Articol scris de Iulia.
…
Băi, fraților.
Uneori mă uit la ce se întâmplă p-acilișea, atât offline, cât și online, și am senzația că noi, ca nație, avem o misiune foarte clară pe lumea asta: orice lucru cât de cât decent care apare, noi trebuie să găsim o modalitate să-l transformăm într-un motiv de scandal.
Orice.
Se lansează ceva util? Sigur e o mizerie!
Se lansează ceva ieftin? E pentru săraci!
Se lansează ceva scump? Hoție!
Se dă ceva gratis? Țeapă!
Se încearcă reducerea risipei alimentare? Păi stați puțin, că imediat găsim noi ceva de comentat!
Dacă vă întrebați de la ce m-am luat – de la punga antirisipă de la Lidl.
Pentru cine a ratat fenomenul, Lidl a introdus în magazinele din România niște pungi antirisipă care costă 5 lei și au aproximativ două kilograme de fructe și/sau legume. Sunt produse care nu mai arată suficient de frumos cât să stea cuminți pe raft, dar care sunt în continuare bune de mâncat. Adică, pe românește, roșia aia care nu mai poate participa la Miss Roșia 2026, dar pe care o poți pune liniștit într-o tocană sau într-o zamă.
Până aici, toate bune.
Ba chiar mi se pare o idee foarte mișto. 5 lei. Aproximativ două kile de fructe și legume.
Da’… România.
Locul unde, evident, s-au găsit oameni care să explice că punga asta este pentru săraci.
Asta mi se pare una dintre cele mai fascinante chestii din universul nostru mioritic.
Nu contează că produsul este ieftin. Nu contează că poți cumpăra niște alimente cu 5 lei. Nu contează că, în principiu, reduci risipa. Nu.
Dacă iei punga de 5 lei, ești sărac.
Pentru că da, dacă încerci să nu dai bani aiurea, clar ești un sărac! Iar sărăcia e privită ca vreun soi de boală, sau ceva, deși în țara asta avem probabil unul dintre cele mai ridicate grade de sărăcie din toată Europa.
Și mi se pare cu atât mai fascinant cu cât aceiași oameni care te privesc cu silă dacă le zici că ai luat 2 kile de legume și fructe la 5 lei sunt fix aceeași care sunt capabili să stea trei ore pe Facebook explicând cât de greu o duc românii și cât de scumpe sunt toate.
Dar când apare ceva care chiar costă 5 lei și te poate ajuta să cheltuiești mai puțin: „Mvai, dar eu nu cumpăr așa ceva!” sau „Lăsați-ne, băă, cu toate gunoaiele care nu vrea ei să le arunce și ne-a găsit pă noi dă fraieri, să le aruncăm noi gunoaiele lor!” 🤦♀️
Dar stați, că mai sunt și ăilalți speciali. Ăia care au cumpărat punga și au constatat, cu stupoare, că în ea nu se află cinci kilograme de trufe albe, două mango din Peru și un ananas crescut personal de un horticultor elvețian.
„Ce-i, dom’ne cu mizeria asta?!?”
Legume, fructe. Ce plm te așteptai să fie? Vreun iPhone? Cheile de la vreun Macan?
Asta în condițiile în care, nu știu dacă am zis, dar pentru cine nu știe – pungile alea sunt pungi de hârtie și sunt deschise! Adică dacă ai ochii capului la tine, îi belești în pungă și vezi ce mama lu’ proces verbal conține.
Și hai să zicem că pot să înțeleg: cumperi o pungă de 5 lei, da după ce ajungi acasă, analizezi conținutul cu atenție și zici: „Băi, am luat-o și mie mi se pare că ce am primit nu justifică banii.”
Perfect. Nu ți-a plăcut? Spui că nu ți-a plăcut. Dar noooo, că noi nu știm să facem asta, să ne exprimăm civilizat o nemulțumire, după care să mergem mai departe.
Ntz. Noi tre să explicăm cât de greșit e totul, să ne indignăm, să vociferăm, să facem proști și săraci pe ăia care cumpără și, nu în ultimul rând, nu uităm să explicăm că Lidl ne ia de proști și că „în străinătate nu vezi așa ceva!”.
Dar ce mi se pare și mai fascinant e că dintre toți ăștia care fac gura cât roata carului, majoritatea sunt ăia care dupaia dau share la postări cu „mvai, Mihăiță, băiețelul cu 6 degete și picioare din praz nu are ce mânca” și, eventual, la ceva știri despre câtă risipă alimentară se face în România comparativ cu alte țări europene.
