Articol scris de Iulia.
…
Azi, două scurte. Una cu pâini, una cu câini. Ambele din seria „n-ai cu cine, bă, n-ai cu cine” 🤦♀️
Prima.
Mă duc la Lidălul din comună să achiziționez câteva mărunțișuri, printre care și niște chifle, să am ce să-i pun la pachet micii termite la școală.
Mă’c, iau coș, mă îndes în magazin, parchez regulamentar coșul într-o parte, încercând să încurc cât mai puțin traficul existent, mă îndrept cu pas sprințar spre vitrina cu panificații.
În fața mea, fix în dreptul compartimentului cu chifle unde voiam și eu să dau atacul, o duamnă.
Trecută de prima tinerețe, ba chiar ajunsă spre a doua jumătate a celei de-a doua tinereți. Vopsită corespunzător, sulemenită, bine îmbrăcată, papuci lustruiți, cămașă elegantă, dichisită, mirosind frumos. Ce mai, duamnă distinsă, așea, la prima impresie.
Care distinsă duamnă deschide ușița de la compartimentul de chifle, după care se apucă vânjos să înșface cu ghearele de la o mână chifle una câte una și să și le îndese în punguța pe care o ținea în mâna ailaltă.
Nu tu mănușă d-aia de plastic, nu tu cleștișor d-ăla de apucat drăciile, nu nimic. Direct ghioamba la aluat.
Mă uit lung la ea și, după câteva secunde, când ajunsese pe la a treia chiflă, nu mai pot să-mi țin fleanca și-i zic:
– Nu vă supărați, să știți că pentru produsele de panificație există cleștișorul acela (și indic cu arătătorul spre ustensila respectivă) sau mănușile din plastic, cele de unică folosință, de acolo (o nouă indicare cu arătătorul).
Cuconetul se întoarce surprins spre mine, mă măsoară din cap până-n picioare, nu fără o umbră de dezgust, după care își vede liniștită de ale ei, nu înainte de a-mi arunca peste umăr:
– Așea, și?!?
Am simțit umpic cum se umflă vena aia de la tâmplă, dar mi-am păstrat calmul și i-am răspuns cât de politicos am putut:
– Și civilizat e să folosiți una dintre cele 2 opțiuni, că poate eu sau alții care venim după dumneavoastră să cumpărăm chifle n-avem chef să le mâncăm cu urme de muci sau rahat sau ce altceva oți mai avea dumneavoastră pe mâini sau pe sub unghii, că dacă nu folosiți instrumentele astea pentru o minimă igienă, nici nu aș băga mâna în foc că vă spălați pe mâini după ce mergeți la budă sau vă scobiți în nas.
După care m-am întors pe călcâie și mi-am căutat de drum. Și în ziua aia am cumpărat chifle d-alea ambalate. Cu gust și textură de burete, da’ măcar curate.
A doua.
Mă’c împreună cu soțul din dotare, precum și 2 potăi, tot din dotarea familiei, să luăm copilul de la școală.
În drumul de la școală spre parcarea unde aveam mașina, facem o oprire în centru, că musiu soț avea ceva de rezolvat la o bancă de p-acolo.
Cât intră el în instituția financiară, copilul și cu mine adăstăm pe-o băncuță, cu câinii culcați cuminți la picioarele noastre.
Flecărim noi de una-alta când, la un moment dat, de noi se apropie un domn. Bine îmbrăcat, bască elegantă, pardesiu bej trei sferturi, cămașă cu jabou, pantaloni la dungă, păpuci lucioși de puteai verifica în ei dacă ți-a rămas spanac printre dinți de la masa de prânz.
Și, fără a ne adresa vreun cuvânt, distinsul domn se apropie de câini, venind ață spre ei, direct din față, se proptește bine în picioare în fața lor și se apleacă de la jumate, fix la 90 de grade, deasupra lor.
