Aproape de fiecare dată când văd câte un imbecil, de genul psihologului de pe Temu, care vorbește despre femei ca despre niște obiecte menite, cel mult, să-l slujească și să-i satisfacă nevoie sexuale, îmi vine în minte una dintre cele mai stranii povești pe care le-am trăit vreodată.
Nu mai țin minte anul, dar știu sigur că încă mai aveam prima mea mașină, o Dacia 1100, pentru că eram cu ea când am ajuns, printr-un concurs de împrejurări nefericite, în casa unui bombardier constănțean. Bine, pe vremea aia nu se inventase încă termenul de „bombardier”, dar el era unul, avant la lettre.
Acolo, în casa aia, aveam să asist la o scenă absolut halucinantă. Eram acolo pentru că așteptam să vină cineva care să-mi dea o cheie pentru o cazare la mare. Și cum cineva-ul ăla întârzia, m-am așezat pe un scaun din sufragerie ca să nu aștept în picioare.
În timpul ăsta, în sufragerie, se întâmpla următoarea scenă. Domnul și stăpânul casei, bombardierul avant la lettre, stătea așezat pe un fotoliu uitându-se la televizor. La un moment dat a decretat cu voce tare:
– Mi-e poftă de gogoși.
Moment în care, de nicăieri, a apărut o tipă foarte tânără și foarte frumoasă:
– Imediat, Gelu.
Domnu’ Gelu nici măcar n-a tresărit, a continuat să se uite netulburat la televizor, nu-mi dădeam seama dacă măcar o auzise.
Când fata tânără și frumoasă a zis „imediat”, apăi să știți că n-a durat mai mult de câteva minute până când a apărut cu un platou cu gogoși calde, aburinde. Habar n-am cum făcuse, poate ținea la frigider aluat gata făcut, poate-i mai rămăsese din altă zi, cert e că venit rapid cu gogoșile la care poftea domnu’ Gelu.
Acum, prieteni, are loc scena halucinantă.
Fata tânără și frumoasă s-a apropiat de fotoliul pe care stătea domnu’ Gelu și s-a postat acolo, iar ăla n-a întors nici măcar o secundă capul spre ea. Doar a ridicat mâna dreaptă și-a luat o gogoașă de pe platou.
După ce-a terminat prima gogoașă, a luat-o pe următoarea. La fel, fără să-i arunce femeii ăleia nici măcar o privire sau să-i spună vreun cuvânt. După care pe următoarea și tot așa, continua să mănânce fără să se uite vreo clipă spre femeie.
Din când în când, dacă lui Gelu i se părea că gogoașa pe care o are în mână n-are suficient zahar pudră, mai întingea cu ea prin platou ca s-o umple de zahăr.
Tot acest ritual a continuat până când domnu’ Gelu a mâncat gogoșile una câte una, calm, tacticos, fără urmă de grabă și fără să se uite măcar o singură dată spre femeia aia.
Am în fața ochilor inclusiv scena finală, când a ridicat mâna spre platou să mai ia o gogoașă după ce-o mâncase pe ultima. Doar că el n-avea de unde să știe că e ultima, a pipăit de câteva ori platoul ăla gol, și-a dat seama că nu mai e nimic pe el, așa că a mai făcut un singur gest: a dat a lehamite din mâna cu care mâncase gogoșile și-a concediat-o scurt pe tipa tânără și frumoasă. Care a dispărut în secunda doi și nici c-a mai apărut.
Repet, că poate n-ați înțeles exact, în tot timpul ăsta femeia aia a stat în picioare lângă fotoliul în care ăla era tolănit confortabil și nici măcar nu se uita la ea când lua câte o gogoașă. Toate astea cu mine de față.
Nu, eu n-am vrut gogoși. Eu doar încercam un sentiment amestecat de milă și jenă, nu-mi venea să cred că sunt de față la așa ceva. Nu, nu mint și nu înfloresc deloc, am și martori la toată treaba asta.
Știu doar că pe tot parcursul „operațiunii gogoșile” m-am uitat de câteva ori la fața femeii încercând să-mi dau seama dacă o deranjează câtuși de puțin situația. Jur că n-am putut să citesc nimic, era ca și cum m-aș fi uitat la un stâlp de beton încercând să-mi dau seama dacă-i convine că afară bate vântul. Părea că nimic n-o tulbură și că tot ce se întâmplă este cât se poate de normal.
