Ia fiţi atenţi aici ce chestie deosebit de interesantă am azi pentru voi.
Ieri m-a sunat un amic. Un prieten, aş putea zice, deşi viaţa ne-a cam despărţit şi el locuieşte acum în alt oraş. Nu vă spun în care anume şi o să înţelegeţi, citind mai jos, de ce. S-ar face nişte legături şi nu vreau să-l periclitez în niciun fel.
Mi-a urat chestii (era şmecheria cu „sfântul Mihail”) şi apoi am mai povestit oleacă, de dragul vremurilor când abia ne mijeau tuleiele. Din vorbă în vorbă, am ajuns să discutăm despre „joburi”. Omul meu lucrează într-o multinaţională. Şi mi-a ridicat la fileu, instant, subiectul de azi. E foarte nemulţumit de atmosfera de la locul de muncă, dar are opţiuni foarte puţine să-l schimbe. După cum spuneam, nu stă în Bucureşti şi în provincie nu prea umblă câinii cu slujbe decente în coadă. Iar la el în oraş corporaţiile sunt la fel de dese ca reactoarele nucleare. Gen, aia unde lucrează el, este cam singura.
Bun, pe scurt, despre ce este vorba. Este nemulţumit (şi nu numai el, după câte spune) de modul cum interacţionează cu una dintre şefe. Mai precis, de cum vorbeşte ea cu ei. Cică ar fi la ordinea zilei adresări, în special către subalterne, de genul: „vacă proastă”. Da, aţi citit bine! Pătrunsă de importanţa dumneaei în organigrama companiei, una dinte „manageriţe” nu are niciun fel de jenă să li se adreseze colegelor, inferioare pe scara ierarhică, în acest „dulce” mod. Sincer, eu am cam rămas cu gura căscată când mi-a povestit şi am crezut că-mi zice la mişto. Nici pomeneală, era cât se poate de serios. Ah, am uitat un amănunt important: soţia prietenului meu lucrează în aceeaşi firmă. Era lângă el când vorbeam la telefon, ne-a auzit, şi a spus ceva de genul: „asta e nimic, am auzit-o zicând altele şi mai rele”.
Eu vreau să vă întreb doar atât. Fetelor, ziceţi-mi şi mie cum aţi reacţiona dacă şefa voastră v-ar mustra folosind expresia „eşti o vacă proastă”? Presupunem că aţi greşit ceva ce ţine de job şi în secunda doi vă pomeniţi cu apelativul ăsta. Ce-aţi face? Dar dacă s-ar întâmpla de mai multe ori?
Băieţi, aceeaşi întrebare: cam cum ar sta situaţia dacă l-aţi auzi pe unul dintre managerii voştri că vi se adresează cu „eşti un mare bou”? O dată, de două ori, de nouă ori.
Repet care sunt condiţiile, ca să fiu sigur că aţi înţeles. Ambii soţi lucrează în aceeaşi multinaţională. O eventuală demitere a unuia dintre ei, cred că ar duce mai devreme sau mai târziu şi la plecarea celuilalt. Salariile nu sunt rele deloc, mai ales pentru provincie. Şi probabilitatea să găseşti un alt loc de muncă, în condiții similare, este aproape de zero.
Deci?
sursa foto
Mai intai, joci cu materialul clientului: o inregistrezi de mai multe ori si o dai la tv, ca este la moda, sau faci un filmulet si o pui pe youtube. Adica o faci ras, iar daca pui pe youtube poti sa folosesti si numele corporatiei ca sa se simta si ei implicati. Daca nu e sefa cea mai mare, poate isi „primeste” ea demisia. Daca nu se intampla nimic si nu vrei sa te muti din oras, incepi la lucrezi la un plan pt a dezvolta o mica afacere locala. Si in ultimul rand, m-as muta din oras cu purcel, catel si as accepta ca atat pot si nu-i bai..poate prefer sa-mi vad de viata mea decat sa intru in jocul unei frustrate. Stiu, sunt f. resourceful 🙂 si, mai ales, solution oriented, cum ar zice americanu’. Succes!
Comentariu beton!19
@valentina, ştii că ce zici tu aici sună ca o povestire frumoasă, nu?
faza cu youtube si tv nu e o „poveste frumoasa”, se poate face foarte usor si cu rezultate. daca nu merge faza, recomand sa fie batuta. seara, sa nu te vada nimeni. in fiecare zi in care se comporta asta. poate la un moment dat face vaca proasta legatura intre comportamentul ei si bataie.
Comentariu beton!14
@Cris, un fel de „bate şaua să priceapă iapa”? 🙂
O sa iti raspund, dar mai intai cateva exemple scurte: o managerita luata de par de seful ei si tarata prin toate birourile sub ochii colegilor ei; injuraturi ca la usa cortului urmate de un scaun aruncat in usa pe care subalternul abia apucase s-o inchida; suturi in cur date unui angajat care daramase un palet cu pungi de faina din greseala, si, bineinteles, o punga aruncata spre capul lui; directorul pune 3 din managerii din subordine sa se imbrace in salopetele celor de la curatenie si ii pune sa faca curat in tot depozitul sub ochii angajatilor….si as putea continua. Astea se intamplau intr-un hipermarket in Romania secolului 21. Nici unul din cei „agresati” nu si-a dat demisia imediat dupa incidente. Ba, mai mult, tipa tarata de par a ajuns mai tarziu directoare, la fel ca cel care o umilise cu ceva timp inainte.
Acum, ce as face eu? As pleca fulgerator, chiar daca asta ar insemna si demisia sotiei. Probabil as zice si cate ceva inainte, fiindca am gura cam mare. Prefer sa spal wc-uri pe undeva decat sa fiu bataia de joc a vreunui astfel de „stapan de sclavi”. Dar, nu toti gandesc asa. Teama de un viitor nesigur ii face sa accepte chestii de neimaginat de la superiorii ierarhici sau patroni. Sclavagism modern, parca asa ii zice.?
Comentariu beton!34
Ar fi o problema: ca spalator de wc-uri vei avea in mod sigur parte de un tratament mult mai rau 🙁
@Dan, poate ca da, poate ca nu. Dar sa stai sa accepti situatia pe motiv ca in alta parte poate fi mai rau, nu e o solutie. Din punctul meu de vedere, viata e prea scurta ca sa stai sa accepti mizerii de la toti tampitii. Nu zic ca aceasta atitudine mi-a adus numai lucruri bune in viata, dar asa sunt eu.