Acu, pentru cine a trăit sub o piatră, n-a urmărit vreodată un episod din Teleenciclopedia sau n-a văzut în viața lui măcar 5 minute din vreun documentar de pe Discopery sau Animal Planet, fac o precizare: cam pentru orice animal, dar cu atât mai mult pentru câini, o altă ființă aplecată direct deasupra lor, din față, reprezintă cel puțin ceva suspect, dacă nu chiar ceva extrem de amenințător și care, potențialmente, ar trebui atacat.
Așadar, domnul îndoit de șale la 90 de grade deasupra câinilor începe să discute cu ei (din nou, fără a fi dat măcar un bună ziua sau un ’te-n dinți bipezilor de care erau atașați câinii), să le spună ce frumoși sunt și alte căcaturi.
Cu toată bunăvoința de care am putut fi capabilă la acel moment (și credeți-mă, a fost un efort de voință să nu-mi sară țăndărica), îi spun:
– Să știți că nu este neapărat o idee bună să veniți așa înspre ei, direct din față, și apoi să vă și aplecați deasupra lor. S-ar putea să vă considere o amenințare, mai ales că sunt împreună cu copilul, față de care sunt destul de protectori.
La care el îmi zâmbește cam cum i-ai zâmbi unuia care a tocmai a dat din el o gogoriță, da’ nu poți nici să râzi de el, nici să te superi pe el, că-l știi că e cam sărăcuț pe mobilarea de la mansardă – așa, cumva cu o combinație între milă, bunăvoință și superioritate – și-mi răspunde:
– Dada, știu asta! în timp ce continuă să stea aplecat deasupra câinilor 🤦♀️🤦♀️🤦♀️
În acest punct aș vrea să spun că doar norocul a făcut ca nici unul dintre câini să nu sară la el, doar că nu e vorba de noroc, e vorba de multă muncă, mult timp și multă educație băgate în curul lor.
Însă cu toate astea, câinii sunt animale, iar ai noștri mai sunt și rase de pază, deci cu toată educația din lume, dacă ar fi sărit să îi ia oleacă la măsurat cu dinții mufa distinsului domn, probabil ar fi ieșit halimai și tot eu aș fi fost de vină, că am câini „agresivi”. Deși ei n-ar fi făcut nimic altceva decât să își urmeze instinctele.
Din fericire, nu s-a întâmplat nimic de genul, dar vin eu acum și vă întreb pe voi: punem pariu pe ce vreți voi, că oricare dintre aceste personaje despre care v-am povestit eu azi aici, sunt fix genul de oameni care vor „o țară ca afară”?
Care se vaită pe unde apucă și la oricine îi ascultă sau ba, că nimic nu merge în țara asta, că suntem o cauză pierdută și nu mai avem speranță?
Și tot ei sunt cei care se ridică a mirare o mână, spunând ce frumos și curat și civilizat e „p-afară”, în timp ce cu cealaltă mână țipă cât colo ambalajul de la guma de mestecat sau șervețelul de la înghețata (pardon, gelato, că ăștia nu mănâncă înghețată, ca pulimea, ei numa’ gelato) pe care tocmai au terminat-o de lins delicat pe stradă?
N-ai cu cine, bă, n-ai cu cine! 🤷♀️
PS: vă las acilea o poză cu un domn care, deși nu e uman, îmi pun gâtul că e mai civilizat și mai bine educat decât 90% dintre concetățenii noștri. Dar poate sunt eu subiectivă.
Bravo, Iulia! Felicitări, ai talent și ești foarte inspirată.
Comentariu beton!15
Mulțumesc 🙂
Domn, domn, da’ idiot tare…!
Exact! 🤦♀️
La faza cu painea, iti cam trebuie trei maini. Una in care tii punga (tinuta bine, de fund, ca altfel se rupe cand basculezi prima chifla), alta cu care iei chiflele si a treia ca sa tii nenorocitul de capac, care nu sta nicicum ridicat asa, singur, de capul lui. De-asta prefer eu manusa de plastic. Clestele ala e facut in ciuda chiflelor.
Cat despre omu´ cu idei, ce sa zic? Daca ar durea prostia…
Comentariu beton!17
La Lidl la noi merge cu 2, că nu au capac compartimentele alea, au ușiță, și stă ok deschisă.