Ulterior aveam să aflu, de la omul care întârziase cu cheia, că fata tânără și frumoasă era soția lui domnu’ Gelu. Soția, prieteni…
N-am înțeles nici atunci, nu înțeleg nici acum, n-o să înțeleg niciodată de ce-ai vrea să-ți transformi femeia de lângă tine într-o astfel de slugă. Într-un obiect vorbitor și umblător.
Dar partea si mai tristă este alta. Îmi pot paria viața că încă există sute de mii de familii în România unde lucrurile stau exact așa cum ați citit mai sus. Familii în care bărbatul este domnul și stăpânul, iar femeia există și e tolerată doar ca să-i facă pe plac.
Familii unde textul de mai sus ar produce doar ridicări de umeri: așa și? Ce mare lucru s-a întâmplat?
Eu am crescut într-o casă în care și mama și tata își împărțeau sarcinile. Este adevărat că mama gătea, dar și tata dădea cu aspiratorul, făcea una alta, aveau amândoi job. Și așa suntem și noi și toți cunoscuții mei!
Îmi ies bube pe mine doar citind textul tău și gândindu-mă că există astfel de specimene.
Comentariu beton!18
Eu așa le cresc pe fete, să vadă că bărbații pot spăla vase sau pot da cu aspiratorul fără să le cadă oole.
Să-ți spun ce față a făcut tatăl Marei când era la noi și m-a văzut strângând masa si punând la spălat? A întrebat-o pe fie-sa de ce fac asta? 🤷♂️
Si la noi in familie se impart sarcinile, adica eu le fac mai pe toate ca jumatatea nu exista si copilul adolescent incepe sa primeasca din ce in ce mai multe ca sa invete ca acesta este cursul firesc al lucrurilor. Intr-o gospodarie sunt sarcini administrative de facut, ca vrei ca nu vrei, si trebuie facute, fara distinctie de sex, religie, varsta sau alte criterii. Sigur, in functie de complexitate a sarcinii si abilitati cerute, va fi executata de cineva relativ calificat, adica tata, si ma gandesc aici al pregatirea cinei, de exemplu, dar incet incet si aceste lucruri se invata. Ideea este ca vreau sa invat copilul ca trebuie sa fii independent, irelevant ca esti femeie sau barbat, si sa poti sa te adaptezi si supravietuiesti singur. Daca poti sa faci asta atunci poti sa ai si o relatie sanatoasa emotional ( opinia mea, nu dati cu pietre). In esenta barbatul descris de tine are o mare problema, alta decat educatia, el este dependent de nevasta-sa, doar ca nu-si da seama.
Vorbeam la un moment dat cu un psiholog și în cursul discuției a spus ceva de genul „au trecut maxim trei generații de când femeia se așeza în genunchi și îi spăla picioarele bărbatului, când acesta ajungea acasă”.
Încă sunt reminiscențe. Oameni care asta au văzut. Faptul că au ajuns „la oraș” nu îi schimbă. Ușor, ușor, dispar și vor rămâne doar cazuri disparate. Pentru acel bombardier avant la letter si soția lui, acela era normalul. Ți-a dat senzația că unul dintre ei este vreo lumină? Veniți poate din rural unde acesta era firescul.
Comentariu beton!12
Problema e că asta cu „usor-usor dispar” cred că e valabilă doar la oraș si doar parțial. Dacă te duci în primul sat de lângă Constanța o să constați că nu dispare nimic.
Ai dreptate, dar era aiurea să spun ușor, ușor, ușor, ușor, ușor, ușor, ușor, ușor, ușor, ușor, ușor……. ușor 🤣
Eu stiu acum o frmeie, are vreo 42 de ani si face asta zilnic ii spala picioarele si ea il spala pe cap pentru ca asta “ pretinde el” deoarece el aduce banii in casa ( aducea si ea dar a obligat-o sa nu se mai intoarca la job dupa concediul postnatal) El o face sa o umileasca, sa o faca sa se simta mica si sa intelega ca nu are niciun cuvânt de spus insa pe ea nu o inteleg jur.