Ai dreptate, cea mai buna solutie e sa-ti pregatesti plecarea, dar trebuie sa ai rabdare pentru asta. Ceva in genul in care a spus Adriana@ mai jos. Doar de 3 ori am plecat cu demisie pina acum 🙁
@Ionut, fix aşa îi zice.
@Mihai, punând în balanță lucrurile pe care le-ai zis tu…mi-aş băga picioarele în el de job. Sincer. Deci, o las naiba de companie şi de tutele care suferă de şefie. Ințeleg ca e singura din zonă, lucrez cu partenerul, etc, dar nu pot să mă las călcată in picioare. Măcar demnitate să am intr-o țară in care de restul s-a cam ales praful. Noi facem banii, nu banii ne fac pe noi.
Comentariu beton!15
@AnnaD, şi ratele şi copilul care cere de mâncare?
Mihai, mănânc pământ. Dar să mă las călcată în picioare niciodată. Mai sunt şi părinți, frați, prieteni, nu suntem singuri pe lume. Dar nu pot să accept să fiu tratată ca un preş şi să mai şi tac din gură.
@AnnaD, bun aşa.
Daca se poate, proces civil cu martori (impotriva stapanei/ului). Daca nu, reconfigurarea fetei aceleiasi idioate/idiot – fara martori.
De ce sa pleci tu. Sa plece sefa proasta…
Comentariu beton!20
@mihailtoma, nu prea merge asta cu reconfigurarea feţei când vorbim despre o femeie. Zic şi eu.
nu neaparat a fetei. ce naiba, in orice catun exista smardoi profesionisti!
De ce nu face reclamatie la HR?
@Alexandra, din câte am înţeles ar fi degeaba, frecţie la picior de lemn.
Daca e multinaționala, sigur are ceva proceduri si pentru astfel de cazuri. Reclamația la HR e singura soluție. nimeni nu e veșnic pe un post, oricâte proptele ar avea. Însă, as înregistra-o înainte, sa nu aiba motiv sa spună ca nu e adevărat.
Comentariu beton!16
Da, inregistrare, reclamatie la hr si as traduce-o + trimite-o si la CEO.
Comentariu beton!14
@Nicole, şi uite că totuşi nu au curaj să facă asta…
@Lady, ştii ce frumos sună în teorie şi ce greu se pune asta în practică? Ai impresia că aia o să stea s-o înregistrezi tu cu telefonul? Sau te duci la job cu echipament de James Bond asupra ta?
absolut de acord, am lucrat si eu in multinationale….Managerul local nu e Dumnezeu, are o GRAMADA de superiori. Cu probe si martori pleaca aia mancand pamantul.
Nu as pleca din prima,pt siguranta materiala imediata,dar timpul liber l-as ocupa 100%cu cautarea unui alt loc de munca(cu toate neajunsurile).
@Adriana, cu condiţia să ai unde să mai găseşti un loc de muncă pe la acelaşi nivel.
Am avut si eu o experiență intr-o companie in care era si este matriarhat.
Sunt groaznice femeile puse in postura de a fi șefe,mai ales unele care au frustrări.
Si daca mai sunt si la ciclu,se agita hormonul in ele,si au un comportament fix de vaca proasta.Si culmea e ca răzbunarea merge tot pe femei.
Eu am plecat oricum din acea companie, dar nu recomand acest lucru decât dacă ai o altă variantă.
Nu sunt misogin,dar femeile sunt groaznice in functii de conducere,o sa mă feresc cât pot de asemenea situatii.Punct.
Se dezbate încă. Ce zici?15
Matriarhatul ăla era cumva la Telus? ?
@cetateanu’ turmentat, parcă n-aş generaliza.
Mihai,femeile sunt cele mai faine colege,cu toate m-am inteles foarte bine,chiar si cele mai acre ma suna si acum dupa ani sa schimbe doua vorbe cu mine,dar in postura de sefe nu ne prea iubim
@cetateanu’ turmentat, nici măcar seara, după program? :))))))
O situție extrem de urâtă. Poate ambii au rate la casă , poate nu iși permit să ramână amandoi fără job. Trist.
Eu personal i-aș da dinții jos.
Din păcate acest caz nu e singular .Oamenii iși lasă orgoliul călcat in picioare tocmai datorită zilei nesigure de mâine.
Ar trebui inregistrată , strânși martori , făcut sesizare șefilor ierarhici , eventual plângere penală.
Dacă nu merge …o corecție aplicată la ceas de seară , intre patru ochi…ar pica la fix.
@Florin, dacă era bărbat mergea asta cu „corecţia”. Aşa…
Mihai , nu ai mai văzut cafteală intre fete?
@Florin, ba da, dar cam rar. Mi-aş dori mai des. :)))))
Dacă chestia asta mi s-ar fi întîmplat pe la 20, 30, 40 de ani la tinerețe, aș fi văzut negru-n fața ochilor, mi-aș fi pierdut firea, aș fi tras un perdaf memorabil și-aș fi plecat cu orice risc (de fapt, fără să țin cont de nimic – așa cum am și făcut în vreo 2 cazuri). Dacă mi s-ar întîmpla acum la 60 de ani, aș răspunde probabil politicos și rece și m-aș gîndi la o modalitate prin care să expun pesoana respectivă (așa mai lucid și mai la rece). Doar că, pentru ambele situații, eu n-aș fi avut mare lucru de pierdut. Sincer, habar n-am ce aș face dacă de ceea ce fac sau spun eu mai depinde și altcineva. În plus, nu toți suntem gata să lăsăm tot și s-o luăm de la capăt. Și nu toți avem același tip de temperament.
@Akafix, şi mai e ceva. Oamenii se obişnuiesc aşa şi-şi spun că se poate şi mai rău. 🙁
Acum multi ani, ma dusai o fabrica de confectii, sa ma angajez.
Pentru ca cel ce trebuia sa imi faca instructajul pentru jobul pentru care aplicai era cu capra la raze o perioada, ma dusai sa fac pe secretara, fara nicio problema.
Numa ca fiind fabrica de confectii, suna telefonul ala in draci, comenzi, retururi etc., de n-aveam timp sa beau apa.
Pentru ca venise foarte mult de lucru, o parte in muncitoare stateau cu mine in birou si desfaceau nu stiu ce material, totul pe muteste.
Cum aparea una de I se spunea „doamna”, toate erau mute, nu ca pina atunci scoteau vreo vorba.