Dar da, știu ce zici de alea cu capac rabatabil, sunt enervante.
O întâmplare cu o „doamnă” care la fel probabil că vrea „o țară că afară” și ea schimba ouăle din cofrag , teoretic cumpăra ouăle cu termen de valabilitate scurt, practic își puseseră oua cu valabilitate normala.🙈
😯😯😯 hai, că asta chiar n-am mai auzit-o!
Adică scotea ouăle dintr-un cofrag și le punea în altul sau cum? Și dacă da, la ce folos, din câte știu eu, termenul parcă apare oricum direct pe carton 🤔
Ooo, da, am văzut asta în Carrefour, carton de ouă S în care muta ouă L, pam pam, diferența de preț consistentă. De obicei verific doar să nu fie sparte/ crăpate ouăle, acum verific și dacă sunt mărimea de pe etichetă, mandarine curățate de frunze, conopidă la fel, roșii ciorchine dar fără crenguța de care sunt atașate, orice produs care se cântărește curățat de orice frunzuliță codiță crenguță care ar putea atârna la cântar, vorbim despre București, buricul târgului.
La mandarine nu comentez neapărat, că am văzut inclusiv angajații de la raion că le rupeau frunzulițele și le lăsau în lădiță, am presupus că e din cauză că de multe ori oricum se mai rup când le bagi în pungă și na, decât să se facă mizerie pe jos, mai bine rămân în lădiță… Mă gândesc 🤷♀️
Dar asta cu mutat ouăle și cu rupt roșiile de pe crenguță… Gizăs!
Cu patiseriile cele e greu, maică… Până ții cleștele, până ții punguța, până ții ușița, până nimerești produsul în pungă… Dar mă strofoc vârtos, că nu-mi place întotdeauna mănușa și zic drept că o dată, am ținut cu mâna cu mănușa ușa, și cu cealaltă am luat un melc dintr-ăla cu brânză 😁 Dar așa rapidă am fost, că numai după ce am pus produsul în coș, m-am sesizat 😂
La cealaltă chestiune, zic că ai putea să antrenezi latrupezii, măcar un pupic bălos să dea în astfel de situații…
Eu știi când pun cu ghioamba, fără cea mai mică urmă de remușcare? Când mai sunt 2-3-4 produse și le iau eu pe toate. Atunci nu mă mai strofoc nici cu clește, nici cu mănușă. Na, că și eu sunt o sălbatică uneori 😆
Cât despre câini, am decis că, de acum încolo, dacă mai pune careva (nu contează că bărbat, femeie, tânăr, bătrân) mâna pe câinele atașat de mine cu lesă, fără să întrebe, mă duc și eu și îi pun mâna pe cur respectivului. Că dacă lui/ei îi plac cățeii și pune mâna pe ei, o să zic că și mie îmi plac oamenii și îmi place să îi mângâi 🤷♀️
Neața Iulia te-aș sfătui să nu încerci să mângâi pe nimeni că s-ar putea să-i placă și să te pricopsești cu un amorez pe lângă câini!!!!😂😂😂
😅😅😅
După o acțiune similară, când am văzut cum o duamna alegea chiflele, le lua le privea, le punea in pungă sau la loc pe raft, după criterii misterioase (probabil cum alegeau porumbeii bobitele in Cenușăreasa), am renunțat sa mai cumpăr elemente de fel de fel de pâinițe de la supermagazine. Exista pe aproape o patiserie unde vanzatoarele isi pun manusi cand servesc chifle, covrigi whatever sau cand feliuțează pâinea.
Am văzut și eu din ăștia. Măcar asta de care zic eu nu a întreprins acțiunea „pipăiala”, adică a pus gheara direct pe ce și-a băgat în pungă (din câte am văzut eu)
Și eu am oleacă de strângere de inimă când cumpăr, dar mă bazez pe faptul că noi le mâncăm prăjite, așa că poate mai ucide prăjitorul bacteriile 😆
1. Urasc clestii aia din toti rarunchii. Nu o data am luat o alergie instant, din cauza ca am atins clestele. Asa ca folosesc manusi daca sunt disponibile. Si alergia nu e inchipuita, chiar trebuie sa ma tratez dupa🤷♀️.