Ma intreb si eu uneori de ce sunt unii asa. O fi mentalitatea de popor de la portile Orientului, o fi saracia ancestrala care ne-a redus la instanta de animale – masculul vaneaza si protejeaza, femela are grija de cuib, dracu stie… Am crescut cu o mama submisiva si un tata convins ca e seful ei. Mama a murit si tata a incercat sa devina seful meu. N-a reusit… E disperat saracu, inca mai cauta slugi…
Comentariu beton!18
Te bagi să scrii articol?
Material interesant ar fi o gramada, cu talentul la scris stau mai prost… pot sa incerc, dar habar n-am cum sa fac..
Andreea, eu cred sunt multe probleme care conduc la asta, Incepand de la mentalitatea ca nu poti critica parintii pana la lipsa de educatie a femeilor ( si barbatilor) care accepta asa ceva, sa nu uitam ca traim intr-o tara esential analfabeta functional si needucata, cu parametrii generali care o situeaza sub Europa de dinainte de 1900 ( am citit pe net, nu bag mana in foc ca nu este 1800). Rezultatele se vad in primul rand in abuzurile existente in primul rand in familie, sunt abuzatori atat barbati cat si femei ( pentru ca am vazut si barbati transformati in slugi) si in lipsa de relatii sanatoase emotional si social.
Daca ma iau dupa indiciul cu Dacia 1100, asta s-a intamplat cu vreo 30 de ani in urma. Daca nu mai mult.
Chestie de mentalitate care influenta educatia baietilor.
Ce vedeau acasa? Un barbat care venea de la munca si parca in fotoliul din fata televizorului.
O femeie, casnica, misunand capie intre fotoliu si bucatarie, sa satisfaca orice capriciu al ocupantului fotoliului.
Mentalitatea de „eu muncesc, aduc bani in casa, tu esti aici ca sa ma servesti.
Baiatul, un barbat mai mic, asta vede, asta face si el mai tarziu. Pana se insoara, mama gateste, spala, calca, pentru ca „asta e treaba de femeie”.
Din nefericire, mentalitatea asta inca mai exista. Si se reflecta inclusiv in zecile de crime „din iubire”. Iubire, pe dracu! Ramane bombardierul fara menajera si, nah, trebuie pedepsita cumva pentru nesupunere.
Comentariu beton!11
Da, acum vreo 30 de ani, timp suficoent pentru copiii ălora, dacă or fi avut, să fie niște adulți ai aceste societăți. Cam ce fel de adulți crezi că sunt după ce-au crescut în casa aia?
Am mai zis pe aici, nu stiu daca am fost doar norocos insa acum 45 de ani la parintii mei nu am vazut asa ceva.
Amandoi prima generatie „cu facultate” din familie insa a fost tot timpul colaborare in tot ce era de facut.
Da, tatal meu era antitalent in bucatarie, insa nu astepta sa vina maica-mea din schimbul 2 sa ne faca de mancare sau sa spele vasele. Si noi am fost crescuti la fel.
Insa am vazut destule familii exact ca in cazul descris de tine.
Chiar bunicul meu era (oarecum) asa: bunica era casnica si cand bunicul venea de la servici (deplasari non-stop) il astepta cu masa pusa. E adevarat ca bunicul intotdeauna spunea „te rog” si „multumesc” si se ocupa de tot ce presupunea casa inclusiv curatenie dar de gatit si de scoala copiiilor doar bunica era responsabila. Pot spune insa ca respectul reciproc exista.
Poate erau vremurile si societatea de atunci, poate nu. Problema e ca nu pare ca am evoluat prea mult, ba chiar se poate spune ca am regresat.
Ce pot spune e ca fetele mele nu ar ajunge cu un barbat de genul descris in articol, deci macar atat cred ca am facut bine !
In Constanta traiesc machedonii. Vechii machedoni asa trăiau, cu doamnele niste slujnice, care aveau grija ca domnului sa nu ii lipseasca nimic.
Vorbesc serios, am cunoscut mulți și femeile asa se purtau. Acum s-au mai modernizat, cei de vârsta noastră sunt normali, dar părinții lor așa trăiau.
Spunea o doamnă în vârstă ca ea nu a stat niciodată cu soțul ei la masă, în totdeauna în picioare lângă el, până termină de mâncat. 🤷🏻♀️
La porțile Orientului pe bune, Constanța e alta lume!
Știu, am fost combinat cu o machedoancă din asta care se întâlnea pe ascuns cu mine, c-o omorau ăia dacă aflau că e cu unul care nu e de-ai lor. Dar cei doi din povestea de azi NU ERAU machidoni.
