Am mai scris despre asta, dar ce-o să vedeți mai jos este la cu totul alt nivel, cred c-am reușit să strâng toate întrebările pe care le poți auzi doar în această țară fabuloasă.
De ce doar în această țară? Păi pentru că aici nivelul mediu al IQ-ului scade în permanență, pentru că suntem poporul cu cel mai scăzut nivel de empatie și inteligență emoțională. De-aia aici, în vechiul leagăn dacic al civilizației universale, există șanse imense să primești cele mai incomode și intime întrebări de la niște cetățeni ori complet necunoscuți, ori aproape necunoscuți.
Pe scurt, le vei primi de la niște oameni care nu se află în niciun caz în poziția să te întrebe ceva din ce-o să regăsiți mai jos. Credeți că interesează pe cineva? Nici pomeneală, că ești la coadă la supermarket, într-un compartiment de tren sau la o înmormântare, dacă interacționezi cu cineva mai mult de câteva minute, în România riști să auzi oricând una dintre întrebările de mai jos.
Nimeni n-are vreo reținere, li se pare absolut firesc să întrebe, după care să te judece și să te catalogheze drept agresiv sau arogant dacă nu le răspunzi exact ce vor să audă. Dacă-i bagi în mamele domniilor lor, în loc să le răspunzi, nici măcar nu vor înțelege ce-ai avut cu ei. De ce te-ai enervat? Ei îți voiau doar binele.
Așadar, să purcedem cu întrebări pe care poți să le auzi doar în România.
Tu n-ai de gând să te căsătorești odată?
Pusă pe ton dojenitor, întrebarea asta are rolul de a le băga mințile în cap celor care deja au „ajuns la o vârstă” și nu vor „să se așeze la casa lor”. Din momentul în care ai împlinit 30 de ani, și ești tot necăsătorit/ă, te poți aștepta s-o primești, chiar de mai multe ori pe zi, în tot felul de contexte care mai de care mai ciudate.
Oricine are dreptul să ți-o adreseze, de la femeia de serviciu de la job, până la tanti Mariana, vecina de la doi, nimeni nu are nicio problemă să te întrebe așa ceva. Și nici tu n-ai voie să te enervezi, doar oamenii ăia îți vor binele.
Sfatul meu dezinteresat pentru cei mai sensibili care suferă intens din cauza acestui bullying social: cumpărați-vă fraților o verighetă și purtați-o ori de câte ori vă duceți în locuri care prezintă potențial de întrebări imbecile.
Mă rog, riscați să auziți un „ooo, casă de piatră, să vă meargă bine și să faceți mulți copii”, dar măcar scăpați de întrebarea care vă destabilizează emoțional.
Asta, desigur, dacă nu vă simțiți în stare să dați singurul răspuns cu adevărat satisfăcător pentru toată lumea: „Ba da, am cerut-o pe mă-ta”.
Cât câștigi pe lună?
Întrebare pe care ți-o poate adresa absolut oricine. Ești la un party și te mănâncă în fund să povestești că ți-ai schimbat jobul? Șansele sunt extrem de mari să te întrebe cineva ce salariu vei avea la noul loc de muncă. Eventual cineva pe care-l vezi pentru prima oară în viață.
O să se uite extrem de urât la tine dacă, în loc să-i spui cifrele pe care le așteaptă, îl întrebi când și-a tăiat ultima dată unghiile de la picioare. Și nu va înțelege în veci care e legătura.
De unde ai atâția bani?
Deși seamănă cu anterioara, întrebarea asta este specială, are o particularitate: invidia. O vei auzi doar când cel care te întreabă este invidios pe ceva ce-ai făcut tu cu banii pe care nu-i are și el.
De-aia n-o vei auzi niciodată de la un prieten, pentru că prietenii nu sunt invidioși pe nimic din ce faci. Prin urmare, o vei primi întotdeauna de la oameni complet străini, de rămâi cu gura căscată întrebându-te nedumerit: ăsta chiar vrea să-i răspund?
Vrei să-ți refaci viața?