Că da, risipa alimentară și foamea sunt probleme grave. Da să nu vii să-mi bagi mie în pungă un morcov strâmb, că acolo se termină sustenabilitatea.
Poate problema este că noi vrem să fim mulțumiți în orice situație. Și dacă am putea fi mulțumiți, găsim noi un motiv să nu mai fim.
Practic, noi suntem fix nația lui „și cu su*a-n cur, și cu sufletu-n rai”.
Dacă e bine, de ce e bine, dacă e rău, huo, că ne-am săturat de rău.
Gata, am rezolvat-o și p-asta.
Pentru că da, asta este eterna și fascinanta Românie.
Țara în care poți să încerci să reduci risipa alimentară și, dacă te pun păcatele să recunoști asta în public, în mai puțin de 5 minute ai să fii judecat și răstignit în piața publică pentru că ai cumpărat legume și fructe cu 5 lei „dă la străini”.
Nu ai cum, băi nene, să mulțumești nația asta. Pur și simplu n-ai cum.
Si toti aia care stramba din nas la punga de 5 lei au un BMW cu un milion de km reali in bord si-i pun motorina de 50 de lei. Ca, la cat costa acum motorina, nici nu acopera fundul rezervorului.
Sunt si aici, in Nemtia, pungi din astea. Am facut o ciorba de te lingeai pe degete cu legume din punga de 1 euro.
Si am mai observat o chestie tipic romaneasca. Romanul nu are instinct de conservare. Ca, altfel, nu-mi explic cum dracu´ te bagi tu in mare pe steag rosu de te scot salvamarii, DE DOUA ORI, iar a treia oara te ineci. Sau cum dracu´ mergi ca-n branza spre calea ferata unde beculesc chestiile alea rosii care mai si urla si nu schitezi macar o frana. Bine…ai si permisul batran de 3 zile.
Sincer si cinic, ma gandesc la selectia naturala.
Comentariu beton!37
Și oricum, practic dai mai puțin de 5 lei pe legume că mai e și costul pungii ăleia de hârtie. Dar mnah… Unii le vor direct culese din copac de alții și să fie gratis. Dar cred că nici așa nu ar fi bine 🤷
Și direct gătite, unde găsești două porții de mâncare și o prăjitură cu 5 lei? Doi covrigi de la Luca 🤷
Eu pun reacțiile astea la pachet cu reacțiile la modul general, în social media și prin extrapolare in viața reală. Felul în care reactionăm, s-a modificat mult. Sintetic, dacă ne uităm cu atenție, reacțiile sunt din ce în ce mai mult, construite și exprimate, pentru a obține la rândul lor, o altă reacție. De ce? Pentru că reacția rapidă și categorică este adesea mai bine recompensată decât reflecția, observarea sau căutarea unui echilibru, a unei explicații.
Oamenii încep să anticipeze reacția celor din jur înainte să-și formuleze propria opinie și aruncă instant o nemulțumire la care sunt șanse mult mai mari să obțină o reacție, o validare sau o amplificare. Nu se mai întreabă „care este opinia mea” ci „ce aș putea spune ca să flambez”
Acum stau și mă întreb, oare rețelele sociale ne-au modificat efectiv felul în care gândim/reactionăm sau doar au făcut mult mai vizibile niște comportamente pe care oamenii le aveau dintotdeauna? Încep să cred că faptul că reacțiile impulsive sunt recompensate, oamenii pot ajunge să le transforme într-un reflex. Încep să gândească în termenii acelui rol.
Ne este din ce în ce mai greu să punem o pauză înaintea unei reacții și să ne întrebăm dacă chiar credem asta, dacă chiar trebuie să spunem ceva, dacă nu cumva trebuie să mai căutăm o sursă suplimentară de informații pe temă. Am ajuns să ne „mănânce” degetele dacă nu spunem ceva belicos. De ce asta? Pentru că vrem fiecare dintre noi o reacție la reacția noastră 🤷.
Comentariu beton!28
Cred astia ca nu se intampla asa ceva in afara? In Belgia e un website To-good-to-go si poti comanda de acolo produse care mai au putin sa expire sau expirate de putin timp, dar inca comestibile. Firme din Belgia si Tarile de Jos sunt inscrise in program. Domnul sot si-a instalat aplicatia si comanda aproape saptamanal cate ceva. Pachete de paine proaspata care nu s-a vandut azi, e buna si maine. Pretul e in schimb de 3 – 4 ori mai ieftin decat pretul original. Pateurile sunt la fel de bune si maine chiar daca au fost facute azi. Ciocolata care expira intr-o saptamana sau abia expirata a fost la fel de buna. Bauturi racoritoare sau noodles. Noi profitam din plin de prooduse din astea. Ba chiar acum ceva timp am ajuns intamplator la magazinul românesc. Am cumparat ce aveam de cumparat si la sfarsit patroana ma intreaba cu jumatate de gura si rusinoasa daca vreau sa primesc un blat de tort de Boromir abia expirat (produse expirate nu mai au voie sa le comercializeze). I-am multumit si acasa dupa ce am gustat putin din blat ca sa il verific la gust, am facut un tort foarte bun.