Lângă Timișoara prima localitate în direcția Cenad este satul/comuna habar nu am ce o fi Dudeștii Noi. Localitate cu o destul de bine reprezentată minoritate machedonă. Primul meu socru avea conexiuni multe cu ei. Înainte de ’89 am fost în câteva case locuite de ei. Confirm că soțiile aveau alt statut. Ce am văzut acolo m-a lăsat mască.
Apropo de machedoni, cand a ca jucat Simona Halep prima sau a doua finala la Roland Garros, mi-a sarit un lucru in ochi din transmisia TV.Cand erau imagini din lojele jucatorilor, la Halep, barbatii stateau intr-o loja si femeile in alta…chiar am vorbit atunci cu prietenii despre asta si ni se parea ciudat
Am vazut un reportaj la Tv-ul flamand, filmat pe undeva prin Asia, daca nu ma insel India sau Pakistan. Repoterul nimerise la cel mai bogat indivud din zona /provincia respectiva. Omul extrem de socat (si noi de altfel) cand invitat la masa a constatat ca bogatasul era hranit de nevasta. Ii baga mancarea in gura. Oribil. Reporterul chiar l-a intrebat de ce nu mananca singur. A zis ca pana s-a casatorit isi baga el singur mancarea in gura, dar dupa ce s-a casatorit, i s-a parut extrem de convenabil sa nu se mai murdareasca pe maini🙄.
Nu cred ca am vazut ceva mai scarbos🤢.
@Cosmin, si la musulmani e la fel. Am fost extrem de dezamagita cat am vazut ca doctorul meu de familie are 2 sali. Una pentru barbati, alta pentru femei. Daca pentru noi nu cere sa ne conformam cerintelor islamului, am remarcat ca femeile musulmane si copiii se duc in sala 2 de asteptare.
numaigeneralizaț!
No way. Asa ceva nu se intampla la mine. Cat sunt eu de docila, asa ceva nu accept. Ce-i drept nu am vazut asa ceva in familie, nici macar in cea extinsa. Insa tata mai povestea cate o intamplare din asta pentru ca se ducea des pe la diferiti oameni, acasa, ca sa repare cate ceva. De fiecare data se minuna ca exista astfel de specimene. Si da, sunt convinsa ca inca mai exista cupluri din astea.
Și eu.
Ca o chestie woau am să vă spun următoarea chestie : undeva în jurul anilor ’30 părinții tatălui meu se adresat cu dumneavoastră unul altuia. Cel puțin de față cu copiii lor, 5 la număr. Bunicul meu a fost diriginte de Poștă în Lugoj și Timișoara în interbelic.
Aceste chestii mi le povestea tatăl meu ca o picanterie. Și lui i s-a părut nostim acest tip de comportament între soți. O fi fost o formă de respect. Nu știu.
Mda, eu nu cred în pronumele de politețe, cred c-am și scris pe-aici despre asta.
Incerc si eu sa descifrez exemplul parintilor mei, deci tot acum 30 si mai bine de ani. Si-au impartit sarcinile in casa mereu, s-au respectat, se consultau pe chestiunile importante, dar cumva, in plan secund, exista acest tipar – barbatul e domnul, femeia e supusul. Intamplarea fericita (datorata educatiei si caracterului tatalui) au facut ca mereu domnul sa fie unul generos, bland, calm, gospodar iar supusul sa nu aiba niciun motiv de nefericire. Dar, da, recunosc mentalitatea chiar si in cazul unei familii functionale si fericite si il regasesc in toate familiile pe care le vedeam in jur. Nu inteleg de unde vine.
Pe de alta parte, in generatiile tinere cu care am contact, aici in mediul urban, nu mai vad asta decat rar.
O amintire de când părinții mei aveau Trabant. Bunicii își împărțeau treburile, bunicului nu i se parea degradant să utilizeze mătura sau să spele vase. Dar. La masă, fără greș, bunicul era servit primul. Indiferent câți oameni erau la masă, ordinea era aceeași: bunicul, copiii, musafirii din afara familiei apoi cei ai casei. Singura exceptie era când printre musafiri se afla un preot (bunicii erau catolici, dar popa Gheorghe ortodox era vecin și prieten, era mai des la noi la masă). Și tuturor li se parea firesc. Când am întrebat de ce, tata (ginerele bunicului) mi-a spus ceva despre „pater familias” ceea ce n-am priceput neam, dar mama a intervenit cu un cu totul alt subiect și n-am avut ocazia de „following questions”.