După cum ziceam și zilele trecute, povestește cuiva, oricui, c-ai divorțat și-n următoarele cinci minute, PE CEAS, o să vină întrebarea asta pusă pe un ton nevinovato-idiotic: „Acum vrei să-ți refaci viața?”. Chestia e că degeaba răspunzi „păi, mi-am refăcut-o din secunda în care am divorțat”, că nu are capacitatea intelectuală să înțeleagă ce vrei să zici.
Și pe bună dreptate, când cineva ți-a pus o asemenea întrebare, e clar cam unde se situează cu nivelul de inteligență. Prin urmare, dacă-i răspunzi așa ceva, o să auzi și continuarea, singura concluzie logică: „Aaa, deci ți-ai găsit deja pe altcineva”.
Dacă ar fi după mine, secțiile de chirurgie plastică sau dentară ar fi pline de oameni care întreabă asta cu refăcutul vieții. Din păcate, nu e după mine.
De ce n-ați rămas împreună pentru copii?
În 99% dintre cazuri aceasta este o întrebare adresată femeilor care au divorțat sau sunt pe cale să. Aproape niciodată bărbaților. Pentru că, nu-i așa, este datoria femeii să se sacrifice și să rămână într-o relație, indiferent de natura ei. Că e toxică, că e disfuncțională, că e abuzivă, c-o bate ăla, nu contează. Cum ai putut să te desparți când aveai copii de crescut? Nu puteai și tu să aștepți mai întâi să crească?
Din nefericire, aproape nimeni nu le răspunde corect oamenilor care întreabă căcatul ăsta pentru care există un singur răspuns viabil: „le plăteai psihologul copiilor, dacă rămâneam pentru ei doar ca să fii tu satisfăcut?”
Nimeni nu le răspunde așa niciodată. Sau măcar să-i trimită la secțiile de chirurgie despre care ziceam mai sus.
Voi când aveți de gând să faceți un copil?
Regina întrebărilor. Întrebarea de care nu te poți feri nici dacă te refugiezi într-un buncăr nuclear, nici dacă-ți iei nevasta și plecați să trăiți în pustietate, într-o colibă pe Jepii Mici.
Într-o zi, exact când te aștepți mai puțin, o să bata cineva la ușa colibei, iar când vei deschide va țâșni întrebarea: și, voi când aveți de gând să faceți un copil?
Dar nu faptul că primești întrebarea asta este marea problemă. Nu, nici pe departe. Marea problemă este că 99,99% din populația acestei țări nu considera c-ar fi nimic greșit cu această întrebare.
Adică ce mare lucru am întrebat? Deja au și ei o vârstă, cât să mai aștepte? Moment în care, dacă ești mai ghinionist/ghinionistă de fel, va urma și concluzia, evident, tot cu voce tare: „nțțț, ai grijă, că ceasul biologic nu iartă”.
De-aia singurul răspuns recomandat este: „Și? Tu când ai făcut sex anal ultima oară?”. Din motive încă insuficient înțelese de știință, după răspunsul ăsta va începe scandalul. Nimeni nu știe de ce, deși după capul meu ambele întrebări sunt EXACT pe același nivel de intimitate.
Dar un frățior sau o surioară nu-i faceți?
Dacă aveți impresia c-ați făcut un copil și în sfârșit ați scăpat de întrebări imbecile, vă înșelați amarnic. Pe plaiurile locuite de urmașii dacilor liberi va exista întotdeauna loc de mai mult și mai bine.
Mereu se vor găsi binevoitori cu suflet mare care să vă întrebe: „da’ un frățior sau o surioară nu-i faceți și voi? Că se plictisește singur”. Sau: „acum, c-a crescut ăsta, nu vreți să mai faceți unul?”. Sau: „dar de ce-ați făcut doar un copil?”.
Dacă le răspunzi ceva cu trimitere la mă-sa și la ce-ar fi trebuit să facă femeia aia, în loc să-i aibă pe el/ea, se supără.
Cât v-a costat meniul?
Am mai scris pe-aici că detest nunțile, dar mai tare decât nunțile detest să aud oameni aproape necunoscuți întrebându-i pe cei doi miri sau pe cei din familiile lor: cât v-a costat meniul?
