12,475 cititori

Bunicuța cea blajină

Hai c-am reușit să mă enervez, deși sâmbata asta plecase așa de bine pe zen, pe d-astea.

M-am dus până la magazinul din colț să mai iau niște chestii. Și cum mă plimbam alene printre rafturi, un puștiulache, pe la trei-patru ani așa, a început să se învârtă în jurul meu. Arăta cu degetul când la un produs, când la altul, mai râdea la mine, mai râdea la prietenii lui imaginari, știți voi, cum fac copiii.

În spatele nostru, bunică-sa cu gura pe el. Nu atinge aia, nu pune mâna pe ailaltă, nu face, nu drege, nu, nu, nu. Io zâmbeam ușor ironic, că bietul copil chiar nu punea mâna pe nimic, doar se bucura și el în legea lui. Până o aud p-aia bătrână:

– Dacă nu te potolești, te bate tanti de la casă. Continuarea

5,184 cititori

Pe vremuri, bunicii chiar stăteau la țară

Text scris de Elena

Primii șase ani din viață mi i-am petrecut la un pension de la țară. Cea care s-a ocupat cu mai mult sau mai puțin succes de educația mea în acea perioadă, a fost bunică-mea, o adevărată sportivă de performanță. Sportul practicat era aruncarea cu prăjina. Aia de rufe. Doar când distanța de parcurs până la prăjină era prea mare, arunca cu ce nimerea. Și de regulă nimerea coada de mătură sau de lopată. De la ea am învățat cum să te ferești, să parezi sau să fugi cu nor de praf în urma ta.

Continuarea

7,968 cititori

Câteodată, când ai impresia că viața e prea grea

Primești pe mail o poveste precum cea de mai jos. Și atunci ți se face rușine.

Ea este Giorgia. A descoperit recent blogul meu și, pentru că s-a regăsit în subiectul mult discutat zilele acestea, mi-a trimis ceea ce o să citiți imediat.

mihai_vasilescu_life_lemons

Am fost abandonată de mamă când eram foarte mică, nu aveam un an! Nu m-a dorit niciodată, tata a fost cel care a insistat ca eu să mă nasc, ea a încercat să scape de sarcină consumând țigări și alcool în exces. Dar nu a fost să fie, iar eu m-am născut foarte sănătoasă! Apoi nu i-a convenit că nu eram băiat.

Continuarea

1,934 cititori

9 Martie…finally!

Pentru ca “cea mai frumoasa fiinta din lume” si cu “lumina ochilor mei” (sa-si aleaga ele ce si cum 🙂 ) au hotarat ca dupa o victorie ca asta, trebuie sa fiu lasat sa sarbatoresc singur, au taiat-o, imediat dupa meci, la Pitesti. Una la bunici, cealalta la distractie, la sor-sa. Asa ca, minunata zi de 8 Martie m-a gasit singur-singurel. Dar pentru situatii ca asta s-au inventat prietenii,  nu ? “Hai ba cu noi, ca mergem la karaoke. Bem, cantam si ne distram”. Cum dracu’ sa rezisti la asa ceva ? Mi-am pus ceasul pe mana stanga, blugii mei skinny si hai la distractie. Da’ n-am apucat sa ajung in clubul cu pricina, ca mi-a sunat telefonul:

– Ba, vezi ca noi am plecat de aici (“noi erau vreo 10 persoane). Continuarea