E,mentalitate de secolul trecut aș putea spune,unde bărbatul muncea iar femeia stătea acasă…am avut în familia extinsă și încă mai am .Bărbatul e domnul care lucrează iar ea „a crescut copilul ” care acum are familia proprie.Deci persoana are cam 55 de ani ,serviciul l-a abandonat când a avut copilul,deși îl creștea cu părinții ei,iar când s-a mărit n-a mai căutat (și nici n-ar fi găsit) .Păi cine ar fi angajat-o cu liceul neterminat,cu o profesională de pe vremuri…poate la curățenie. Dar și asta era greu de făcut.
În concluzie:și bărbatul are mentalitate de secolul trecut,dar nici femeia nu dă pe afară,tace și se supune,fiindcă el e cel ce câștigă banii.Personal m-am luptat mult ca ambii soți să nu continuie tradiția familiilor din care proveneau,mai ales că primul m-a luat când aveam serviciu de birou,mult peste condițiile lor din familie.
Hai, mă! Jucau un roleplay de BDSM și i-ai încurcat tu. Gogoșile erau parte din joc. 😂
Bine, presupun că la ei era pe viață.
Oricum, dacă nu mă înșel, parcă ar mai exista niște locuri prin lume unde femeia e doar un obiect. În unele de decor, în altele un fel de aspirator cu burka. Așa ca nu mă mai miră nimic.
Pe de altă parte, cum în viață fiecare joacă un rol, unii mai prost, alții mai bine, avem nevoie de validare. Până la urmă toți aspirăm la un Oscar. Sau măcar la un bilet de loterie câștigător. Așa că validarea, în cazul unora, vine din atitudinea pe care ai descris-o mai sus. Ei nu pot mai mult.
Atenție! Nu e o scuză. Ar fi fost doar dacă primul paragraf al comentariului ar fi fost real.
Ceea ce nu cred…
Am senzația că am mai citit povestea asta, poate ai mai scris tu și am fost revoltată.
Între timp am întâlnit o persoană care nu e deloc deranjată să fie fata din povestea ta atâta vreme cât are o casă confortabilă și acces la banii lui Gelu.
În continuare cred că nu e normal din punctul meu de vedere. Dar există și oameni care cred că e.
Pentru că, uneori, băieții sunt educați în acest fel chiar de mamele lor: ei sunt miezul, femeia este doar un breloc fără aspirații, sentimente, cariere proprii.
Iar misoginismul vine în multe forme: de la „Unde ai fost până acum? Sigur ai umblat pe la alții!”, spus sub formă de „glumă” până la „Merită ce a pățit, de ce umbla cu fusta scurtă?!” Iar asta cu manosfera e ceva rău și tot mai frecvent!
Cred că oricare dintre noi cu vârsta peste 45-65 de ani a asistat la astfel de scene. Fie în familie, fie la cu cunoscuți sau rude. Am și eu câteva, de fapt mai multe, dar una îmi place tare mult. Este povestită de mama și de fiecare dată mă amuză. Acum, na, nu am trăit-o eu.
Bunica din partea tatălui era soție de învățător. La acea vreme, învățătorul, primarul și popa erau capii comunei. Bunica mea nu a lucrat niciodată, oamenii din comuna o respectau chiar și prin forma de adresare – mama doamna.
Mama provenea dintr-o familie simplă, oameni care lucrau la CAP. Era greu de înțeles de ce tata o luase pe mama, dar au trecut peste multe și au rămas împreună.
Bunica, ca despre ea vreau să vă povestesc făcea totul în casă, în bucătărie, în curte. Nu conta ca era treaba de bărbat. Mama, când s-a mutat în casa socrilor, a trebuit să-și arate abilitățile de negociere 😉. Era undeva pe la începutul iernii, tata stătea în pat și citea, mama lucra ceva cu andrelele, când la un moment dat intră bunica în cameră și-i spune nurorii (mama) – Hai să spargem niște lemne ca să avem pentru toată săptămână. Răspunsul nurorii – Păi vine băiatul.
– Nu, lasă-l pe el ca are treabă, citește.