De ce kkt te-ar interesa vreodată așa ceva? Vrei să le dai niște bani? Dă-le fără să faci calcule din astea meschine.
Da, nu sunt idiot, înțeleg de ce se întreabă asta, ca să nu cumva să lași în plic o sumă mai mică decât i-a costat meniul pe oamenii ăia și să se supere pe tine. Sau, și mai nasol, să vină și ei la nunta ta și să-ți lase mai puțin decât meniul.
Ei bine, iată de ce nu suport nunțile. Nici botezurile. Și în general niciun fel de eveniment la care se merge din obligație și se lasă bani tot din obligație.
Ai vândut casa? Cât ai luat pe ea?
Dacă nu treceam relativ recent prin vânzarea apartamentului alor mei, de la Vâlcea, nu mi-aș fi dat seama în vecii vecilor câți oameni te pot întreba cât ai luat pe casă.
Fac asta senini, fără să li se clintească vreun mușchi pe față și fără să li se pară absolut nimic în neregulă, deși relația noastră nu este în niciun caz la stadiul acestui gen de confidențe.
Și în general, când e vorba despre bani, nici cu oamenii foarte apropiați nu prea se discută sume. Ți-ai găsit, românul verde te va întreba „cât ai luat pe casă” deși nici nu ți-a reținut prea bine nici numele.
De ce nu bei alcool, ești bolnav?
Nici dacă aș fi fost miriapod n-aș fi avut degete să număr de câte ori am auzit întrebarea asta de-a lungul vieții mele. Este singura întrebare și singurul scenariu la care se pot gândi cei aflați în fața ta, într-un context în care se consumă alcool, atunci când tu refuzi senin sticla de vin, de bere sau de orice altceva.
Am ajuns să-mi fie groază când răspund „nu, nu sunt bolnav”, pentru că de cele mai multe ori urmează niște priviri neîncrezătoare și întrebarea plină de uimire: „cum adică, de ce nu bei dacă nu ești bolnav?”. Iar eu va trebui să explic unor necunoscuți că nu-mi place alcoolul și că e alegerea mea sa nu beau, nu mă obligă nici dracu’.
De multe ori mă gândesc dacă n-ar fi mai simplu să răspund: „da, sunt bolnav”.
Probabil c-aș răspunde asta dacă n-aș fi convins că 9 din 10 persoane n-ar avea nici cea mai mică problemă să mă întrebe: de ce boală suferi, ce ai?
Iar dacă ești femeie și nu bei alcool, va veni absolut „firesc” concluzia, tot sub formă de întrebare: ești însărcinată? Cu românii n-o scoți la capăt așa ușor cum ai putea crede.
De ce-ai plecat din România?
Bănuiesc că toți cei care trăiți prin alte colțuri ale lumii ați auzit întrebarea asta atunci când v-ați intersectat cu români. Dacă am auzit-o eu (evident, nu adresată mie), este imposibil să n-o fi auzit voi.
De un singur lucru sunt curios: ce răspundeți când vă întreabă cineva tâmpenia asta?
Cam astea ar fi întrebările pe care locuitorii din Grădina Maicii Domnului, cunoscută sub numele de România, nu se sfiesc să le pună oricui și oricând.
Desigur, e posibil să mai fi omis vreuna, motiv pentru care lista rămâne deschisă. Completați-o cu încredere.
De casatorit m-am casatorit, am facut si copil si, ca sa nu vina si intrebarea cu fratior si surioara, am mers mai departe, am mai facut inca doi. Normal, au inceput cu mistourile legat de faptul ca imi place sa fac sex si de aia l-am facut si pe al treilea si sa avem grija…
Nu numai de ce nu beau alcool ci si daca sunt pocaita si de asta nu beau.
Comentariu beton!42
Intrebarea despre casa nu mi se pare exagerata. Pana la urma pretul e reglat de cere si oferta si oamenii vor sa stie dintr-o sursa reala si sigura cam care mai e pretul zonei, etc. Chiar mi se pare inofensiva.