2. Voi, bipezii erati atasati la patrupede😀. Si nu ma apropi de cainii pe care nu ii cunosc sau fara aprobarea stapanilor pur si simplu din prudenta. De obicei, din mers, daca vad un patruped simpatic, atunci ii zic: Buna caŧel🐕😁.
Alergia presupun că e la metalul ăla din care sunt făcuți, nu? Nasol 🙁 dar da, există mănuși și sincer, și mie mi se par mai ok de folosit.
Dada, câinii erau culcați la picioarele noastre, iar ambele lor lese erau la mine în mână 🤷♀️
Nu cred că putea exista vreun dubiu
Tot ăia care vor o țară ca afară merg pe contrasens cu bicicleta, trec pe roșu (pietoni și șoferi așijderea), parchează fix acolo unde încurcă mai tare, se urcă în autobuz înainte să apuci tu să te dai jos, pun mâna direct pe chifle la Lidl… da să te ferească Bărbosul să le atragi atenția…
Fix așa! 🤷♀️
La gât are cravata acelui domn?
Comentariu beton!12
n-ai fost atent!? domnul avea cămașă cu jabou; asta scuză oarecum apropierea de cîini, pentru că acel tip de cămașă se purta pe vremea cînd cîinele a început să fie domesticit; probabil domnul era un pionier în domeniu…?
Nu, că avea eșarfă, nu cravată domnul acela 😁
Eu am început să las pe acest blog doar comentarii care să sublinieze că îmi place să mănânc căcat. Și nu e rău deloc, să știți.
@Sergiule, mai du-te, bă, și-n plua mea. Hai că ai un internet întreg la dispoziție, nu e cazul să vii aici să ne povestești cum îți place ție să mănânci căcat. Pwp!
Da ce ai mă șăfule de blog cu lumea asta cu gusturi scatologice, lasă-i să se exprime și ei dacă se simț bine!!!!😜😜😂😂😂
Sunt aproape patru ani de când s-a deschis un Kaufland între Ovidiu, unde locuiesc și Palazu. Este poziționat pentru viitoarea dezvoltare imobiliară între cele două localități, așa că acum, de la el începe câmpul. Din parcarea lui văd niște apusuri superbe, fiind câmp deschis, fără clădiri și vegetație. Doar in depărtare, undeva în josul imaginii se vede nocturna de la Academia Hagi.
Fiind lângă casă și având familie numeroasă, in fiecare zi mă opresc acolo pentru cumpărături. Zilnic, da?
În față, sunt opt locuri pentru persoane cu dizabilități și trei locuri pentru familii cu copii. Eu sunt de fiecare dată cu minim doi copii după mine. De obicei, cu cei mici. În nouă din zece cazuri acele locuri sunt ocupate, așa că nici nu prea mai fac efortul de a mă duce spre acele locuri de parcare și merg cu cei mici printre mașini, lucru destul de stresant.
Sunt fecioară, adică psihopatul atent la detalii, chiar dacă nu îmi propun. Asta se traduce prin faptul că în patru ani, am văzut doar trei mașini care chiar erau cu copii. De obicei, pe acele locuri, văd două extreme: ori mașini foarte scumpe, ori cazane.
Acum patru zile, ajung pe la ora 20.00 și sunt surprins să găsesc acolo un loc liber. Parchez, deschid ușa să iasă puradeii și in același moment, la mașina de lângă mine vine o doamnă cu un copil de cam doi ani. Îi spun că așteptăm să intre ea cu copilul, ușile mașinilor fiind pe aceeași parte, dar doamna ne spune să ieșim noi, pentru că ea o să se chinuie puțin cu fixarea în scaun a copilului și o sa dureze.
După acest schimb de amabilități, nu mă pot abține și îi spun „este pentru prima dată în patru ani când mă intersectez pe aceste locuri de parcare cu cineva care chiar este cu copii”. La care ea îmi spune „ne-am mutat în zonă de aproape un an și este pentru prima dată când găsesc loc liber aici”.
