4,270 cititori

Cine naiba are nevoie de teatru?

A trecut aproape un an de când scriam articolul ăsta. Articol pe care l-am muncit și l-am documentat vreo două zile și care, în afară de un share al lui Marius Manole, aproape că n-a avut reacții din partea celor implicați mai mult sau mai puțin direct.

Din păcate, în ciuda „performanțelor deosebite” ale doamnei primar, despre care vorbeam acum un an, duminică seară, actorii au fost nevoiți să iasă în Piața Victoriei pentru a protesta împotriva tăierii bugetelor și a concedierii personalului din teatre.

Continuarea

16,191 cititori

Arta trece prin stomac

Dacă nu știați, doamna Gabriela Firea, Primar General al Municipiului București, a publicat ieri pe pagina dumneaei de Facebook o scrisoare de susținere semnată de artiști și academicieni. E foarte lungă și extrem de penibilă, motiv pentru care nu-s atât de inconștient s-o scriu aici (dar, dacă vrea cineva s-o citească, iat-o).

După ce-am savurat-o și am râs bine de tot, am avut curiozitatea să mă uit cine naiba a putut să semneze așa ceva. Well, aproape toți cei care au girat cu numele lor pentru doamna Primar General au un numitor comun: încasează o grămadă de bani de la Primăria Municipiului București. Cu alte cuvinte, dacă-i musai, cu plăcere. S-a dat ordinul pe unitate, executăm.

Continuarea

11,717 cititori

Ce era să pățească vrăjitoarea cea rea

Prin lumea teatrului bucureștean circulă un fel de legendă urbană. În sensul că nimeni nu poate să spună c-a fost de față când s-a întâmplat, dar toți jură că e reală. Până la urmă, nici nu mă interesează, e prea mișto ca să nu v-o las aici.

Așadar, se făcea că într-o preafrumoasă și liniștită duminică, la teatrul pentru copii se afla în plină desfășurare un spectacol de teatru pentru, ați ghicit, copii.

Continuarea

2,187 cititori

Usturoi, un film dat dracului

Dragii mei, am un coleg intr-ale scrisului, aflat intr-o grava suferinta. Blogul pe care il foloseste pentru a-si dezlantui talentele de scriitor, se afla in plina operatiune de reconstructie. Si cum mai degraba gasesti un mecanic auto care stie sa cante simfonia a noua la pian cu o singura mana, in timp ce cu cealalta gateste, decat un scriitor care sa stie si web-design, amicul meu simte ca nu mai rezista fara sa-si reverse undeva efluviile de inspiratie. Asa ca, plin de solicitudine, i-am pus la dispozitie pentru azi, modestul meu blog. Sper sa va placa. Luati de cititi un Guest Post by Damian Gicoveanu:
Continuarea

44,594 cititori

Tristan, Isolda şi sexul oral

Am un prieten pe care în povestea ce urmează o să-l numesc… hmm… Tristan. Ei bine, Tristan al meu a cunoscut la un moment dat o fată. Pe numele ei… ăăă… Isolda. Drăguță, zicea el, eu m-am abținut să mă pronunţ. Și a început vechiul joc, bătrân de când lumea. Scoate fata în oraș, împrietenește-te pe Facebook, ia-i numărul de telefon etc. Nu neapărat toate în ordinea asta.

Și dacă tot a primit mult doritul număr de mobil, Tristan a considerat de bun augur să înceapă o curte asiduă prin intermediul sateliților. Adică scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred că la un moment dat ajunsese să tasteze mesajele un pic mai repede decât vorbea. Sau pe-acolo. O singură problemă tulbura începutul promițător de romance siropos. Isolda era cu câţiva ani mai tânără decât Tristan. Nu foarte muţi, vreo zece. Spre unşpe. Așa că texte de genul: “te-ai născut pe furtună? că ești trăznet ?” (daaaa, ați citit bine) și “crezi în dragoste la prima vedere sau trebuie să mai trec o dată?” (exact, știu, nu ziceți nimic vă rog) erau la ordinea zilei. Continuarea