Si le facea „doamna” asta cu ou si cu otet, era mina dreapta a patronului, o croitoreasa probabil cu experienta, dar vorbea foarte urat cu fetele alea.
Proastele dracu, idiotelor, miscati-va tampitelor.
Eram de o saptamana la lucru, faceam tot pe secretara, cand vine „doamna” si incepe sa urle in birou ca de ce vorbesc la telefon.Termin ce aveam de vorbit cu un client sii ii explic femeii ca omul voia o comanda.Ea, tuna si fulgera, incepand si cu mine:proasta dracului, tampito, trebuie sa scurtezi convorbirea, ce, esti angajata sa palavragesti, esti o cretina.
Momnetan eram angajata se pare sa vcorbesc cu clientii, daca nu vorbeam, oricum nu aveam ce face, ca nenea de ma instruia nu venise.
Am incercat sa ii explic iarasi situatia, deja daduse in colaps, urla de descreierata.
Eram in perioada de proba, doua saptamani.
Fetele se facusera mici, se vedea clar ca erau terorizate.
Si ma ridic de la birou, ma duc la „doamna” pulii mele, o iau de guler , si ii spun:pai fututi mortii ma-tii de taranca, cine pula mea esti tu sa urli la mine, esti o vaca cu doua clase mai mult ca trenul si iti permiti sa tipi la mine.o data daca mai tipi, iti sparg fata.
Si mi-am luat geanta sI dusa am fost, nu m-am mai intors la locul ala de munca, unde teroarea era la ea acasa.
Comentariu beton!39
@Miki, trebuie să te scot la un suc. Îl meriţi. 🙂
Te sfătuiesc să achiți nota de plată ? Altfel….nu te văd bine , Mihai
Comentariu beton!13
@Florin, las şi şpagă, doar nu vrei să risc o mamă de bătaie în public. 😉
@Miki…de la mine meriti un fildes. Ai primit un mare like…il meriti….
Eu imi permit sa povestesc o faza petrecuta acum multi si buni ani in urma.
Lucram la o sectie din Bucuresti si am avut un conflict cu unul dintre colegi, care chiar suferea de „sefie”. Un idiot adus in sistem pe pile, ca multi altii. Ne-am spurcat un pic, apoi, cand m-a injurat de mama, am vazut rosu in fata ochilor…concret…prins de cravata, dat cu capul de birou.
Evident ca s-a dus cu para la seful de sectie, care m-a chemat la el sa ma certe. Nu a avut bunul simt sa ma intrebe si pe mine ce s-a intamplat, sa imi spun punctul de vedere….la un moment dat, am inceput sa urlu la el, pur si simplu..s-a facut liniste si am apucat sa ii povestesc motivul…injuratul de mama, la mine se lasa cu dintii sparti, in mod clar. Frate…ai o problema CU MINE???? ma injuri PE MINE…de ce si cum vrei tu…ma lasa rece sau incep si eu sa te injur si trec prin toti sfintii din calendar…credeti-ma, sunt in stare sa injur vreo 3 ore fara sa ma opresc si fara sa obosesc…
Acu, oligofrenul ala ce se gaseste sa faca?
Citez din memorie:
„Ce daca te-a injurat de mama, bai boule…si eu pot sa te injur…” si a urmat injuratura, evident…
Urmarea? a fost nevoit sa isi puna dantura…patru dinti din fata pa…pa…
Evident ca scandalul nu s-a oprit aici….am fost mutat 1 an la cea mai de cacat sectie, dar nu am regretat nicio secunda gestul…SI ACUM IMI AMINTESC CU O DEOSEBITA PLACERE FAZA…..
Si acum, colegii mei de la sectia respectiva isi aduca aminte cu placere si, de cate ori ma vad, radem de faza in sine….
Trecand de cealalta parte a baricadei…intamplarea a facut sa fiu manager in misiunile UNMIK (UN Mission in Kosovo) si EULEX (tot Kosovo)..si am fost sef de regiune, echivalentul unui inspector sef de la judet, in Romania…cu 1200 de locali si 125 de internationali in subordine…
NICIO SECUNDA NU MI-AM PERMIS sa vorbesc altfel decat super politicos. Nu mi-am permis sa injur, sau sa fac afirmati jignitoare la adresa celor din subordinea mea…chiar daca multi ar fi meritat…
Atunci cand ajungi intr-o pozitie in care raspunzi fie chiar si de 2 sau 3 oameni, dar nu numai acolo, ci in general la locul de munca, atitudinea trebuie sa fie una model…nu iti permiti sa iti dai drumul la gura, in primul rand din respect pentru tine…
ATATA TIMP CAT CELOR DIN JUR LE ARATI RESPECT MAXIM, VEI PRIMI RESPECT MAXIM…iar situatiile tensionate trebuie sa inveti sa le gestionezi cu cap…simplu…
gata pe azi, ca va ajunge…:))
hai sa fiti iubiti
PS. Probabil ca totul se rezuma la educatia primita
Comentariu beton!45
@SorinB, când ne-om vedea să-mi aduci aminte să-ţi dau o bere. Jos pălăria!
Mihai, şi eu dau. Dar ridic miza la o navetă!! 🙂 Am zis eu că mare noroc au negresele alea cu un om ca Sorin prin zonă. 🙂
@AnnaD, aiurea! N-ai văzut că n-a atins niciuna? :)))))
Ba da, @Mihai, am văzut. Nici măcar n-au habar ce au în zonă. Propun un buton de translate, măcar la post-urile lui, să vază si ochiul lor ce pierd! Not all is lost!! :)))
@Mihai..multumesc pentru oferta, dar eu nu ma ating de alcool, ever. Cat despre negrese, no way…am acasa romanca ce merita tot ce e mai bun, asa ca…..am sa ma multumesc sa imi folosesc imaginatia, atunci cand voi povesti pietenilor mei…atat. Dupa cum am mai spus, eu sunt barbatul unei singure femei…
O precizare pentru cei care cred ca s-ar putea rezolva cu plangere penala, reclamatie, HR etc.: mai, fratilor, de ce iesim in aceste zile in strada? Coruptie, nepotism, relatii de tip mafiot intre institutiile statului si diversi …alea, alea. Caile decente si legale nu au treaba, nu se rezolva nimic. Cu cat firma e mai mare, cu atat „proptelele” si relatiile sunt mai puternice. Tot ala „agresat” pica de fraier. Mai ales intr-un oras de provincie, cum e cazul de fata. In asemenea cazuri exista doar 2 variante: pleci sau induri (bine, ar mai fi si a treia, spusa pe aici, aia cu discutia intre….patru ochi, dar tot la plecat duce). Poate se schimba treaba, ca d-aia tremuram prin piata. Ma indoiesc, dar…..
