5,071 cititori

Voința la români

Duminică. Seara târziu, cuprins de remușcări adânci în fața unei farfurii mari cu cartofi prăjiți, cu o bere aburită într-o mână și c-un platou cu cinșpe mici în cealaltă: De mâine mă apuc de sală/intru la regim/mă las de fumat (orice altceva care ar presupune o brumă de voință). Apoi, satisfăcut de decizia luată își va aprinde o țigară, în timp ce mai cere o porție de cartofi. Dacă tot e ultima.

Luni. Ăăă… cât e ceasul? Iisuse, iar am întârziat la muncă. Nu se poate, nu tocmai azi când trebuie să mă apuc de sală/intru la regim/mă las de fumat (orice altceva care ar presupune o brumă de voință). Morții mă-sii, știi ce, las’că mă apuc de mâine.

Continuarea

1,799 cititori

Promisiunea facuta, datorie curata

Ce poti face intr-o miercuri seara (unspe noaptea, ca sa fim mai exacti) cand ti se face extrem de foame (desi nu mai voiai sa mananci dupa ora 19.00), deschizi frigiderul si nu vezi nimic in afara de un bax de bere si cateva legume? Daca ai ceva aptitudini de master chef, incropesti ceva din legumele alea. Daca nu ai, si mai esti si Prietenul I., pui mana pe telefon si suni la Wu-Xing. Ah, stati, ca nu e asa simplu. Inainde de toate, pui mana pe laptop si te uiti luuuung pe oferta, incercand sa te hotarasti ce anume vrei. Nu stiu cat a durat in acest caz, dar la carciuma, sunt dati cand toata lumea termina de mancat si prietenul I. inca nu s-a hotarat ce vrea. Mai consulta menu-ul si din cand in cand cheama si chelnerul pentru lamuriri suplimentare („nu te supara rosiile sunt de gradina sau de sera?”, „ai idee daca porcul avea mai mult de 16 luni?”, „prepelita nu serviti?” sau cea mai tare „se poate sa ma razgndesc, as vrea sa comand altceva?” sunt intrebari firesti intr-un local, pentru bunul meu prieten). Continuarea