– Păi, ce, eu nu știu să citesc?
Răspunsul acesta a urmărit-o pe mama toți anii aceștia. Nu s-a dus să spargă lemne niciodată. Dar de la acea întâmplare a ajutat-o pe soacra cu orice a avut nevoie.
Orice moment al vieții are o poveste.
Ami pare rau despre voi, dar eu sunt cineva in casa noastra. Cineva trebuie sa duca gunoiul, cineva trebuie sa taie ceapa pentru mancare 🙂
Nu c-aș vrea să mă laud, că la bucătărie am două mâini stângi, dar am dat cu aspiratorul, am spălat și vasele, am dus și gunoiul… probabil că a fost nevoie de mai mult…
Îmi reproșa deseori că e „sclavă”… da, gătea și făcea curat mai bine decât mine, dar…
Nu sunt prea coerent, îmi pare rău… dar și mai rău îmi pare că nu înțeleg ce ar mai fi trebuit să fac…
Nici nu pot sa raspund ca ma enervez. Taica-meu era asa. Nu chiar cu statuia linga el, dar pina sa divorteze nu a spalat vreun vas sau facut vreun ou ochi, ca asta e cel mai simplu fel de mincare.
Din pacate inca se obisnuieste asa ceva. Deunazi vorbeam cu o verisoara mai tinara, ea inginer, el inginer. Ea job, el job. Cine trebaluieste prin casa? 90% ea, ca el e director si nu are timp. Eram toti in piscina cu apa calda, la Caciulata, si le spuneam ca toate treburile menajere trebuiesc impartite in mod egal. Ea era coplet de acord si spunea ca i-ar placea sa aiba ajutor din partea lui si ii mai baga cite o strimba sotului. El era complet de acord ca ceea ce se intimpla in familia lor e asa cum trebuie….
I feel you Herr H ! Dar in cazul meu doar eu faceam curat iar de gatit gateam cam la fel.
In plus de copii ma ocupam mai mult eu. Ea era ocupata cu selectia de pantofi si haine.
Dar tot „neimplinita” si „exploatata” a fost. Pana cand am lasat-o singura!
Acum vrea sa se intoarca „exploatatorul” dar a plecat trenul ala.
La starea civilă am fost întrebat dacă o iau în căsătorie pe Doamna, nu dacă o iau menajeră.
Mama soacră a fost tare contrariatală de faptul că îmi pun mâncare singur sau pentru toți, că strâng masa etc. Și imediat a luat-o la întrebări pe Doamna.
Între timp s-a împăcat cu ideea că putem fi egali.
Am crescut intr-o familie traditionala, am acum o familie traditionala.
Dar si traditia asta tine de epoca, de educatie, de posibilitatile familiei, de consensul intre parteneri, de multe.
Si mama, si tata au avut serviciu, iar treburile casei erau impartite traditional: mama era cu casa si copiii, tata era cu curtea si gradina, aprovizionare, tot ce tinea de mesterit, reparat… si la casa era mereu ceva de facut. Parea ca fiecare isi asumase rolul, fara comentarii, totul ca sa mearga treaba.
Cand s-au mutat la bloc, la pensie, deja tata isi restransese arealul de actiune si nu mai avea prea multe de facut, plus ca era si cam bolnav. Mama a continuat sa-si faca treburile ca si pana atunci, fara vaicareli sau lamentari, ca pe ceva firesc, adica ceea ce-ar face o femeie obisnuita.
La cativa ani dupa ce s-a dus tata, mi-a spus: nici nu stiti ce noroc ati avut c-a murit tactu primu’.
M-am uitat la ea cam chioras, si contrariata, si amuzata oarecum. Dar am inteles repede: tata devenise dependent de ea, nu stia, nu putea, nu voia sa faca nimic din treburile pe care le considera de drept ale femeii. Mama a facut cum a stiut ea mai bine sa mearga treaba. Asa cum facuse toata viata pana atunci.
Io-s mai parsiva, am grija ca, din cand in cand, sa-i amintesc omului ca e dependent de mine. Sunt sarcini asumate, mai de voie, mai de nevoie, ca altfel am ramane fara curent. Ceea ce s-a intamplat la una dintre locatii, fiindca era noua, era in renovari, nu-mi fusese data in administrare, asa ca nu m-am gandit (eu) la facturi.