Habar nu au comentatorii de bine cat bani poti sa econmisesti din asa ceva.
Comentariu beton!29
Există și la noi aplicația, sau exista, era superfaină, și în UK toată studenția fiică mea s-a descurcat așa sau cumpărat la promoții sau reduceri și de fapt își prețuiește banii și munca și a ei și a altora.
Cand in 2009 baiatul meu a plecat la Londra sa isi faca masteratul s-a gospodarit singur din bursa pbtinuta si a fost nevoit sa apkice un mod de viata mai economicos. In consecinta am aflat ca isi cumpara alimente decla lantul englezesc (nu imi amintesc exact numele) la orele serii cand acestia puneau la vanzare produsele proaspete necunparate sau alimentele care isi pierdeau valabilitatea. Si am fost tare nacajita ca baiatul meu trebuie sa cumpere lucruri “expirate”, “de la saraci”. Apoi s-a aplicat si la noi sceasta metoda la un super market de kanga mine si chiar cumpar deseori produse de acest fel care chiar au calitatea la fel de buna ca dele de expuse pe raft si am inteles ca nu e o practica pentru saraci ci una inteligenta de economisire a ceea ce are inca valoare si a resurselor planetei, pana la urma. Asta daca se aplica cat mai generalizat….
‘neața bună, la cafelutsă! La Lidl de lângă casa mea și chiar și la altele am văzut că nu stau prea mult pe raft pungile alea, sincer, și exact cum spui, sunt deschise și poți vedea ce conțin. Cu ingredientele de acolo poți găti un fel de mâncare și eventual o prăjitură, compot pentru două persoane cam două mese, o fi puțin?! Da’ bine, dacă nu se dă poporu’ cu dorsalu’ de asfalt d’ăla de calitate nu e român sadea. Sau serile de weekend după 18.00 parcă, sunt reduceri de 15% la fructe și patiserie. Cum nu mi-a trimis nici acum banii Soros, nu fac prea multe mutre și mă gândesc că încă nu a început pe bune criza aia nasoală, au cam sărit prețurile că și covrigii de la Luca s-au scumpit, adică punga aia costă cât doi covrigi, da’ trebuie să și gătești, miros, aburi, brrr, asta nu este pentru oricine. Pupăm tit familionul, 2pezi și 4pezi 🤗
in primu’ rînd bună dimineatza la cafelutză!
în al doilea, @Cristi are, comdabitud, rezon! violență, nene! scandal! huo! peamati!!
în al treilea rînd, dacul adevărat nu se pretează la pomenile străinilor! el are bani, că face economii, da? bine, la pastă de dinți&șampon, la cărți&educație…
Comentariu beton!18
Eu cumpar frecvent de la un magazin Carrefour produse „la reducere”. Sa va enumar cateva chestii la care le-am folosit: ardei tocat pentru congelator, compoturi pentru iarna, gem/dulceata, vinete pentru copt, rosii pentru pasta de tomate, lamai pe care vara le storc si le pun in apa…doar atat imi amintesc acum!
Economia de bani imi prinde bine, reduc si risipa, iar de cei care comenteaza treaba asta, nu ma intereseaza! Daca mie mi-e ceva util si bun la pret, toate bune!
Eu cred invers:tocmai cei ce critică și fac de ocară prin on-line,fb că e mai la îndemână,sunt ăia care ar cumpăra toate pungile cu legume-fructe de 5 lei.Fiindcă așa ce le place să iasă ca păduchii în frunte,că nici fb nu-i mai cuprinde la cât sunt de mincinoși. Am mai văzut eu prin piață oameni alergând după oase de animal,puse la pungă de 2-3 kg și dacă se mai adunau 2 in spate ii spuneau vânzătoarei „e pentru câini „.Nu bre,tu erai câinele,dar vrei să fii fudul cu burta goală….atât vrea să cumpere că nu poate mai mult ,dar „ce zice lumea ” e mai important pentru prost .
In Franța există de mult timp, sunt lădițe cu fructe si legume, vitrine cu produse cu dată scurtă la preturi foarte mici. Sunt oameni care cumpără din principiu, pentru că nu iubesc risipa si oameni care cumpără de nevoie. Nu există polemică in legătură cu asta dar există in legătură cu risipa alimentară.
