2,455 cititori

“Ballade pour Adeline” si noi

Dupa cum, probabil banuiti, nu sunt vreun critic muzical. Asa ca va voi descrie intalnirea mea cu Richard Clayderman, asa cum ar fi vazut-o cei mai multi dintre voi. Apoi o sa intram la Claudia, sa vedem cum a fost de fapt. 😉

Reintalnirea mea cu “Sala Palatului” s-a produs dupa foarte mult timp. Mai précis, ultima oara am fost acolo, pe cand rula “Titanic-ul”. Numai ca atunci nu am obervat prea multe in jurul meu, din cauza ochilor inrositi de plans. Hai, sa nu-mi spuneti ca n-ati bocit cand s-a prapadit Di Caprio, ca ne certam. Am pisat ochii eu, un monument de nesimtire… Ma rog, sa revenim.

De data asta am putut sa observ cat de norocos sunt, ca m-am intors la dimensiunile pe care le aveam pe atunci. Cu greutatea mea de acum cativa ani, nu as fi avut loc in scaun. Care scaune erau fix cele pe care le lasera in sala tovarasii Bobu si Dinca, la ultima intrunire a CC al PCR. Adica vechi, fratilor. Continuarea

1,604 cititori

Eu si…Richard Clayderman

Ciudata asociere, nu ?

De ceva timp, tot aud la radio, spotul de promovare al concertului lui Richard Clayderman. In mod normal nu l-as fi retinut, dar e acolo o bucata din „ballade pour Adeline”, care face sa se zbarleasca pielea pe mine. De fiecare data cand il auzeam, imi propuneam sa bag un „youtube” cu piesa asta, cum ajung acasa. Da’ de fiecare data uitam. Pana alaltaieri, cand mi-am adus aminte. Ca sa vedeti cum se leaga lucrurile.

Sunt prieten pe facebook cu Claudia. Da, din pacate (sau din fericire), in zilele noastre a aparut o noua ramura a relatiilor interumane: prietenia pe facebook. Care este si ea de mai multe tipuri. Numai ca despre asta, voi scrie eu pe indelete, zilele viitoare. Ziceam ca sunt prieten cu Claudia. Pe facebook. Nu ne-am intalnit in viata noastra (se pune daca i-am vazut pozele de pe facebook?), dar ii citesc blogul. Poate si ea mie, dar n-as baga mana in foc…(las’ca aflu eu). Continuarea