Omu’ meu nu stie cum functioneaza MSR sau MSV, cand trebuie trimisi indecsii la mai multe proprietati, cu ce furnizori avem contracte de utilitati, cum/cand se platesc facturile, platile pentru firma sau banii de la chirii, la asociatii, de unde si cand se iau retetele, programarile la doctor si la analize
Dar nici eu nu stiu sa pun benzina in masina mea – efectiv nu stiu! – sau ce-i aia ITP, RCA, roti schimbate, schimb de ulei, numarul mesterilor ce vin prin casa (btw articolul de zilele trecute), cazari de vacante, bilete de avion, destinatii si ce facem acolo – nu mai vreau sa stiu de-astea, se decurca de minune, am avut niste vacante mi-nu-na-te anul asta, totul organizat de el. De altfel, mi-a zis ca a facut deja trei rezervari pentru la anul.
Totul e sa nu ne simtim sclavul unul-altuia, sunt treburi care trebuie facute, nu mai comentam aiurea si facem ce trebuie facut ca sa mearga sandramaua.
Iar pozitia de drepti si „sunt la dispozitia ta” nu s-au intamplat in casa mea.
ca să răspund la întrebare, habar nu am! tre’ să zic însă că m-a bușit rîsul la gîndul că poate există un nefericit care ar putea să-i pretindă fie-mii, peste 10-15-20 de ani, așa ceva!
O, da, abia astept sa-i văd p-ăia cu care vor ieși ale mele, că nu mai e mult.
pe de altă parte, mă gîndesc că (și) așa apar gay-i…
Suntem o tara ortodoxa si in religia ortodoxa este o clara delimitare intre barbati si femei, barbatii sunt superiori, femeile sunt cele care au pacatuit si nu au drepturile barbatilor. In biserica (in special in cele de la tara) barbatii stau in partea dreapta, femeile stau in partea stanga a bisericii, nu stau impreuna. O sa imi aduc aminte toata viata, copil fiind, dus de bunica la o inmormantare si apoi la traditionala pomana de dupa, replica unei matusi in varsta: „Prima data o sa manance oamenii si dupa muierile”. Asta era mentalitatea satului romanesc acum 30-40 de ani. Nu cred ca am evoluat suficient de mult si sanatos fata de acea perioada.
Neața! Nu știu alții/altele cum sunt, dar eu abia aștept să vină taică-meu pe la mine să mă răsfețe-mâncare, spălat vase, curățenie pe unde lăbuțele mele minuscule nu ajung 😁
💗💗💗
Mdaa, să vezi ce repede i-au scăzut gradele de minoritar cu pretenții când i-am spus că dacă vin cu ligheanul cu apă să-l spăl pe picioare i-l torn direct în cap. Nu-mi spunea direct, dar îmi bătea șaua, moment în care l-am lămurit că doar dacă este accidentat sau cu handicap îl ajut, altfel, dacă are 2 mâini și 2 picioare să-și miște fundul la baie. Mda , că la musulmani așa e obieiul, dacă așa este obiceiul să il facă Allah sau mă-sa. Și de foarte, foarte mulți ani mai degrabă eu sunt musulmancă.🤷🤷😀
Tine de traditia si mentalitatea societatii dar si de acceptarea rolului.
Am exemple in familie, ai mei imparteau treburile prin forta imprejurarilor. Mama pana s-a pensionat a facut naveta, asa ca tata prelua ce treburi erau de facut. Nu mereu si nu mereu bine, ceea ce devenea subiect de discutie si cearta, nu conta ca le-a facut, doar ca nu le-a facut cum trebuie. Dar, cand nu le mai facea, mama era victima care le facea pe toate. Era o victimizare asumata si niciodata nu am inteles-o. Tot mama era si inca este oripilata de ideea ca un barbat si-ar putea pune singur de mancare cand o are pe nevasta-sa acasa.
Arc peste timp, la un moment dat era in vizita la noi si, urmarindu-mi jumatatea cum se exercita pe la bucatarie, imi spune ca poate nu-i bine sa-l las de capul lui pe acolo ca dupa aia ma trezesc ca le face pe toate cum vrea el. Si ca nu-i normal. I-am explicat ca am zero dorinta sa fie toate puse si facute ca mine. Inca i se pare ciudat cum la noi sotul e perfect capabil sa se ocupe de bucatarie si de casa cand e nevoie, in timp ce eu is pe coclauri cu treaba sau pe fotoliu cu croseta-n brate si un film in cap. Fiindca noi facem ce e de facut cand e nevoie, care cum poate, nu exista „doar eu gatesc” sau „doar el da cu aspiratorul”. Sunt chestii pe care nu le face (calcatul, de ex) dar cand am vrut sa externalizez, n-a avut absolut nimic de zis.
