În ţara asta există două minciuni celebre, pe care le stie toată lumea, şi tocmai de asta trec drept adevăruri absolute. Bine, ele au plecat din Bucureşti, la origine, dar uşor-uşor, din gură în gură (precum Mioriţa), sunt convins că au ajuns în toată ţara. Iar la momentul ăsta sunt adevărate urban legends, care mai au în plus o particularitate aparte: jumătate dintre oamenii care le spun pot să jure că au fost de faţă când s-a întâmplat măcar una dintre cele două. Iar cei din cealaltă jumătate n-au fost de faţă, dar au avut un prieten bun acolo, care poate să bage mâna în foc că aşa au stat lucrurile: „a văzut Titi cu ochii lui, ce naiba”.

Prima, şi cea mai vestită este aia cu blonda care conducea un Jeep şi a fost lovită din spate de o altă maşină. Moment în care şoferiţa coboară de la volan şi urlă tare, cât să se audă pe toată strada (iar la câtă lume a fost de faţă, cred că s-a auzit de la Romană, deşi accidentul a avut loc la Universitate):

-Băăăă, futu-ţi morţii mă-tii, tu ai idee câtă pulă am supt eu pentru maşina asta???!!!

Fac menţiunea că, în funcţie de povestitor şi perioada la care se face referire, tipul maşinii poate varia uşor. Ori se updatează modelul de Jeep, ori se menţionează o berlină din clasa de lux: Porsche, Mercedes, BMW etc. Oricum, este de remarcat că nimeni nu sare calul şi nu se trece la supercar-uri. Adică eu n-am auzit-o niciodată povestită cu „blonda care conducea un Ferrarri/Lamborghini/Pagani Zonda”. Se păstrează totuşi un dram de decenţă. 🙂

A doua este aia cu „controlorii”. Trebuie s-o ştiţi. Eram cu un prieten în autobuz şi n-aveam bilet niciunul. La un moment dat au apărut controlorii şi o băgasem pe mânecă. Exact înainte să ajungă la noi, s-a ridicat un chelios mare cât casa de pe un scaun, i-a luat pe ăia de umeri şi a urlat:

-Auzi, vă bat aici sau la prima?

La „legenda” asta poate să difere mijlocul de transport în comun, în funcţie de ruta pe care o foloseşte  cel care povesteşte. Nu de alta dar sună prost o întrebare de genul „auzi, dar ce căutai tu la ora aia în autobuz? Nu mergeai cu tramvaiul la muncă?”. Mai există unele variante în care „cheliosul” era chiar prietenul celui care spunea povestea.

Sunt foarte curios câţi dintre voi n-au auzit măcar una dintre cele două minciuni celebre, povestită din postura de martor ocular?  Sau „aproape” ocular: „hai să-ţi spun una tare, care i s-a întâmplat lu’ văru-meu, Gelu.”.

Nu de alta, dar la un moment dat, pe vremea când stăteam în Regie, la aia cu „blonda” aveam cel puţin zece prieteni care fuseseră de faţă la accident. Evident, o dădeam şi eu „de bună” mai departe, din moment ce atâta lume din jurul meu văzuse cum s-a întâmplat.

mihai_vasilescu_blonda_masina

sursa foto