7,522 cititori

Cu creierul gol-golut

De fiecare data cand vara-mea vine in tara (din U.S. of fucking A.) are doua probleme (ma rog, are ea mai multe, dar restul sunt la capusor): fusul orar si emisiunile de la televizor. Treaba e ca cele doua, despre care facem vorbire aici, sunt oarecum complementare. Adică din cauză că nu are somn, sta noaptea si se uita la tv. De nenumarate ori am prins-o in prag de nouă zi cu ochii beliti spre ecran. Iar daca n-o surprindeam eu, povestea ea singura cum a stat sa se uite pana se lumina afara. Femeia era pur si simplu fascinata de ce se intampla in vizualul romanesc. Imi zicea „Mihae, ma uit si eu acum, ca nu mai pup eu asa ceva”. Era fascinata pana la dumnezeu, de cantitatea de prostie care se revarsa dinspre televizor spre creierul ei. Cred si eu, in State au niste talk-show-uri  amarate si cam atat. Nu tu Maruta, nu tu „acces direct”, nu tu reality-show-uri mizerabile, nu tu stirile de la ora cinci. Niste puritani amarati.

Continuarea

7,846 cititori

Când?

Când banda pentru stânga va fi folosită doar ca să faci la stânga, nu ca să depășești toată coloana și apoi să te bagi în față;

Când fiecare dintre noi vom lăsa să iasă măcar câte o mașină de pe o stradă fără prioritate;

Când liniile de tramvai vor folosi doar tramvaielor;

Când pe peron, la metrou, n-o să mai încerce nimeni să se bage în față;

Când o să înțelegem că imediat după metroul pe care tocmai l-am pierdut, să vezi ce, mai urmează unul;

Când o să dispară meseria de “parcagiu” din centrul Bucureștiului sau din marile orașe și n-o să mă mai întreb dacă nu cumva îmi găsesc mașina zgâriată, sau cu “pană”, pentru că nu i-am lăsat nimic “parcagiului”;

Când or să dispară lacătele de pe frigiderele cu băuturi de la magazinele “din colț”;

Când o să apăsam, la ascensor, doar pe butonul corespunzător direcției în care urmează să ne deplasăm. Ca să fie foarte clar: “sus” pentru când vrem să urcăm și “jos” pentru când vrem să coborâm. Și, mai ales, când nu vom mai auzi întrebarea: “păi și, cu ce-am greșit dacă am apăsat pe amândouă?”.

Când vom afla că burta revărsată peste curea nu înseamnă “prestanță”;

Când nu ne va mai surprinde că iarna e frig și vara e cald;

Când vom înțelege că, dacă sunt prieten cu ține pe Facebook, asta nu înseamnă că vreau să văd mii de poze cu progeniturile ce-ți poartă numele;

Când o să dispară berea la pet de doi litri;

Când n-o să mai văd oameni în trening decât atunci când prestează niscaiva activități sportive;

Când manelele vor răsuna doar în căștile de pe urechile celor ce le ascultă și nu date la maxim din difuzoarele telefoanelor. Iar eu voi crede că “salam” este doar o specialitate din carne. Și am zis de manele pentru că, nu știu de ce, dar nu am auzit niciodată Bach sau Mozart răsunând din vreun telefon mobil;

Când vom înțelege semnificația “tălpilor galbene” vopsite pe scările rulante;

Când ne vom da telefoanele pe silent la cinematograf sau la orice alt eveniment care ar impune asta;

Când “milisecunda” nu va mai fi unitatea de măsură pentru timpul scurs între apariția culorii verzi la semafor și claxonul nervos al celui din spate;

Când taximetriștii vor fi adevărate exemple pe roți, pentru ceilalți particianti la trafic;

Când “acces direct”, “wow-biz”, “la Măruță” (sau orice altă mizerie de genul ăsta) vor fi scoase din grilele televiziunilor pentru lipsă de audiență;

Când?

mihai_vasilescu_cand

 sursa foto