Comentariu beton!28
Întrebarea despre casă nu este doar despre casă, În România poți fi întrebar despre orice altceva ai vândut și se presupune c-ai luat mulți bani.
Și poate c-ai fi avut dreptate dacă m-ar fi întrebat oameni din Vâlcea cât am luat pe casă, dar nu, nu era nici măcar unul de acolo. Deci nu voia să afle nimeni cum mai merg prețurile în zonă.
Și nu, nu e normal să te întrebe nimeni nimic legat de bani. Nici prețul zonei, nici nimic. Doar românii au în cap că e ok sa faci asta, iar dovada cea mai bună ești tu cu acest comentariu.
pentru cine nu știe, io mă calific la imobiliare/emigrație; ieri mă sună văru, după 2 luni (cînd am plecat din țară):
– ți-ai luat casă?
– chirie…
– păi ai vîndut casa din RO!
– da, da’ nu era a mea! am împărțit cu beredeu’…
– aaaa; da’ io am auzit că-n Spania casele sunt mai ieftine!
– da, coa, stă un funcționar la graniță: turist? dreapta, vă rog! biznis? sigue recto! recto! emigrare? stînga, poftiți… să opriți la doamna aia și să vă alegeți, casă sau apartament! Enhorabuena!
bineînțeles că ultima replică și încă cîteva propoziții scurte au fost doar în capul meu..
PS io sincer nu înțeleg de ce Dabija nu e un nume mai des întîlnit în România! că nu e banc, e realitate!
Comentariu beton!44
Ba da, si-n Franta esti intrebat cât ai luat pe casa. Sau cât ai dat dat pe casa. Sau pe masina.
Când eram casatoriti de 4 ani si n-aveam copii, eram intrebati când o sa-i facem. Noroc ca am facut doi, in ordinea cea mai apreciata, baiat si pe urma fata si dupa aia am fost lasati in pace
Comentariu beton!13
O să repet întrebarea: te întreabă oameni necunoscuți la coadă la Carrefour?
Cred ca dimpotrivă, in România suntem foarte reticenți să discutăm despre bani, așadar ajungi să lucrezi același lucru cu un coleg, dar pe jumătate din salariu, că ți-a fost jenă să întrebi. In Norvegia, de exemplu, e un site unde poți să afli averea oricui, venitul impozabil, impozitul plătit, in limita a 500 de căutări pe lună parcă, oricum, enorm, câți cunosc atâția oameni. Chestia și mai interesantă e că și cei căutați pot afla pe cine l-a ros curiozitatea, in spiritul transparenței totale. La fel, tot publică e și o statistica cu salariile pentru anumite profesii, dar aici nu sunt cifre fixe, ci intervale, că mai variază in funcție de vechime. Cu casele la fel, nu mi se pare o întrebare indecenta, diferența între ce cere agentul și ce primește proprietarul efectiv e uneori foarte mare. Ar fi utile niște liste, anonimizate, bineînțeles, de la notari, să se știe prețurile adevărate pentru a se evita tepele. La aia cu nunțile e evident motivul, ar fi penibil rău să lași mai puțin decât a fost meniul, înțeleg ideea de a evita nunțile cu dar, dar pentru amatori chiar nu e o întrebare indecenta. De altfel, întrebările care nu urmăresc băgatul nasului in viața altuia, ci obținerea unei informații relevante pentru cel ce întreabă nu mi se par aiurea deloc. Da, dacă ar întreba ce vrei să faci cu banii luați pe casă sau dacă nu cumva îi ții la saltea, da, asta ar fi de înjurat, dar dacă întreabă prețul doar ca să știe dacă s-ar putea apropia de zona aia sau poate are si el ceva asemănător, nu, nu mi se pare așa deplasat.
Comentariu beton!13
Încearcă tu să întrebi în altă țară vreun coleg de muncă ce salariu are. Exclusiv în România oamenii întreabă așa ceva. Practic, nici dacă te rugam nu-mi dădeai exemplul perfect.
@MV si tie iti pun intrebarile astea la coada la Carrefour?
Încercam să explic că le poți auzi de la oameni complet necunoscuți. Am zis „Carrefour” ca să fie exemplu din Franța, eu nu mă duc la Carrefour.
