Tot într-o zi din asta rece, umedă şi profund neprietenoasă, ieşisem la alergat în Tineretului. Era seară, se întunecase deja și afară o ceață ca la balamuc. Din aia lăptoasă de nu vezi la doi metri în fața ochilor. Acu’, asta nu ar fi fost o mare problemă, dar mulțumită lui nen-tu’ Piedone, în jumătate de parc iluminatul public este sublim, în sensul că lipsește cu desăvârșire.
De felul meu nu sunt foarte căcăcios, adică nu mi-e frică și de umbra mea. Da’ mă simt eu mai în largul meu când e lumină în jur. Ca să te poți uita în ochii adversarului, dacă iei una în falcă sau o rangă la picioare. Păi măcar să ţi le dea unul pe care îl vezi, nu doar îl simți prin preajmă. Ca să înțelegeți, când am citit “Shining”, stăteam într-un cămin studențesc unde noaptea știai pe unde s-o iei doar dacă fusesei as în copilărie la concursurile de orientare turistică. Ţin minte că n-am mai mers la budă noaptea cât timp a durat lectura și încă vreo săptămână după aia.
Așadar, combinația asta de întuneric și ceață, descrisă mai sus, nu are darul să mă țină în cea mai “zen” stare a mea (da, n-aveți decât să radeţi, parcă vouă nu va e frică de nimic, curajoșilor).
Numai că alergatul era literă de lege pentru mine pe vremea aia. Nu m-au împiedicat pe mine altele și mai și să-mi fac numărul, d-apăi o nenorocită de ceață. Cu inima puțin strânsă și urându-i numai de bine rotofeiului fost primar de la “patru”, îmi vedeam de treabă.
Ajunsesem din nou în jumătatea de parc unde poți să-ți bagi lejer degetele în ochi, când, undeva în față, intuiesc o siluetă. Se deplasa în aceeași direcție cu mine. N-o zăream clar, dar puteam să văd CUM o făcea. Băi, mergea omul ăla (sper ca era om!!!) exact ca în filmele cu zombies. Legănându-se așa straniu, de pe un pas pe altul, cu mâinile și picioarele drepte, fără să le îndoaie. Când m-am mai apropiat am văzut și niște pantaloni care se terminau mult deasupra glezenelor, ca să completeze tabloul.
Am înghițit în sec și mi-am zis că e de cacao să mă apuc să alerg în sens invers, numai ca să nu trec pe lângă ăla. Mai ales că silueta nu dădea nici un semn că mi-ar simți prezența. Cu inima strânsă, m-am apropiat. Am ajuns în dreptul lui (da, acum vedeam că este de sex masculin) și am dat să-l depășesc.
Băi, fraților, fix când treceam prin dreptul lui, a îndreptat ăla capul în sus (cumva spre lună, dacă s-ar fi zărit) și a slobozit un tril pe gură, de io mă mir ca nu m-am căcat pe mine a două oară. Va dau cuvântul meu că nu mint. Nu știu ce era cu personajul, poate era vreun dilimandros, dar cum dracu’ să te plimbi tu pe întuneric prin parc și să mai scoți din când în când câte o vocaliza (a fost ceva prelung, în genul în care se “încălzesc” tenorii la operă)?
Am mulțumit cerului ca eram la ultima tură și n-am mai fost nevoit să mă întâlnesc cu zombie-ul cântăcios încă o data.
sursa foto
Multumesc pentru portia buna de ras 🙂
@Anna, cu placere. Si alta data. 😉
Asta da umor. Mi-a fost fricuta, dar acum rad cu lacrimi.
Cel mai probabil era beat ala.
Frumos ar fi sa fi facut-o doar pentru a te speria pe tine, sa fie distractia lui preferata.
@george, nu cred. Nu s-a uitat nici o secunda spre mine. Dar, mai stii…
Nici nu trebuie sa se uite. Ei te „amusina” de la distanta… Le miroase a creier. D-aia pe unii nici nu-i baga in seama…
@vasilecool, da, al meu e dat dracu’. :)))(
Ba am ras cu lacrimi. De doua ori.
Am recitit intalnirea cu tenorul
@george, ma bucur. De-aia am si scris-o. 🙂
Apropo de Shining, am vazut filmul cand eram mai mititel si am dormit cu mama in pat in noaptea aia si ca sa fiu sigur c-o sa fiu safe si a doua. :(. Beat that bitch!!!