@Ionut, cam la concluzia asta ajunsese şi amicul meu.
Pai eu cred ca daca tot ce facem este sa iesim in piata, atunci lucrurile vor ramane exact la fel. Fiecare dintre noi trebuie sa lucreze si la nivel micro pentru a produce schimbarile, nu sa astepte sa le rezolve altcineva problemele.
In primul rand prietenul tau ar trebui sa o roage pe doamna respective sa nu ii vorbeasca in halul, pardon felul acela.Ulterior, daca tot nu se opreste, trebuie sa reclame la superiorul doamnei si la HR. In companiile multinationale nu este atat de usor sa dai un om afara. Trebuie dat un calificativ slab si apoi facut un plan de imbunatatire urmarit pe cel putin 6 luni. Daca merg pe idea cu desfiintarea pozitiei, trebuie sa ii gaseasca altceva in companie si sa ii ofere salarii compensatorii. Si sincer, cred ca nu ar face HR-ul asa ceva doar de dragul doamnei ‘vaca proasta’, sunt convinsa ca daca asa ii e firea, nu vorbeste mai frumos cu persoanele din HR cu functie ierarhica mai jos decat a ei.
@sisley, eu cred că oamenii de acolo ştiu că există proceduri de genul acesta şi cu toate astea…
pai termina propozitia, te rog. Ca daca ma lasi pe mine sa o termin suna cam asa „sunt prea lasi sa o faca”. Faptul ca au un copil ar trebui sa ii faca sa fie demni si sa lupte pentru respectarea regulilor. Sau hai sa intreb altfel, daca educatoarea i-ar vorbi copilului in acelasi fel ca ‘doamna’ de la birou, l-ar lasa la aceeasi gradi pentru ca este una singura de stat in localitatea respectiva si nu au bani sa il mute la cea de stat?
@sisley, păi în cazul copilului e mai uşor. Cred că nu este vorba musai de laşitate. S-a mers numai aşa până acum în ţara asta şi oamenii se tem. Poate de acum să se schimbe ceva.
Mapa profesionala a menegeritei ce zice? O recomanda ceva sau cineva?! Ca prin multinationale e o curvasaraie. ..
@emmanuella, apăi asta chiar nu am de unde să ştiu.
Daca dimineata trag cainii de tine ca sa mergi la job, renunta . Cauta-ti in alta parte . Nu se merita sa-ti lasi sanatatea pe-acolo . Spun lucrurile acestea din proprie experienta . In acelasi timp , exista si notiunea de hartuire la locul de munca . O multinationala care se respecta ar trebui sa fie atenta la angajati . Ce fel de multinationala de rahat este asta ?
@stela, nu poţi să condamni o multinaţională întreagă pentru un om care alege să fie nesimţit.
Stai putin, nu inteleg ceva. Tipa vorbeste asa doar cu femeile?
@Madalina, din câte am înţeles, de răstit se răsteşte la toată lumea, dar de jignit în special femile, da.
Aha, ok. Probabil incepe cu rastitul, vede ca merge, apoi trece la injuraturi. Nu stiu sa zic exact ce si cum as face, dar cu siguranta la mine s-ar opri la partea cu rastitul. Poate sa fie ea mama lui Stefan cel Mare, as face-o de cacao in mod constant si as lua-o la misto cu zambetul pe buze. In cel mai politicos mod, evident. Sa vedem care pe care.
De ce sa renunt eu? Sa plece ea. Ea e cea care nu isi face treaba calumea.
@Madalina, în teorie sună bine, în practică…
Nu as lua personal jignirile ei si nici nu m-as enerva, pentru ca stiu ca asta urmareste. De ce sa ii dau ce vrea? Nu nu.
Am avut de curand o situatie delicata cu unul dintre managerii din Franta care m-a sunat crizat, insinuand ca am ratat un mail si ca il trag altii pe el la raspundere, chipurile din cauza ca am gresit eu.
Ridicase tonul la mine si tot imi baga pastile ca nu e vina nimanui, dar nu se poate sa facem greseli din astea, bla bla.
Am rezolvat problema, si la cateva minute ma suna iar, pregatit sa imi mai arunce niste prostii in fata. Ii explic ca nu a fost nicio greseala umana, ci noul CRM si se lumineaza, apoi incepe cu scuzele si cu multumirile… Cred ca si-a cerut scuze de cel putin cinci ori.
La cateva zile, a trebuit sa il sun si imi raspunde super relaxat si deschis, aproape strigand (cred ca are o problema cu tonul vocii, totusi) „Buenos diaaaaas, Madalina!” N-am inteles de unde a venit aceasta reactie, dar am ras continuu cu el in telefon.
Desigur ca datele problemei nu sunt aceleasi, dar e foarte important sa nu ii lasi sa obtina ce vor: sa te vada umilit si spasit, sa aiba impresia ca te pot strivi ca pe un gandac.
@Madalina, e uşor diferit ce povesteşti tu aici, faţă de ce zice amicul meu. Francezul tău pare a avea totuşi creier şi bun simţ.
@Mihai: nu-i, ma, frantzuz. Aia zic „bonjour”
@adi, o vorbi în dialect.
Javra, de-asta face asa? ca stie, oamenii n-au unde se duce? inregistrata in „momentele de glorie” si trimise email la superiori? e riscant asa e, poti sa „zbori”? la tv ar fi mai sigur, dar cu email fictiv sa nu te „prinda” ca iar „zbori”? eu asa as face , zau? bine asa am facut si cu un prof ce ne „blagoslovea” la fel? copile de liceu ce ne-am gandit????? La tv? si asa am facut. L-am inregistrat(o colega avea pe cineva la un tv local) si l-a bagat cu nume, tot?