Uite comentariu de pe Facebook, ca să înțelegi mai bine ce-am vrut să zic:
„Da’ e deja mărișor, cât îl mai alăptezi?” De la o femeie complet necunoscută în tren, fii-meu avea vreo 9 luni.
„Da’ sper că e fetiță, că așa e bine, mamă, să ai pereche”, când eram gravidă a 2a oară, la fel, persoană total necunoscută, mie nu îmi păsa dacă e fetiță sau nu.
„Da’ de ce nu te întorci in România? Da’ de ce ai plecat? Da’ cât câștigi? Da’ soțul tău ce face? Etc etc” și astea sunt doar așa în trecere, primele care îmi vin in minte.”
ha! tocmai am văzut o serie spaniolă, Muertos SL; despre o casă mortuară a cărei recepționistă finaliza fiecare apel cu „de ce a murit?”; vă las pe voi să răspundeți de ce se finaliza apelul!
cred că despre asta vorbește @MV;
E doar dovada ca esti putin salbatic. Bineinteles nu zic ca sa te intrebe vecinul cumnatului. Dar un prieten apropiat nu vad de ce nu te-ar intreba.
„E doar dovada ca esti putin salbatic”
Say what???
Nici rudele nu știu cât câștig. Nu, nici alea apropiate. Și nici n-ar îndrăzni să întrebe așa ceva.
Cu ce îți e utila o asemenea informație?
Nu înțeleg nici „negocierea” salariului pe baza salariului altcuiva.
Eu daca mă duc să mă angajez undeva spun direct „asta știu să fac și să livrez, vreau minim suma x”
Replica cuiva care a auzit asta: „Pai și dacă-ți dădeau mai mult?” Bro, eu atât vreau și gata. Lu’Costel dă-i triplu, că nu mă interesează.
Și nu, nu lucrez pe bani putini.
Nu spun câți,😃 dar nu putini.
Mai e și reversul la “ De ce-ai plecat din România?”
“Dar voi când vă întoarceți acasă în România?”
Și trebuie să le explic definiția metafizică a termenului niciodată
Comentariu beton!30
Corect! Am plecat din 2007, dupa cativa ani a venit si sotul, copilul e nascut aici, avem casa… si inca mai primesc intrebarea asta, desi acum cu varianta „Si la pensie va intoarceti in Romania, nu?” 🙈
Comentariu beton!12
Mai este și întrebarea, de ce te-ai întors în România? Noi, ne-am întors, după 6 ani de stat în Germania. Soțul nu s-a putut acomoda. Suntem acasă de 5 zile, sună telefoanele în draci. Oameni care nu ne-au sunat de ani de zile, sună să întrebe de ce ne-am întors. Soțul le răspunde, mi-a fost dor de tine!😂
Comentariu beton!43
Eu a trebuit la un moment dat sa mimez „niciodata” la un joc de mima.
Pentru asemenea cazuri există o prevedere legală, Regulamentul MU-13.
Comentariu beton!29
Cum adica sa mergi in vacanta singura? Nu ti-e frica?
Comentariu beton!47
Ce-o să zică lumea? Întrebarea standard care blochează orice tentativă de a face ceva diferit, de la divorț până la vopsitul părului
Comentariu beton!62
La întrebarea aceasta minunată eu am un răspuns la fel de: gura lumii n o astupă decât pământul 🙂
Și zâmbesc făcând gropițe în obraji 😊
Și se face loc liber în jur. Și multă liniște 🍀
Ca să înțelegeți întrebarea cretină pe care o aud de la unii- eu lucrez ca asistent maternal, iar la mine vin copiii și pleacă destul de des, că așa stă treaba in meseria asta.de multe ori am fost întrebată De ce nu ii iubesc sau de ce nu mă atașez sentimental de acești copii? E cea mai cretină întrebare. De la iubire la grijă, empatie și nșpe mii de lucruri pe care trebuie sa le fac pentru acesti copii e cale lungă.
