exact cum ai spus tu.
In Antalya nu doar ca nu platesti nimic dar in unele baruri din hotel o sa bei J&B si Tuborg sau alte beri nu doar EFES. EFES, vin alb, apa plata minerala etc sunt peste tot. Chiar si fresh-uri in unele hoteluri.
Dar, inca odata, pretul este pe masura