Și o sa cred doar când o să văd în jur oameni care chiar vor să se schimbe. Până atunci, o să iau o pauza de la la ce se întâmplă în România din afara bulei mele. Până când n-o să mai aud claxoane de la birou. Da, pe strada unde avem biroul se circulă bară […]
Și-am omorî doi iepuri dintr-o lovitură. O dată că am reînvia tradițiile (cine mai știe cu gherghful în ziua de azi?) și pe urmă că am ține hipsterii ocupați cu încă o șmecherie cool. În plus, vă dați seama cum ar da la televizor cel mai mare gherghef din lume? Ar urla agențiile de presă […]
Îmi pare rău, dar o să ne întoarcem la „ce mi-a plăcut” și la articolele de pe alte bloguri când o să se întoarcă și țara asta la normalitate. Până atunci, mai fac niște propagandă d-asta soroșistă, că doar trebuie să justific banii primiți. Se întreabă lumea pentru ce se mai iese în Piața Victoriei. […]
Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți! Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici. Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud „mind the gap” […]
Ceea ce înseamnă că încă mai există speranță. Iar după conferința de presă de ieri a stăpânului și sclavului preferat (a se citi Dragnea și Grindeanu), am simțit așa în aer, în mijlocul Pieței Victoriei, că speranța s-a combinat și cu niște procente de îndârjire. Așa, de gust, să fie.