Comentariu beton!13
aici pă spanea locuri pentru mama și copilu’ îs cam rare, în schimb cele pentru persoane cu dizabilități sunt destul de bine reprezentate și 99% din timp folosite de categoria cărora le sunt destinate; nu vinerea după-amiază, cînd vin (și) handicapații să-și ia berea și carnea pentru grătare; de regulă sunt latinoamericani sau balcanici…
Dap. Dacii liberi și civilizați! 💪
Total de acord cu ceea ce am citit. Doar că… 🙂 ce să vezi. În 3 Carrefour market pe care le am în proximitatea domiciliului, au pus vitrine de panificație noi. Buuuun. Ușile verticale se împing și stau în laterale. Pungi avem. Produse calde și proaspete în fiecare dimineață. Mănuși nu, (politica magazinului, ca la Hypermarket au!) darrr cleștii cei noi, cleștiiii… nu poți sub nicio formă să apuc ceva cu ei. Și uite-mă pe mine să cumpăr chifle. Pe toate, dar absolut toate le-am scăpat pe jos, nici măcar în tava aia. Pentru că ce să vezi. Spațiu de coș, nu. Spațiu să te învârți şi poziționezi fără să încurci pe cineva… nema! Ok. Le ridic cu mâna, îmi asum, le bag în pungă și să le platesc, ghici ce… a cedat mizera de celofan. Bucățica din punga, aia transparentă. Motiv pentru care, am luat o altă pungă și am pus cu mâna, una câte una, pe cele 8 chifle și le-am plătit alături de celelalte 4 scăpate anterior pe jos. Asta e. Sigur m-au catalog alții ca fiind o troglodită dar până nu am alternativa civilizată și funcțională, voi folosi mâna. Ce m-am gândit să fac pe viitor? Să îmi pun pe mâna o pungă de legume…
Stai că nu înțeleg: cum adică politica magazinului? Nu e ceva normă sanitară pe care trebuie să o respecte?! Sau pur și simplu li se fâlfâie?
Și da, știu ce zici, la Carrefour cred că au cele mai infecte punguțe din alea pt panificație. La Lidl și Kaufland n-am pățit (încă…). Dar na, am și norocul să le am pe astea în proximitate, de Carrefour m-a ferit Bărbosul, n-am mai intrat în vreunul de vreo câțiva ani. Nu că am ceva cu ei, pur și simplu nu am în drum pe nicăieri pe unde bântui eu. Dar am avut unde locuiam înainte și știu ce zici.
Bună ziua!
Întâmplare tot din aria Brașovului 😀: același lanț de magazine, o „duamnă” frumos aranjată, 60+, după ce s-a plimbat prin magazin cu o baghetă îmbrăcată în punga specifică, se hotărăște deodată că nu îi mai trebuie și o pune înapoi în compartimentul aferent. Chiar baghetă voiam să cumpăr, culmea! Și devin „needucată” și îi atrag atenția (pe un ton civilizat totuși) că nu e ok și că o idee mai bună ar fi fost s-o abandoneze exact așa cum se afla, „îmbrăcată” și în niciun caz în compartimentul cu baghete. A fost extrem de surprinsă că am îndrăznit să spun ceva și tot încerca să găsească scuze. Am zis că e vorba de igienă, microbi și altele și că scuzele pur și simplu sunt inutile.
Asta e bună de tot… Cum plm să te răzgândești la o sărăcie de baghetă? Și dacă decizi brusc că n-o mai vrei… O cumperi dreq și o dai la un boschetar din fața magazinului sau de la primul colț de stradă…
1. Este o boală contagioasă asta, în orice magazin se întâmplă mizeria asta, și culmea, persoane care par civilizate, da, mă provoacă mereu drăcușorul și le atrag atenția și bineînțeles că nu mai cumpăr de acolo ce aveam nevoie sau iau altă gamă de produs. Mereu mă întreb câte mâini nespălate au atins pâinea aia înainte să o cumpăr eu. Personalul din zonă chiar nu se mai implică deși de multe ori le-am atras atenția 🤷 „facem anticorpi, doamnă” mor când aud asta. Le-am spus că eu cumpăr pâinea ca s-o mănânc nu ca medicament/vaccin.
