3,136 cititori

Am văzut copii fericiţi

Săptămâna trecută m-am lămurit că în ţara asta nu se vrea. Am fost într-un loc care m-a dumirit pe deplin că, dacă s-ar vrea, s-ar face. Dar, aşa cum ziceam, nimeni nu vrea. Iar aici mă refer la autorităţi, la guvernanţi, la factorii de decizie. Ei nu vor. Pentru că materie primă (a se citi copii) există din belşug, dar nimeni nu vrea s-o utilizeze, nimeni nu vrea s-o prelucreze, s-o şlefuiască şi să scoată produse finite bune. Cel mult se ridică din umeri şi ni se arată buzunarele goale, în timp ce pe gură ni se spune acelaşi lucru pe care-l auzim de 25 de ani: nu avem cu ce.

Continuarea

3,179 cititori

Hai, c-am făcut-o și pe asta!

Pe vremuri, am văzut o fază la tv care m-a făcut să mă sparg de râs și mi-a rămas întipărită în cap. Cei de la tvr luau interviuri random, pe stradă, nu mai știu cu ce ocazie. La un moment dat s-au oprit în fața unui cetățean oarecare și au încercat să-l întrebe ceva. Tipul s-a uitat cu nedisimulată scârbă la reporter și la camera de luat vederi apoi a decretat scurt:

– AZI nu dau interviuri!

Le-a întors spatele şi-a plecat. Am râs cu lacrimi. După care ani de zile am avut faza asta în minte și mă rugam să mă oprească cei de la vreo televiziune pe stradă ca să le-o pot servi și eu. Dar n-a fost să fie. Ei bine, chiar când îmi pierdusem orice speranță, m-am trezit că cei de la “Țara lui Andrei” vor să-mi ia un interviu. Frate, și în loc să le servesc replica mai sus amintită, chiar m-am apucat să le răspund la întrebări. Nțțțț. Când mai prind eu o ocazie ca asta?
Continuarea