@kya, când eşti copil e mai uşor, este şi inconştienţa vârstei. Când ai rate şi copil de crescut…
Inconstienta varstei cui? Domnul prof avea 50 de ani si noi eram super de treaba(am terminat scoala in ’97) la liceu pedagogic deci….. Fara fițe, copii muncitori, fara baieti,stat in internat? iar faza cu „vaca proasta”, „tâmpite”, „putori” erau la ordinea zilei….. De ce??? Nimanui nu ar trebui sa i se adreseze cineva asa? cu ce drept ar trebui sa suportam acum? Al ratelor? Suntem adulti dar suntem traumatizati de copii, adulti ce nu gasesc rezolvari prin prisma varstei? daca copilului nostru i s-ar adresa asa un cadru didactic sau una de pe strada, s-ar lasa cu omor. De ce schimbam macazul cand e vorba de noi? Din cauza ratelor? Se gasesc „rezolvari” si altfel pentru astfel de „elemente”? Dar nu poti sa stai si sa induri fiindca nu mai suntem in comunism? nu te baga nimeni „la bulău” si exista mass media ce uneori face mult bine? Fiindca am coloana vertebrala(cam subrezita ce-i drept ?) mi-a adus uneori prejudicii, dar astfel am invatat cum trebuie sa si „pui problema” pentru a rezolva ceva. Daca nu se poate, asta e, macar stiu sa se fereasca de mine ca-s a dracu’?
@kya, încercam să spun că iei mai uşor hotărâri radicale când esti tânar.
??? din pacate, gandirea „radicala” nu mi s-a schimbat cu varsta??? si am rate si copil mic??? aoleo, cred ca-i de rau??? daca pana acum, de acum incolo-i cam tarziu? dar macar n-am plecat capul in fata nimanui(motive corecte, logice, de bun simt, nu le am cu mahalagismele si scandalul?) si traiesc frumos si linistit? asta e tot ce conteaza pana la urma? nu trebuie sa plece cei ce n-au nicio vina, trebuie s-o faca sa plateasca pe „vaca aia proasta” si frustrata? in viata trebuie sa lupti sa-ti gasesti locul?
@kya, săracu’ omul ăla (Bogdan), de-aia nu zice azi nimic? I-ai dat interzis? :)))))
@Mihai Care, cine, unde? 😀 Prezent! :))) Doar niste treaba pe aici,in rest, de acord cu Kya 😀
Hai maaaa,nu fi asa… ea nu mi-a dat niciodata interzis la ceva…. si nici eu ei! Pana acum nu am gasit nici unul la ce sa ne dam 😀 :))
In rest,legat de subiect… Si eu as pleca. Pe principiul a ceva asemanator mi-am dat demisia din cadrul armatei… Bine, inca nu aparusera „cuvintele de alint”. Cand am fost la comandantul unitatii sa imi semneze demisia initial mi-a refuzat-o.. „te mut pe alt vapor numai nu pleca ” si i-am raspuns scurt..” nu multumesc,imi pare rau dar eu unde scuip,nu ling”..
@Bogdan, zici că nu ai interdicţie la nimic? Hmmm… 🙂
Corect? NIMIC!!!! ? Interdictiile pot fi „ocolite”, dar cand nu exista…. „Un amore grande”? lasand gluma deoparte, ce putem face pentru ca sa nu ne mai lasam calcati in picioare moral? Peste tot sunt „personaje” de genul, dar cum putem invata sa reactionam in asa fel incat sa nu ne pierdem serviciul, dar sa nu ne mai frece nici ridichea cate una???
@kya, nu mă provoca să vorbesc prostii. :))))
@Mihai Inca nu…. ? si nici nu cred ca va avea ocazia vreodata.. ??
Ps: Te provoc eu ??
Aş pune mai întîi întrebarea, eventual într-o şedinţă comună cu alte persoane supuse la acelaşi tratament: „Dvs cum v-aţi simţi dacă un superior vi s-ar adresa aşa cum o faceţi?”
Apoi, dacă nu se rezolvă, o scrisoare comună, semnată de toţi cei afectaţi trimisă direct la patronul firmei. Ăla mare al multinaţionalei. Sigur cei de afară sunt mai sensibili la acest gen de manifestări.
PS lăsaţi oameni buni frica deoparte. Că pe asta mizează toţi cei care o iau pe arătură cînd se simt mari conducători.
@krantz, frica e cea mai a dracului „boală”. 🙁
Noua ni se spune tot timpul ca nu sunt bani! Ma uit si eu pe datele de la Reg. Comertului si imi dau seama ca astia cred ca suntem niste vaci si boi, dar se exprima altfel!
As prefera o exprimare directa!
@victor, să înţeleg că nu te-ar deranja să te facă bou, în loc să te mintă că nu sunt bani?
Am demisionat de doua ori pana acum (sunt la al treilea job in 15 ani….loial, deh ??). Prima demisie din cauza gurii mele cam mari (care spunea adevarul, si cateodata adevarul deranja) si a faptului ca mi-am ales gresit „aliatii”?. A doua oara, dupa fix 6 zile de la angajare dintr-un motiv asemanator cu cel dezbatut aici. Firma maricica, cu o ierarhie cat de cat, patron francez. In a 5-a mea zi acolo, francezul a intrat furios in „open space” si a inceput sa-i injure pe toti intr-o combinatie de romana si franceza. Ceva se gresise, nu mai stiu ce. Timp de 15 minute, am vazut oameni de 40-50 de ani, cu functii de conducere acolo, capabili, cu studii si experienta, cum pun capul in pamant si il asculta pe magar cum se descarca. O tipa, sefa de la contabilitate, a izbucnit in plans. In ziua 6 am plecat. Culmea, m-au platit pentru cele 6 zile, iar magarul mi-a urat succes mai departe.?? De aceea am folosit expresia „sclavagism modern”: sefii, managerii, patronii au senzatia ca, atat timp cat te platesc, esti proprietatea lor. Nu generalizez, exista destule exceptii. Dar, as vrea sa fie regula, nu exceptii.
@Ionut, adică de ce să nu te fi plătit?
@Mihai, habar n-am, ca nu ma pricep la chestii de HR si chichite contractuale, dar puteau sa nu ma plateasca, gaseau ei ceva daca vroiau. Am cunoscut destule cazuri. Pe atunci, fiind mai „mic” si mai nestiutor, mi s-a parut nemaipomenit ca m-au platit pentru doar 6 zile in care nici nu ma acomodasem cum trebuie. Judecand acum, sunt convins ca era dreptul meu si ca au procedat corect. Oamenii pot fi pacaliti usor, nu-si cunosc drepturile si obligatiile si patronii profita cat pot.
@Ionut, ăla părea nesimţit, nu prost. Nu avea niciun motiv să-şi pună paie în cap neplătindu-te. 😉
Intr-o multinationala, „sefa” aceasta are „seful” ei. Direct acolo m-as fi dus. Sa-i transmit tot, si sa-l rog sa ma mute in alt departament pt ca nu pot lucra cu un asemenea om. Daca nu se poate (e alta conjunctura necunoscuta), as face un email anonim, in nume colectiv, pe care l-as trimite direct la superiorul strain. Intr-o multinationala cat de cat normala, ar trebui sa functioneze si un hotline tocmai pt. astfel de cazuri sensibile. In general, strainii nu tolereaza astfel de comportament, chiar daca si ei mai „sar parleazul”. Lor le place sa se simta superiori.
