6,109 cititori

Cât să mai rabde, cât?

Cum cobori la stația de metrou Tineretului, pe partea stângă, e un chioșc. Ei, la chioșcul ăsta mă mai opresc eu, de când și-au băgat POS, să-mi iau țigări când plec spre muncă și-mi aduc aminte cu groază ce cozi sunt la mega dimineața. Ieri am făcut la fel.

Cer un pachet de țigări, tanti mi-l pune pe tejghea, dar dacă tot m-am oprit, hai să iau și-un pepsi și niște gumă.

Mno, fix în momentul în care puneam mâna pe pachetul cu gumă, de nicăieri apare o doamnă care scoate patru monezi de 50 de bani, le pune pe pachetul meu de țigări și comandă imperial:

– O cafea! Continuarea

6,451 cititori

O singura data

În general îmi cumpăr toate căcaturile (ciungă, măsline, câte un biscuite, cafea) de la același chioșc. De ani de zile, niciodată, dar absolut niciodată, nu am luat înapoi mărunțișul. Dacă primeam rest ceva ce nu putea fi luat sub formă de bancnotă, îl lăsam obligatoriu acolo. Nu că aș fi eu prea darnic, dar mă enervează de mor să simt monede zăngănind prin diverse buzunare.

Ah, trebuie să nu uit să vă povestesc ceva apropo de asta cu măruntul. Săptămâna trecută eram cu prietenul I. la o bere. Când am plecat spre casă, ne-am oprit să ne luăm ceva de la Luca (ăia cu covrigii). Când să plătim, ne-a intreabat fata de acolo dacă nu avem douăzeci de bani. Eu am ridicat din umeri, dar prietenul I. și-a dat geanta jos de pe umăr și a scos tacticos un portofel din ăla mic, cum au fetele și a pescuit tacticos de acolo suma cerută. Să mor dacă mă așteptăm la o figură din asta din partea lui. Care ați mai citit pe aici și cunoașteți personajul, înțelegeți perfect de ce. Continuarea