Si cel mai misto in toata povestea asta este ca-mi vad copiii crescuti cum trebuie. Fiul stie si bucatarie si curatenie si menaj fiindca a vazut de mic ca nu se fac singure si nici nu-s alocate by default cuiva. Gateste mai bine ca noi, dar deja asta e alta istorie. Fii-mea, mai mica, deja invata si stiu (sper) ca nu-si va asuma rolul de menajera casei intr-o relatie dezechilibrata din acest punct de vedere.
A, inca una si ma duc. Spre ilustrarea traditiei, cand eram mica la bunici i-am zis lu’ tataia ca el de ce nu-si strange farfuria dupa ce mananca. Mi-a raspuns, firesc, ca „el de ce si-a mai luat femeie????”.
Pfff, mi-am reamintit întâmplări din copilăria și adolescența mea, de exemplu mama i-a pus masa tatei și apoi a ieșit să facă altceva, uitase să îi taie pâine, deși pe masă era și cuțitul, după un interval oarecare a intrat în bucătărie să strângă masă și tata stătea nemișcat așteptând să i se taie o felie de pâine 🤬 a ieșit scandal monstru. Și nu doar atunci, la ora 6.00 dimineața micul dejun era pregătit, apa caldă exact la temperatura potrivită pentru bărbierit etc. Asta cred că explică de ce eu nu am acceptat o relație abuzivă și după foi ani aproximativ am ales să rămân mamă singură dar liniștită. Liniștită e un fel de a spune pentru că tot ne-a lucrat nervos până la majoratul copiilor și cu chichițe avocățești până acum 1,5 ani. Nu îmi explic de ce mama. după ce a murit tatăl meu, o ținea una și bună că a fost sufletul ei pereche, și am mai observat asta și la oameni mai tineri decât mine, așa o fi trendul după ce scapi de chin? Copiii mei sunt crescuți așa cum mi-aș fi dorit și eu să fiu tratată în familia biologică dar și în rolul de parteneră de viață, și nu am temeri că fiul meu s-ar purta nepotrivit cu partenera lui. Am avut colege machedoance și știu prin ce treceau, se făcea party după ce murea soacra 🤭 nora mică era servitoarea întregii familii și obligatoriu locuia cu soacra până la sfârșitul uneia dintre ele, se întâmpla și ca nora să fie prima și atunci se organiza o nuntă de urgență ca să nu fie obligată soacra să depună ceva efort.
La mine în familie, matriarhatul a fost la el acasă cu mult înaintea feminismului. Nici la mama, nici la tata, nici prin neamurile îndepărtate n-ai fi văzut femei „supuse”. Din contră, femeile din neamul nostru tăiau și spânzurau, iar noi trăiam liniștiți și fericiți în bula noastră de oameni normali.
Asta până când arborele nostru genealogic a decis să devină exotic și au apărut în ecuație, de nicăieri, niște constănțeni, sârbi și unguri. Si asa a început telenovela!
Constănțenii au venit cu un tupeu fantastic și un comportament agresiv. N-au rezistat mult. Tata le-a aplicat rapid schema „evacuarea de urgență” și le-a promis solemn că, dacă mai calcă prin curte, pleacă direct cu ambulanța, cu picioarele înainte.
Sârbii, mândri din cale afară, cu textul clasic „Banatu-i fruncea” tatuat pe orgoliu. Doar că au dat peste mama, care le-a dat instant shut down. Le-a arătat ușa și le-a zis să mai treacă pe la noi exact când o să-i fie ei dor de ei — adică probabil niciodată.
Ungurii voiau și ei să dețină controlul, dar cu o atitudine atât de rece și calculată încât dădea deja în sociopatie. S-au izolat singuri până la urmă, că nu i-a mai suportat nimeni.
Lăsând însă „fauna” asta la o parte, în zona mea majoritatea oamenilor sunt super muncitori și au relații perfect normale.