Si acum, stau si ma gandesc, daca toate lucrurile astea s-ar intampla in alta tara civilizata, din UE, oare un angajat de-al lor cum ar proceda? La fel ca noi??? Pt. ca nu cred.Sigur s-ar adresa unui avocat ca sa-l dea in judecata pt. hartuire. Dar noi suntem romani….si ne gandim ca mai trebuie sa platim si avocatul….sa facem si circul de pe lume…si ca mai pierdem si procesul….Chestie de sistem si mentalitate! Poate s-o schimba ceva naibii in tara asta!
@Dorina, TREBUIE să se schimbe!
@mihai inteleg ca e multinationala so, exista un headquarter in afara tarii noastre dragi. Asa ca un mail cu un frumos atasament ce contine o inregistrare, catre HR la headquarter. . Cu astia de aici nu faci nimic deoarece nu au notiunea de abuz sau agresiune verbala sau hartuire. Dar aia pe afara o au. Daca ti-e teama de concediere o semnezi si-o dai anonima. Eu nu as face asa, adica cu anonima, dar pot intelege ca ai o jena, mai ales daca amandoi sunt angajati acolo (!). Mai poate fi facuta si ca reclamatie de grup – ca doar nu poate concedia tot departamentul…
Acum mai tine si de stima de sine sa stii. Cam cat poti duce o asemenea sefa pentru un salariu. Daca se comporta asa are o problema si nu e vreo mare somitate in ale management-ului…
Am lucrat 16 ani intr-o multinationala si am plecat „cu acordul partilor” caci devenise penibil si ma degradam ca persoana in primul rand si le-am spus-o in fata. Eram second level dupa GM. Deci pierdeam ceva beneficii, stii ce zic – dar mi-am asumat. Am fost si sublatern si manager in acesti 16 ani, nu am experimentat personal mizerii de genul asta dar unii colegi au patit-o si asa au rezolvat. Dar au semnat reclamatia. Persoana cu vocabular bogat a plecat in urma unei reclamatii facuta direct afara. Peste HR local peste GM peste tot ce era in Romania.
Asta apropos de schimbarea care vine din noi. Daca acceptam si stam cu capul plecat asta vom primi. Personal nu recomand sa suporti asa ceva, oricare ar fi riscul. Stiu ca e nasol mai ales cand ambii soti lucreaza in acelasi loc …
Comentariu beton!13
@LillysBoutique, I got your point.
vad ca multa lume zice de inregistrat si trimis la aia de afara. Ma gandesc ca merge si un filmulet pe youtube cu numele firmei specificat. Asta daca bajetii civilizati „de afara” vor sa puna batista pe tambal.
E o vorbă în popor: „Țiganu’ când ajunge împărat o f…reacă și pe mă-sa!” Cam atât. Am avut și am parte de șefi de genul ăsta(vreau eu șefe, dar cam greu în domeniul purtătorilor de epoleți 😀 ), dar să dea ăl de jos de nu li s-a plătit, la un moment dat, cam tuturor care au fost idioți.
@diabolic, au încasat-o ca pe front?
Frățică, crede-mă, nu cred că vrei să știi(poate bănuiești) ce li s-ar întâmpla pe front 😀
@diabolic, mi-a zis Sven Hassel. 😀
Propun să punem toți umărul, (cazul prietenului cu cheia apartamentului, da?). Ii trimitem zilnic niște sordide urări, să se bălăcească în propia mocirlă.
E probabil să nu culegem roadele, dar aici decizia trebuie luată de omu` în cauza- el poate valora ce tehnică/i aplică. Ceea ce am clar, e că nu poate rămâne cu brațele încrucișate.
@lectorarumana, pentru soluţia asta ar trebui să primesc aprobare. Să vedem dacă mi se dă. 😉
Cu acordul lui, firește. Să țină cont că săptămâna asta am un chef nebun să fac de Robin Hood al timpurilor noastre. 😛
@lectorarumana, am comunicat deja, dar văzuse şi el. Aşteptăm. 😉
Superb!!!!! Daca e, da „un bip” si ne bagam si noi la o „stucheală” colectivă? ma si semnez sa stie de unde vin dracii?
Eu am patit-o in cadrul unei firme mai mici, cu 30-40 de angajati. Sotia directorului, sotie caruia directorul ii deschisese o alta afacere departe de locatia firmei pentru a nu mai deranja personalul (ulterior am aflat ca a mai avut episoade urate cu ea cu ani in urma), a fost motivul pentru care mi-am dat demisia de acolo. Lucram pe partea de PR si Social Media, scriam articole, promovam diferite lucruri, ma documentam, editam si niste fotografii in Photoshop si tot asa. Imi placea. Timp de jumatate de an a fost foarte ok. Apoi a aparut ea intr-o dimineata. A urcat in birou si mi-a inmanat o foaie A4 pe care mi-a cerut sa ii scriu absolut tot ce fac in timpul programului, de la „la ora 08.00 deschid calculatorul”, pana la „la ora X verific nu stiu ce”. Bun. Am facut, am scris 3 coli A4 detaliind tot ce faceam. Le-a luat, le-a citit, a revenit si a inceput sa imi spuna ca o parte din lucrurile notate acolo nu se reflecta in fisa postului si sa nu le mai fac. Am ramas usor siderata, fiind vorba de lucruri foarte importante. A aparut si directorul, s-au dus la el in birou, am auzit-o pe ea tipand jumatate de ora continuu apoi a plecat. Dupa 15 minute a plecat si el. A doua zi mi s-a spus ca biroul mi-a fost mutat in biroul departamentului de reclamatii (ia si scrie Bianca in timp ce auzi 10 oameni vorbind la telefon cu clienti nemultumiti). Dupa o ora a aparut si inculpata, a trecut pe langa mine de N ori spunand ca nu merit salariul, ca nu fac nimic util in companie dar nu s-a oprit o clipa cand incercam sa discut cu ea. Apoi mi-am completat demisia, i-am inmanat-o si mi-a zis „Dar vaaaai, credeam ca iti place la noi”…
Dupa ce am plecat de acolo am mai discutat cu cateva fete care mi-au zis ca mereu le jignea spunandu-le „Uite, ce hal de femeie esti tu care nu poarta tocuri! Nici nu stii sa te imbraci” – referindu-se la o fata cu probleme cu coloana vertebrala care nu avea voie sa poarte tocuri. Le facea inadaptate, inculte, ca ele nu sunt acolo sa gandeasca ci sa execute…
@bianca, n-aş vrea s-o spun, dar o spun. Crezi că avea vreo legătură cu felul în care arăţi? Mai era şi nevastă-sa. Ştii ce zic?