Comentariu beton!38
Pot intra si eu un pic pe subiectul asta .Am fost asistenta maternala pentru scurt timp la o asociatie privata. Copilasul avea o luna cand l-am adus acasa . Dupa 6 luni cand a fost trecut pe lista de adoptii am inceput procedurile de adoptie care au durat cam 1an de zile. Ca asistent maternal am avut prioritate.Bun…..aici au venit o serie de intrebari stupide in contextul in care noi aveam deja doi copii naturali: ;Daca mai voiati unul de ce nu l-ati facut pe al vostru?!….:Stii tu ce ti-ai bagat in casa?!…De ce nu fac si celelalte asistente ca voi ,sa adopte copiii….le trebuie numai banii……Raspunsul la aceasta ultima intrebare a fost acesta: Noi am ajutat un copil dar cei ramasi in asociatie pot ajuta mai multi….poti sa faci si tu asta daca crezi ca e asa usor.Nimeni din cei cu intrebari de genul asta nu au fost interesati sa faca o proba. PS…copilul e acum major si in curand face 25 de ani.Te imbratisez Tzuk si iti doresc tot ce crezi tu ca ai nevoie sa poti continua misiunea.
Comentariu beton!36
Ah…..uitasem una din cele mai stupide intrebari pusa de o doamna in varsta foarte religioasa;Da ,de ce nu ati mai CUMPARAT unul ( adica un copil) daca tot tot l-ati CUMPARAT pe asta?……
Completez lista ta cu una de care m-am lovit acum 3 săptămîni, într-un moment crunt, pe care nu aș vrea să-l trăiască nici cei mai răi oameni din univers. Eram la înmormîntarea copilului celor mai buni prieteni, și o babă, că nu pot să-i zic doamnă, mă întreabă: „dvs. sînteți TB, prietena lui C?”. Răspund politicos că da, cu mucii în batistă, cînd vine întrebarea: „da’ de ce-a murit V”? Păi să n-o bagi în toate alea??? Norocul ei a fost că eram pastilată zdravăn și nu mi-a sărit țandăra decît după ce am respirat de 2-3 ori.
Comentariu beton!20
La alea cu „făcutul copiilor” le-am găsit răspunsul, mai ales dacă eram în vizită- păi chiar vrem să mergem în dormitor să ne-o tragem. Ai apă caldă, că noi facem duș înainte și după?
Varianta a 2a de răspuns era că „ne antrenăm pentru „ejaculare-distanță la dublu”. E probă olimpică.
Empatia națională e mai mică decât IQ-ul național.
Comentariu beton!22
😂😂😂😂😂😂 am râs cu muci
Aia cu “voi când aveți de gând să faceți un copil” ni s-a pus și nouă ani la rând. Uneori însoțită și de “timpul trece, să știți” (nu serios! 🤨).
Multă vreme am răspuns amândoi cu un aer solemn: “noi nu știm cum se fac copiii”. Merita să le vezi mutrele căpiate, da’ nimeni nu s-a oferit să ne explice. Nu înțeleg de ce, dom’le, chiar mă mir 🙄.
Ceva mai târziu, eu am început să mă enervez și spuneam sec adevărul: “pentru că, din motive medicale, nu pot”. Invariabil, respectivul dădea în bâlbâială și scuze penibile. Măcar de-ar fi învățat ceva din asta.
Comentariu beton!50
Greta, ai scapat repede si usor. Eu am nascut un baietel, in 2011. A trait doar 17 zile. Dimineata in care a murit a fost prima oara cand l-am putut tine in brate. Si ultima. Am fost alaturi de el pana la usa morgii spitalului. Apoi l-am revazut in sicriu, inainte de incinerare, cu incizia Y pe piept. Mi-am adus acasa copilul intr-o urna cat o cana de cafea.
Cat crezi ca rezista nervii unei mame care vine acasa cu 50 de grame de cenusa?
Cum crezi ca ar fi trebuit sa reactionez la cantitatea aceea de imbecilitate si nonsalanta umana? La lipsa de empatie? La faptul ca socrul meu ma acuza ca e vina mea ca baietelul fusese bolnav? La faptul ca ex-sotul imi spunea ca am facut „doar „un copil si ala bolnav?
