Tramvaiul tocmai oprește în stație. Pe scară, practic lipit cu fața de ușă, stă un cetățean a cărui principală îndeletenicire pare să fie s-o păcălească în fiecare zi pe doamna, în negru, cu coasa. Pe sistemul, când îl caută acasă, el e plecat la piață sau la doctor. Și-i merge treaba, cred c-o duce deja cu preșul de vreo câțiva ani.
În fine, revenind, tramvaiul a oprit și cetățeanul care a prins live tratatul de la Versailles stă în continuare cu nasul proptit în geamul de plexiglas așteptând să se întâmple o minune și să se deschidă nenorocita aia de ușă. Dar, ca să vezi al naibii ghinion, nici gând de așa ceva.