Mda. Niste chestii mi-au ajuns ulterior la urechi. Dar aparent nu eram prima fata care a trecut prin astfel de lucruri acolo. D-aia si sotul ei ii deschisese propria afacere, sa nu se mai bage, sa nu mai caute nod in papura atunci cand nu exista. Dar nu aveai cu cine. Pacat. Cu exceptia ei, imi placea cam tot ce faceam, imi placeau oamenii, atmosfera. Uite cum un individ poate strica atat de multe…
@bianca, o „individă”. Să fie clar că era femeie. Bărbații nu prea fac din astea.
Ba hai sa-ti zic eu una : dupa indelungi lupte cu mintea, am decis sa-i fac unui ”patron” din CJ o cursa de Italia.Si cand eram prin Rimini, ma suna sa-i aduc unuia o motocicleta acasa.Cand am ajuns la ala, omul s-a razgandit.Acuma sa va reproduc dialogul (aproximativ, deoarece citez din memorie) :
Patron : -…Da-l ma in pula mea, pune motorul sus sa-i luam banii!
Eu : -Omul s-a razgandit, nu-l mai trimite…
P : -Pune-l ma sus, si pleci!
E : -Ma, asta se numeste talharie!
P : -Ma, futa-te dumnezo, nu faci cum iti zic eu?Lasi masina acolo si vii pe jos acasa…
E : -Auzi ma, baga-si-ar dumnezo pula-n gura ta, nici eu nu vin acasa cu masina, dar nici masina nu mai vine, ca ti-o aprind exact acuma si eu vin acasa cu altceva, doar banii tai sunt la tine muistule!Si cand vin acasa te caut putin si pe tine (asta a facut vreo 2 ani de parnaie si crede ca-i bun la bataie, dar nu-i, ca se lauda prea mult cu asta, si jupanii se cunosc, nu-si fac reclama singuri…)
P : Te rog sa ma ierti ca mi-am iesit din fire, doar hai acasa sa nu fie probleme…
P.S. -Si nici n-au fost, in Slovenia m-am bagat intentionat intr-un filtru de politie, si i-au scris doua amenzi de cate 120 de euro fiecare.Ca sa fie bine.Bine ca de injurat ne-am injurat minute bune, ca eu cand ma apuc, injur cam 10 minute fara sa ma repet.Si acasa cand i-am dat cheile, l-am intrebat si daca vrea sa ne ”rezemam” unul de celalat sa vedem care are esenta mai dura, ca nici nu sunt vreun jupan la scandal, da’ nici in spate nu ma trag cand ii cazul, si o zis ca nu, ca nu are rost sa ne batem acuma ca nu rezolvam nimic etc.
@Batranu’, da’ motocicleta ai luat-o sau nu?
N-am luat nici motorul, nici ce dracu’ o mai avut el dupa discutia asta, am pornit spre casa.
Si vacile nu-s proaste, ele au o singura treaba de facut, sa dea lapte.Si o fac bine treaba asta.
@Batranu’, coreeeeeect!
Păi discuți cu acea persoană și îi spui că ție nu-ți place acel lucru. Un mic exercițiu de asertivitate.
Apoi, fiecare are un șef. Se repetă același exercițiu de asertivitate cu șeful / șefa individei.
Dacă așa nu merge, se face o pușculiță unde pentru fiecare „vacă proastă” individa pune 10 lei. La un moment dat se va controla singură.
@Cristian, asta cu puşculiţa e bună de tot. Cumva nu mi se pare similar cu „cine întârzie dimieaţa pune zece lei aici”. Ţi-o imaginezi tu pe aia înjurând şi apoi „ooops, mă duc să bag zece le în puşculiţă că te-am făcut vacă proastă”?
Păi se face cunoscută idea la toată lumea și martorii o somează să pună banul.
@Cristian, este imposibil aşa ceva. Nu e vreun incident minor. Eu aşa văd lucrurile.
ha ha ha. Exercitiu de „asertivitate”: „Auzi, fa, vaca proasta , nimanui nu-i place sa fie injurat”?
Si 10 lei e cam putin. Poate 10 dinti/degete/pumni in cap?! 😀
Cand am fost militar in termen, am dat raportul de seara doamnei maior O.S.U. in camera ei de serviciu.Doamna maior era in chiloti si maieu pe pat, butona tv-ul, eu in onor cu un ochi ma uitam pe geam, cu unul intre picioarele ei, pula-mi era ca baioneta cand dai onorul la ceva general, indreptata maxim in sus.Asta a fost o situatie cand a fost tare sexi sa am sefa.
@Batranu’, hai, frate, că nu cred. Aşa bulan să ai tu?
@Batrânu’, ce noroc pe tine. Cum dracu’, io in douăj’ dă ani de cătănie nu am avut „ghinionu’ ” ăsta!?!?
Furier la comisariat.Stiti voi, tipe la economic, contabilitate etc. care fireste ca aveau epoleti pe umeri, ca doar lucrau pentru armata nu?
Am ceva povestiri din unitatea aia, dar le tin pentru je.Ca atunci cand eram mai tanar si laudaros, le-am mai povestit unora si m-au facut mincinos si baron de Munchausen.
@Batranu’, bine, mă, ţine-le doar pentru tine. 🙁
Pai juramantul miltar ma obliga sa-mi tin gura, doar stii bine asta.S-apoi sunt un barbat discret, doar nu zic femeile ca nu-i frumos sa-ti bati gura cu unele chestii?S-apoi femeile alea au si ele barbati ce le cred devotate si credincioase…si-n plus onoarea militara, cum ar zice Gabitu Oprea…stiti voi, doar suntem militari (fosti si actuali)!
@Batranu’, jurământul militar te obligă să-ţi ţii gura la altele, nu la din astea. Dar am înţeles, citeşte şi doamna Batranu’ pe aici. 😉
Pe de alta parte, si naspa aia de sefa isi permite cu cine ii merge! Pe bune, acum!