@Gabi, nu am cum. M-ai facut. Eu nu am dormit niciodata cu mama. :)))
Eu am citit ca ai dormit cu mîna in pat si ma gandeam ca e intereaant
Îmi place noaptea, și ceata 🙂
A început sa-mi placa de pe la 8 ani. Ma prindea si 1 noaptea când veneam singur de la peste prin pădure.
La început ție teama, pana înveți și știi ce e.
@Vio, bun asa. Eu nu prea le halesc. 🙂
Se dădea bunica-mea de ceasul morții ca nu mai veneam și își făcuse obicei sa ma aștepte cu bățul, când simțeam ca e rost de bătaie direct la dormit în pod 😛 (și prin fânețe era fain vara sa dormi, ce miros…)
hahaha, poate si lui i-a fost frica de tine si-a zis ca se scoate cu vocea-i superba:)))
Eu cred ca si zombilica gandea la fel ca si tine si vocaliza lui a fost tot de frica :)))
@anca ghilan, mi-a dat impresia ca nu sesizase prezenta mea. Si ce mama naibii căuta acolo la ora aia? 🙂
:)) daca eram in locul tau, precum in desenele cu Tom si Jerry, imi sapam mormantul….
@Scorpya Cristina, a fost prea rapid tot. 🙂
Si din nou, am ras cu lacrimi :))
super tare….cu lacrimi n-am ras….dar imi imaginez asa olecuta cum a fost momentul ala…de ex…vineri seara recent…eram in bucatarie si se aude o bufnitura de era sa fac infarct…zic catre pretenu-meu…ce darcu o fost asta…zice el (la duma evident) s-o aruncat unu de la etaj….sambata dimineata s-a dovedit ca asa a fost, un tanar de 18 ani s-a aruncat de pe bloc….ideea e ca …de cate ori imi amintesc bufnitura aia ma furnica pe spate ///brrrrr
@NagaQ, bă tu vorbeşti serios? Brrrrr.
dap…asa a fost…numa ca nu ti-am zis tot :))))) urmeaza oarecum o faza usor funny…soacra unuia din bloc sta in scara vecina…pe la 10 il suna pe ginere-sau…vaaaai, de 3 ore nu pot sa fac nimic…numa la ala ma uit.. ginerele..la cine…soacra…da ii unu mort acolo pe terasa si nu pot face nimic numa la el ma uit…ginerele…si de ce dracu n-ai sunat pana acuma la 112….ea…ca mi-o fost frica…apoi au venit smurdul si restul…dar stii…ideea ca am fost oarecum martora la moartea unui om pt prima data….sa stii ca e o senzatie tare ciudata…tat fiori imi da pe sira spinarii :)))) io si soacra lu vecinu :))))))
@NagaQ, termina ma cu astea, ca nu mai dorm!
Mare e gradina… Si tu ai dat peste unul dintr-aia care au sarit gardul.
@valny, tare mi-e ca nu esti departe de adevar.
:)))) am patit si eu ceva asemanator intr-o seara , in Sinaia …doar ca eu eram cu prietena mea iar tipul cu care ne-am intalnit pe o alee canta din toti bojocii lui, iodlere !
@sorin, ma, cum sa-ti zic, omul tau totusi canta. Gagiul asta al meu a dat un singur sunet lung, de am crezut ca ma ia inima. 🙂
cred ca stiu cum a fost ..am citit multe din cartile lui Stephen King si cunosc sentimentul..si totusi cred ca mi-ar fi placut sa fiu macar cateva secunde in locul tau….adrenalina , frate ,ce vrei ? 😉
@sorin, vezi ca in articolul asta cu tenorul ai un link. Ia de citeste. Ca sa te lamuresti ca de la „adrenalina” puteam s-o mai comit o data. 😀
a slobozit un tril pe gura, de io ma mir ca nu m-am cacat pe mine a doua oara……:)))))))…chiar voiam sa te intreb de ce a doua oara…dupa ce am citit celalalt articol, am inteles….no comm…am ras cu lacrimi….