În Elveția există aplicația TooGoodtoGo și o folosesc foarte des.
Sunt foarte multe magazine gen supermarket, restaurante, brutarii, hoteluri, ferme care sunt înscrise pe platformă și pachetele se termină rapid.
De cele mai multe ori noi cumpărăm fructe și legume și flori. Am luat și pizza ( pe care ne-a făcut-o chiar atunci) sau pâine și produse de patiserie.
Calitatea produselor este foarte bună și de cele mai multe ori produsele sunt Bio ( aici au prețurile mult mai mari decât produsele care nu sunt marcate ca fiind bio)
Am povestit unor prieteni din România despre aplicația asta și am primit exact genul de reacții pe care le menționează Iulia. “Vai, eu nu cumpăr mâncare veche”, “Dar ce s-a intamplat de luați chestiile astea?”
Am făcut un calcul și economisim în jur de 2000 de franci pe an cu aplicația asta. E mult, e puțin?
Pe mine nu ma mai interesează ce cred despre noi pentru ca au fost multe situații în care diverse persoane își dădeau cu părerea despre ce ar trebui noi sa facem, pe principiul că știu ei mai bine. Câinii latră, caravana trece.
Important e ca noi suntem multumiți.
Eu nu am cumpărat punga respectivă pentru că nu am avut nevoie. Dar am văzut cum niște duamne schimbau produsele din pungă cu unele mai arătoase din lădițe. Sper că la casă le-a dat eroare.
In schimb cumpăr produse reduse care expiră în câteva zile dacă eu consider că le pot integra în meniu.
Bunica mea (Dumnezeu să o odihnească!) a prins războiul și foametea și am învățat să nu arunc mâncarea. Se întâmplă foarte rar.
Și da, suntem un popor care se poate plânge de orice.
Oare io-s sarac lipit pamantul daca ieri am luat 3 pungi de astea? Bine, pana la urma, una am dat-o unei vecine care m-a vazut cand le-am scos din masina. Ma mai duc si in zona raftului cu produse antirisipa sa vad ce mai au la „promotie” si cateodata nimeresc surprize – odata am prins 2 sticle vin redus la cate 15 lei de la 45 fiecare.
Noi suntem clienti fideli ai rafturilor anti-risipa. Pentru ca de ce nu?
Neata
Pungile alea mi se par geniale. Desigur, unele erau deja vandalizate ultima oara cand am luat, probabil unii dintre dacii liberi au vrut sa le re-compuna potrivit propriilor nevoi. Si le au lasat asa, desigilate si imprastiate.
Suntem saraci, dar suntem si lenesi. Ne vaitam ca-s toate scumpe, dar respingem, oripilati, ideile de eficientizare si economisire desteapta. N-avem bani de paine, da’ cafeaua o luam de la chiosc, de la aparat, ca e mai simplu asa. Banii nu-s destui dar copilul primeste zilnic la scoala bani „sa-si ia de la chiosc” in loc de un sandvis de acasa. Eventual mai si rade de alt copil care vine cu sufertasul.
Si tot asa. Suntem prea lenesi si prea prosti sa intelegem ce-i de facut sa ne fie mai bine.
Maaare dreptate ai! Poate da oricine cu pietre, asta este si parerea mea. Era o zicala: „fa rai, din ce ai!” Doar ca este mai usor sa comanzi, decat sa gatesti! Si nu cred ca timpul este cauza, ci „lenea”.
Hai să fiu eu acritura azi. Cred că ne este frica sa ne bucurăm, nu mai vrem bucurii din astea mărunte, zilnice. De genul am câștigat 10 lei la un loz razuibil pe care am dat 4 lei. Big deal! Dar am câștigat, hai să țopăi nițel! Am văzut o bunică, bine îmbrăcată, cu un nepotel cam de 5 ani pe care-l certa fiindcă puștiul se bucura că a găsit in punga de chipsuri o poză cu nu-stiu-ce animal. „N-ai jucării destule acasă? Te bucuri ca un milog!”. Nu mai vrem să fim mulțumiți, ne doare când ne bucură ceva. Eu cred că nu-s așa, dar s-ar putea să fie influenta lui Alois. Alois Alzheimer.
Acest fel de pungă există la Lidl și în Germania, prețul fiind de 3 Euro. Cu același tip de produse, mai puțin arătoase, dar la care prețul normal s-ar duce către 7-8 euro sau chiar mai mult. Toată lumea cumpără dacă găsește în pungă ceea ce are nevoie.