@Divort Rapid, se pare că îi cam merge cu toţi. 🙁
Dar ce te faci cand seful sefei e deacord cu comportamentul asteia?
@arina, o întrebare absolut justificată.
Maaaaa maaaaa maaaaa nu te lua de „șefu'” meu ca el e mai abitir ca mine? ca deh, e scorpio? e „surveiling” si n-are timp?
@Kya
las’ ca „imi facui” (timp) 😀 :)))
As face o cheta impreuna cu colegii si as cumpara o vaca, pe care i-as lasa-o in birou peste weekend 😀 daca nu iese, ma aleg cu vaca, ma duc la tara si vand lapte :))
@Lulu, te redescoperi, cum ar veni. :))))
Ce vorbe marete am vazut in comentarii, mai bine spal wc cu demnitatea intacta zicea cineva :)). Acuma serios, e o problema atat de grava ca te face vaca? e o chestie spusa la nervi, voi chiar credeti ca in marile corporatii, in sediile de tv, la wallstreet unde e punctul de fierbere lumea iti spune: scuze ca te deranjez Simona, pot sa iti pun o intrebare? ai putea sa faci asta si asta in plus? guess again. Ca te face o femeie vaca nu e mare problema, atata timp cat ai gresit ceva, se putea mult mai rau, ca seful sa puna ochii pe ea, totul tine de cum te poti impune in fata celorlalti. Deci categoric nu e motiv sa plece in conditiile in care nu are optiuni.
@radu, cine e Simona? 😛
Simona Ionescu – Aeroport
Am trecut si eu prin asta, iar cel care imi facea zile fripte nu era sef, ci coleg. Respectivul era cunoscut pentru felul in care vorbea iar situatia mea la fel. Dupa 3 luni eram pe punctul sa imi dau demisia, dar seful meu si cei de la HR au intervenit si m-au salvat. Lui nu I-au facut mare lucru, doar l-au avertizat, iar eu m-am mutat in alt department cu prima ocazie. Inca mai lucrez aici, si el la fel si de fiecare data cand ma vede se poarta de parca e cel mai bun prieten al meu.
Eu n-am avut atunci curaj sa spun ceva si am gresit.
Sfatul meu: vrei sa schimbi ceva, actioneaza. Intai intern, HR, sef, ce s-o mai gasi pe acolo. Nu merge, cauti alt job, indifferent de risc. Ai un copil si rate? foarte bine. Asta ar trebui sa te motiveze sa actionezi.
Ce fel de exemplu ii dai copilului tau daca nu reactionezi cand cineva frustrat si needucat te injura?
@Andra, ok. Acum ai avea curaj să zici ceva?
@Mihai, da. Au trecut 4 ani de atunci si am prins ceva curaj. I-am zis si lui intre timp, din pacate omul nu intelege. Azi insa, n-as mai lasa pe nimeni sa ma calce in picioare.
@Andra, good for you.
@diabolic si @batranu` stiu – dar probabi au mai uitat si ei, ca-s oame ni – ca in mediul unde lucreaza (nu numai) ei un superior nu are dreptul sa-si umileasca subordonatul fiindca cel din urma nu are dreptul sa-i raspunda la fel ca-l pedepseste regulamentul. Dar aia e in sistemul militar, care – dupa putinele mele cunostinte – s-a mai schimbat putin si mai face dreptate uneori sau evita pe cat poate incidentele de genul asta. In civilie subscriu ideii de incercare. Se traieste greu dup-aia o vreme dar esti liber (cazul surorii mele care a luat-o de la capat pe la vreo 40 ani, cu doi copii nu tocmai mici si barbatul si el in semi-somaj; aproape i-a luat dracu` de cat s-au chinuit o vreme dar s-a meritat). P.S. Eu n-am fost pus in situatia asta niciodata…Cred ca sunt norocos pentru ca si la mine la munca am doua cazuri d-astea….
Ori demnitate, ori un loc călduț, familial și bine plătit…
@vasilecool, 🙁
Am trait o chestie de-asta aproape doi ani, nu cu ” vaca prosta”, dar intr-un mediu imposibil mie de trait. Am mers si la sefii sefei, au mers si altii…nimic, mergea treaba si aia nu actionau nicicum.
In final am plecat si eu si colega mea, am lasat-o pe-aia singura. S-a imbolnavit, situatia se rezolva doar cu inlocuitori de la alte subunitati, pana la urma au angajat alte victime. Si cand zic asta, sa crezi ca-i chiar asa: dupa juma’ de an una dintre ele a facut AVC. Si-i vorba de-o femeie tanara, si-acum e in CM prelungit.
Depinde cat de mult poti suporta, dar eu nu cred ca merita. Chiar daca pleci ptr bani mai putini, linistea ta conteaza cel mai mult.
Radu vorbea serios?
@moatza, păi să-l întrebăm pe el.
Fix din motivele din blogul tau am plecat si eu de la job acum doua luni. la o firma mult mai mica, dar unde s mult mai linistita si apreciata pentru ce fac si primesc un salariu mult mai bun decat aveam inainte. Hotararea de a pleca am luat-o in iarna, cand dupa un episod de urlete din partea sefului meu, am ajuns noaptea la urgenta cu salvarea, cu hipertensiune 19…..Acum realizez si eu, cum este sa lucrezi intr-un mediu normal, cu oameni normali….deci, se poate.
@s_eliana, da, ştiu ce zici.
Mie mi s-a intimplat si mai rau! m-a facut drac, ispita, proasta, apoi a aplicat denigrarea si umilirea in public. Ce mai mobbing curat!Rezultatul: M-am imbolnavit am ajuns in spital leziune cerebeloasa si sindrom anxio depresiv. Un an de tratament peste 6000 lei cheltuiti pe tratamente etc….Acum incearca sa o faca pe corecta…….Ve-ti zice de ce ai tacut? Pai nu am tacut m-am revoltat am fost la sefa ierarhica care in paranteza fie spus e prietena ei si care a pus umarul la toata mizeria.Deci condamnata! Unde sa ma duc nu am unde! E greu de munca………
Da stiti ce imi pare rau ? Ca nu mi-am bagat picioarele de la inceput si am pus botul, pe scurt trebuia sa ma autoeduc sa nu-mi pese!pacat ca m-am imbolnavit si am suferit cumplit!Oricum i-am promis ca daca se mai i-a de mine o dau in judecata si bine ar fi sa nu mai incerce niciodata ca putin mai era si daca mai continua ,ii zdrobeam capatana idioata……