Ca a inceput un val de sfaturi care mai de care mai deosebite , inclusiv unul care explica ca pot ramane insarcinata fara probleme la 3 luni de la cezariana.
Ca musai sa fac un alt copil, „sa uit”. Ca sigur va ajuta daca imi ocup mintea si timpul cu altul.
De parca un copil ar fi piesa sau motor de schimb, pac, unul la gunoi, il inlocuim.
Iar acum, la exact 15 ani distanta, nu am degete sa numar cati imbecili m-au intrebat „da de ce nu aveti copii?” Ce pot sa spun este ca au fost mult mai multe imbecile, procentul 90%.
Este strict decizia mea, corpul si sufletul meu. Suflet care a fost facut cioburi , inima facuta cioburi iar acum ,sub piele, arat ca o kintsugi vie.
In prezent sunt intr-o relatie care a implinit 12 ani…si evident am avut in continuare parte de aceleasi intrebari .Familia din Portugalia …la fel ca si romanii…si-au pus problema aparitiei unei „concurente ” pentru mostenitoarea partenerului meu, eram in prima vacanta si m-au intrebat cand apare bebe.Whaat?
Mi se pare interesant ca intrebarea despre copii este pusa in primele 5-7 minute de converstie cu o persoana complet straina. Si evident vin la pachet cu ce varsta aveti? unde lucrati? Ce lucrati? Ei bine, am incetat sa mai tac. Daca ma simt calcata pe coada incep sa dau niste raspunsuri care sa le dea de gandit. Daca au cu ce.
Comentariu beton!29
Ligia, suflete…
Întrebările dvs „ne doare!”
Eu întreb, când sunt interesat de valoarea răspunsului. Sau când vreau să enervez 😀 ! Şi…de obicei, vreau!
Recent, m-au întrebat cât am dat pe maşina nouă. O întrebare proastă, Nu au întrebat cât a costat maşina. Că eu nu am dat mai nimic pe ea…dar urmează…eşalonat!
Românii sunt curioşi şi vor să afle de la sursă adevărul, nu de pe tiktok sau alte…ce, no ?!
Comentariu beton!12
„Ce fel de barbat esti, daca nu asculti manele?” 🙂
Comentariu beton!17
Am primit întrebare asta. 😂 Și i-am răspuns ca sunt tipul de bărbat care ascultă doar muzică satanica. Cum era destul de religios, n-a mai vorbit cu mine de atunci.
Comentariu beton!32
Răspunsul la toate întrebările cretine este:
„Da’ de ce te interesează pe tine?”
„Întrebam și eu așa…”
„Ok. Atunci hai să vorbim așa despre nutrii.”
Ar trebui să le vedeți fețele. 🙂
Comentariu beton!35
Nutrii! 🤣🤣🤣🤣🤣
Alternativ se poate extinde tema discuției la pârș, vietate de a cărei existență am aflat de aici de pe blog 😀
Comentariu beton!27
@Greta, mi se trage de la Divertis care aveau un moment senzațional numit „Asociația crescătorilor de animale mici fără frontiere” . https://www.youtube.com/watch?v=gYdH9v-uazM
Comentariu beton!14
Pentru roacări headbangers: așa dansați voi?
Comentariu beton!16
Întrebarea pentru copil: „Pe cine iubeşti mai mult, pe mami sau pe tati?” Mie personal mi se pare cea mai imbecilă.
Comentariu beton!80
Si de asta uitasem! Sa fi vazut fata piticului (10 ani totusi) cand a primit intrebarea asta de la o vecina a tatalui meu… asta dupa ce ma intrebase pe mine daca intelege/vorbeste romana… A ramas vreo 2 secunde pe loc sa „proceseze” intrebarea, dupa care a raspuns „pe amandoi, normal”.
Comentariu beton!21
Absolut imbecila întrebare. Si dacă răspunzi politically correct „pe amandoi la fel” unii mai insista cu îentrebari ajutatoare.
O parte din intrebari le auzi si prin alta parte. La belgieni auzi in loc de „Tu cand te casatoresti?” = „Tu ti-ai gasit pe cineva?”. Asta pentru ca aici multi traiesc in concubinaj si poti sa ai si parteneri de acelasi sex.