@sorin, 😉
Te caci pe tine la propriu… bărbatu-mio aleargă zilnic cam 10-12 km, în week-end bagă ture pe Lacul Morii. De câte ori nu-i zic să o lase dracu mai moale, mă rog, acum că am citit postarea, să întâlnească și el unu ca ăsta pe malul lacului… Aș muri de râs!=)))))) Să-și spele singur chiloții
@Camelia, lasă, mă, omu’ să alerge. 🙂
Io îl las… ce-mi doresc eu e altă mâncare de pește!=)))
@Camelia, da, da, văd. :)))
Ia mai taci mă… mă prinsă omu și a vazut ce-am scris, râde ăsta cu lacrimi!
@Camelia, da, mă, dă vina pe mine. 🙂
Cred ca filma pentru Thriller si nu te-ai prins ca esti parte din decor :))))
@Liliana, păi şi Michael Jackson unde era?
:-)))) Tot la alergat am patit-o si eu, seara, destul de pustiu ca era duminica dupa ora 20. Am vazut un om in fata mea. Am ajuns in dreptul lui, era un barbat in varsta, cu barba, mergea greoi, imbracat tot in alb, cu palarie alba…bolborosea ceva. Deodata s-a intors la mine si mi-a zis sa ii dau mana, sa-l ajut sa treaca peste balta, ca nu vede bine, si nu vrea sa se murdareasca (plouase si era o portiune cu apa si noroi) si intindea mana insistent sa ma apuce, repeta „vreau doar sa te apuc de mana” si venea spre mine….m-am panicat, am zis un „ma scuzati” lesinat si dusa am fost. Nu m-am oprit nici la cismea, am alergat pana acasa, numa’ acolo m-am gandit toata noaptea. Nu ctiu cine era si ce dorea, sau daca chiar avea nevoie de ajutor, dar rau m-am speriat. Acum radem, dar nu e hazliu tare cand se intampla 🙂
@Lola, băi, ce om eşti, nu l-ai ajutat să treacă apa. 🙂
Si cu ce ajuta sa il tin eu de mana? Eventual sa il car in brate! Oricum era tarziu, era rece, plouase si nenea era pe alee in alb tot, bolborosea dubios singur. Drept e ca dupa m-am gandit ca poate chiar avea nevoie de ajutor, dar m-am speriat prea tare pe moment.
@Lola, ştii că glumeam, da?
Banuiam! 🙂
Supeeeeerb? un BIG LIKE pentru distractie??? senzații tari si sport extrem(ca sigur aveai 120 la oră dupa ce-ai trecut de nenea? gen Asterix dupa ce-a băut poțiune magică?) dar „te-a mâncat” sa alegi pe lângă el, o coticeai si tu tiptil prin boșcheți daca-l văzuși? sigur nu ți s-a parut???? Poate omul avea căști si habar n-avea ca mai e cineva p-acolo?? s-o fi speriat si el de tine la ce viteza ai băgat pe lângă el??? si de fapt ala o fi țipat de frica ta??? v-ați speriat unul de altul???
@Mihai Eu cred ca era unul care comenteaza aiurea pe la articolele tale si stiind ca alergi pe acolo o fi zis.. „ia stai ca i-o coc eu lui?” ???
@Bogdan, n-avea cum. Ăla n-auzise de internet. 🙂
Foarte amuzanta povestioara. E primul articol ce il citesc aici pe blog, dar mi-a placut foarte mult. Parca ai fi descris un decor pentru un roman de groaza. 🙂
@Luminita, păi, sper să mai citeşti şi altele. 😉
Foarte tare! :))))))) Rad cu lacrimi! :))))
Daca ai deschis capitolul thriller, sa iti povestesc ce am patit vara trecuta. Locuiesc la parter (ghinionul vietii mele parterul asta, ti-am povestit eu ce patesc si cu pelerinii) si vara am mereu usa la balcon deschisa. Intr-o seara, trecut de ora 22, ma uitam la un film. Un film de groaza…ceva cu padurea blestemata din Japonia. Eram atenta, simteam cum imi creste pulsul…si la un moment dat o faza la care efectiv m-am speriat, am tresarit.
Si deodata aud langa balcon : „aoleuuuuu….pai ala de fapt e mort?”
Ce crezi? Aveam spectator afara la balcon un individ care e cam sarac cu duhul…
In secunda urmatoare am inchis geam la balcon, usa …tras draperii…
@Alina, uite de-aia nu mă uit eu la filme de groază.
???? cum povestești tu, mă tăvălesc de râs mai mereu.