2,694 cititori

De ce mai ieșim în stradă?

Îmi pare rău, dar o să ne întoarcem la “ce mi-a plăcut” și la articolele de pe alte bloguri când o să se întoarcă și țara asta la normalitate. Până atunci, mai fac niște propagandă d-asta soroșistă, că doar trebuie să justific banii primiți.

Se întreabă lumea pentru ce se mai iese în Piața Victoriei. Alții o dau pe-aia cu “vreți să răsturnați guvernul legitim, anarhiștilor”. Eu vreau să spun atât: oricare dintre voi ar fi făcut la serviciu (adică la el la job, la multinaționalele alea care că vă îmbuibă cu bani și care vă țin sclavi, obligându-vă să vă faceți credite și să ieșiți în stradă) o măgărie care să fie muuuult mai puțin gravă decât ce-au făcut ăștia, ar fi sfârșit cu un șut în fund și desfacerea contractului de muncă. Și asta dacă aveați noroc de niște șefi miloși, că altfel ați fi putut să dați cu subsemnatul și pe la poliție.

Continuarea

3,429 cititori

Nu e perfectă, dar e a noastră!

Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți!

Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici.

Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud “mind the gap” dimineața, nu îmi beau cafeaua pe Mariahilfer Straße sau nu merg la meciurile Realului.

Nu e țara perfectă, dar nici o țara de lumea a treia. E așa cum ti-o faci în fiecare zi. E mișto și aglomerația de la metrou, spre Aviatorilor/Aurel Vlaicu, căci în fiecare zi mai avem povești amuzante #dinmetrou. Știm să găsim ceva bun și amuzant în fiecare situație. Chiar și când stam la coadă când avem nevoie să fiscalizăm o casă de marcat. Sau blocați în trafic. Sau când un pasaj durează ani întregi ca să nu fie încă terminat. Cred că lista continua. Nu are rost să zic de vizitele prin spitale. Când încerci să te abții să nu bați pe cineva și când pleci dezamăgit complet, de țara asta. Continuarea

3,876 cititori

Partea mișto e că lumea n-a renunțat să iasă în stradă

Ceea ce înseamnă că încă mai există speranță. Iar după conferința de presă de ieri a stăpânului și sclavului preferat (a se citi Dragnea și Grindeanu), am simțit așa în aer, în mijlocul Pieței Victoriei, că speranța s-a combinat și cu niște procente de îndârjire. Așa, de gust, să fie. Continuarea