7,729 cititori

Trăim într-un film prost

Faptele stau așa. Un imbecil beat începe să arunce cu pietre și cu bolovani înspre bârlogul unei ursoaice cu pui. Ursoaica, care nu e imbecilă, își vede de treaba ei și ignoră prezența bipedului stupid. Totul ar fi putut să se termine aici, dar n-a fost să fie.

Nemulțumit că eforturile nu-i sunt răsplătite, bipedul stupid și-a zis că așa ceva nu se face, îi arată el ursoaicei cine e șefu’ la pădure. Nu de alta, dar el mai lucrase și ca gonaci, mai mersese și pe la vânătoare, mai știa el cum stă treaba, nu-i era lui frică de un amărât de urs. Așa că se îndreaptă hotărât spre bârlog, hotărât probabil ca s-o tragă de urechi sau ceva.

Rezultatul? Imbecilul este omorât de un animal sălbatic care s-a simțit încolțit și care n-a vrut decât să se apere. Pe ea însăși și pe puii ei. C-așa funcționează legile naturii. Continuarea

7,039 cititori

Virgilică

Am fost ieri cu Suzana și Vasile la veterinar pentru vaccin. Când am intrat în cabinet, doamna doctor (cred că era nouă sau ceva, că parcă n-o mai văzusem pe-acolo) se uită mirată la Vasile și conchide sigură pe ea:

– Ăsta e corcit cu Norvegiană de Pădure.

Înțelegeți? Vasile al meu, orfan și crescut cu biberonul, e mare Norvegian de Pădure. M-am bucurat de parcă se descoperise că e taică-meu rudă cu Prințul Charles. Atât mi-a trebuit. Când am ajuns din nou în firmă, am informat pe toată lumea să aibă grijă cum se poartă cu Domnul Vasile, pentru că e rasă pură, nu vreun cotoi amărât, da?

La care unul dintre colegii mei ridică ochii din laptop și se uită așa mai chiorâș la mine:

– Ți-am povestit cu Pinscherul pitic?

Continuarea

9,132 cititori

Când nu te ajută deloc fața

Să vă povestesc. Cele două pisici, al căror sclav devotat am onoarea să fiu, acceptă să fie hrănite doar cu bobițe. De ani de zile mănâncă același tip de bobițe. Treabă care pe ele pare să nu le deranjeze, dar io am început de la un moment dat să mă întreb dacă n-ar trebui să mai bage măcar din când în când și altceva. Pentru că ce plăcere e aia să mănânci o viață întreagă același lucru? După ce că sunt sterilizate amândouă, deci nu vor mai cunoaște niciodată cum e să te alerge un motan pân-te prinde, nici măcar bucuria mâncării să nu le mai rămână? De neconceput, vă spun. Continuarea

14,046 cititori

S-au mai descoperit 10 porunci

Miss Alina zice că nu e posibil să fie mii de poze cu pisici pe Facebook și niciun articol pe aceeași temă. N-am contrazis-o, zice c-ar fi făcut research serios. 

……………………………………………………………………

Am descoperit că în toată blogosfera asta nu există niciun articol despre pisici. Bă, frate, da’ niciunul! E clar că e o conspirație mondială menită să ascundă rolul pisicilor pe acest pământ și poruncile venite odată cu ele. Astăzi (sub protecția anonimatului), o să rup acest lanț al tăcerii și o să vă dezvălui adevărul. Știți tăblițele alea cu porunci primite de Moise? Ei bine, s-a mai descoperit o tăbliță, ascunsă sub Marea Litieră din Sahara, având încrustată pe spate silueta unei pisici adormite (ştiu, absolut şocant). Momentan este păstrată sub cheie la Institutul Pisicologic de la NASA, însă vă redau mai jos o transcriere cu explicațiile de rigoare. Continuarea

2,123 cititori

Puiul

Unul din prietenii alaturi de care am crescut s-a ales la un moment dat cu porecla ce avea sa-i ramana pe post de nume, toata viata. Stiti voi, genul ala de nickname, din cauza (sau datorita, naiba stie ce se potiveste) caruia lumea efectiv nici nu-ti stie numele adevarat. Iar pentru noi astia care ne mai prindeam si degetele in cate o carte, noul lui nume avea o conotatie si mai data dracului. Bref, nu stiu de unde si cum, dar omul s-a trezit ca toata lumea ii spune Valjean. Intre timp ar fi trebuit trecut si in buletin, pentru ca si in ziua de azi toata lumea il striga la fel.

Si ca sa se potriveasca mai bine cu noua si infricosatoarea lui porecla, prietena lui din acele timpuri imemoriale, a gasit de cuviinta sa-i faca un cadou cum nu se poate mai nimerit: un pui. Continuarea