2. Nu posed patrupezi, dar maică, atunci când erau puradeii mici mă țepoșeam instant când deasupra căruciorului copilului sau chiar la mine în manduca/marsupiu mă trezeam cu manifestări drăgăstoase de la necunoscuți. Și nu, nu întotdeauna eram diplomată și politicoasă, chiar nu.
Toate astea sunt carențe de educație pe care la sancționez drastic, sunt atât de multe lucruri mărunte care țin de spațiul nostru vital și de bunăstarea noastră dar care adunate zilnic devin un munte care ne strivește și nu le mai accept.
Weekend minunat, mai ales că la noapte primim o oră de somn în plus 😊 felicitări vouă pentru cât munciți cu frumusețile de patrupezi ❤️
Aaa, știu exact ce zici legat de copil (eu l-am purtat 99% din timp în manducă, că n-a suportat căruciorul neam), ceea ce implica faptul că orice interacțiune din asta nesolicitată avea loc cu invadarea acută a spațiului MEU personal, nu numai al copilului. Și acolo politețea mea se ducea plii de suflet, ba chiar am fost catalogat drept arțăgoasă 🙄
Pruastă Io, că nu mi se pare normal să îmi tragi copilul de piciorușe sau să mă trezesc cu botul tău băgat sub nasul meu, să vezi tu ce face copilul care doarme lipit de mine.
Oooofff! Cunosc ambele situații. Cât privește autoservirea la raioanele de panificație, am renunțat să mai cumpăr produse neambalate, după ce am făcut observații de m-am săturat. Cu un ins am mers până la casa de marcat să fiu sigură ca va cumpăra pâinea pe care o pipăise. Am abandonat atitudinea asta când mi-am dat seama ca nu am niciun fel de susținere din partea personalului din magazin, care ridică din umeri.
Cât privește câinii, am făcut clăbuci la gură explicându-le să nu îi invadeze spațiul personal, să nu-l privească în ochi, să nu îl mângâie pe cap, pe bot (el fiind un metis luat de pe stradă, deci cu habar n-am ce traume, deși lucrez cu el constant de aproape trei ani) și, mai ales, să nu mângâie bichonul care îl însoțește la plimbare. Dar…nicio nădejde.
aș zice că-s mai safe alunele dintr-un bol de bar decît pîinea din lidîl…
😂😂😂
Asta imi aduce aminte de o intamplare cand era fi-miu mic. Adica toddler, carucior-mic. Si vecina de sus, cu siguranta copia fidela a cucoanei din povestea ta, ne intalneste pe aleea din fata blocului, se propteste in fata caruciorului, nici buna ziua nici vorba aialalta, si incepe sa parleasca cy fi-miu:”țe fați, mă mămică mă, te plimbi? Da’ nu ti-e mila si de mine ma mami, ma, si ma tii asa fara caciulita sa racesc la cap si la urechi, ma? Ca de aia plang toata noaptea ma, mami, ma, si deranjez vecinii, ca ma dor urechiusele, ma, nu ti-e mila?”.
Am balmajit cu ultima farama de coerenta ca nu e frig de pus caciula (era prin septembrie tarziu si distinsa duamna era si ea in tricou si capul gol) si mi-a raspuns scurt „n-ai de unde sa stii”, dupa care a plecat.
Io pe femeia aia nici in ziua de azi nu pot s-o vad fara sa ma apuce o stare de nervi.
A, sa mai zic ca harpia nu are copii deci nu-i fro experta?
Aseară am fost la cineva care are un ciobănesc german mare cât un dulap și m-a întrebat de 3 ori dacă am vreo problemă cu câinii. Acuma, na, nu știu alții cum sunt dar io când văd un câine cu juma de limbă pe afară și se uită la mine ca la un partener de joacă nu-mi fac probleme. Când am plecat s-a urcat pe un postament de beton și a ridicat o labă să-l salut. L-am salutat și după aia m-a condus pâna la poartă. Foarte educat băiatu.