Cu cat ai vandut casa? Sau cat platesti chirie? le inralnesti si pe aici.
Tu, voi cand faceti copii sau un fratior, surioara? le auzi si pe ele. Eu aveam o colega la serviciu care ma intreba fix cand stiam ca iar nu sunt insarcinata. Aici vine si cu varianta: Dar ivf ati incercat?
O alta intrebare mai poate fi „Cat va costat inmormantarea? Sau azilul? Sau „De ce nu va duceti parintii la azil?”
Comentariu beton!17
O singură întrebare am: le auzi de la oameni complet necunoscuți? Sau hai, nu complet necunoscuți, dar nu ești nici măcar la stadiul de amic cu ei?
Chiar necunoscuti nu sunt. Sincer, nici cei mai buni prieteni. Pentru ca prietenii si familia apropiata care te cunosc, nu ar intreba asa ceva. Sau oricum sunt intrebari la care deja stii raspunsul. Deci o cunostinta, un coleg poate sa iti puna cate o intrebare idioata. Ce e sigur un no go aici, e sa intrebi de salariu.
Comentariu beton!13
Păi da, dar în România poți să le auzi la coadă la megaimaj. Asta încerc să zic.
Just. Oamenii de la Mega stiu ca tocmai ai vandut casa, pentru ca ai un tricou pe care scrie „tocmai am vandut casa”. Asta vis a vis de raspunsul magaresc de mai sus. Fii pe pace, stiu ca nu aprobi comentariile decat daca iti canta in struna… nu ar fi prima oara… Hai noroc
Comentariu beton!17
De ce am plecat din Romania sint intrebata si aici, in tara in care o colega a fost chemata la sedinta cu HR pentru a i se atrage atentia ca la un mail a raspuns ca seful ei e in concediu medical. Nu avea voie, conform politicii. Deci da, si aici. E pura curiozitate. Aici. In Romania e altceva. E nevoia de catalogare, intr-adevar.
Cind te casatoresti? De ce nu mai faci un copil? De ce te-ai despartit, ca aveai copil? Ti-ai refacut viata? Toate le-am primit. Toate. Cu cit ai vindut casa? Cit dai pe chirie in Belgia? De ce nu iti cumperi casa? Te intorci in Romania? De ce nu bei un pahar de vin? Toateeee. Asta cu vinul imi place cel mai mult. Am prietena care de jena spune ca ‘ia pastile’ ca sa scape. Nu scapa. ‘Ce ai? Ce pastile iei?’ Si apoi se face si analiza medicala, daca e corect tratamentul, daca are voie sa bea daca ia pastilele mentionate. Tot, pina la capat.
Sint obeza, cu mindrie spun ca bat deja in supraponderal, mai am putin. ‘Da’ de ce nu maninci, ca e totul proaspat?’ Pai nu pot sau nu vreau. ‘ Da’ nu are ce sa iti faca rau, macar gusta’. Astea is urite tare. Analiza amanuntita. Subiect de conversatie la masa. ‘Cit ai slabit? Dar e destul, draga, ce, vrei sa ajungi piele si os? Nu vei mai arata bine, iti va cadea fata’. Las-o frate sa cada, eu am nevoie sa nu fac vreun infarct mai degraba decit sa am pielea pe fata intinsa ca la bebelus. Nu ma deranjeaza nici daca voi arata ca un shar pei (nu stiu daca asa se scrie, sper sa se inteleaga ce am vrut sa spun).
De ce nu te mai vopsesti? Ai o problema de piele/par? Nu, breh, chiar imi place cum s-a jucat natura cu culorile in parul meu, ma consider norocoasa, pe bune.
De ce invata copilul neerlandeza si nu franceza, ca noi (NOI) sintem francofili (care noi? Ca NOI abia stim romana). Nu ti-e frica ca isi uita limba? NU.
Pot continua. Asta e mai nasol.
Comentariu beton!32
Nella, printre cele mai stupide intrebari pe care le-am primit in Belgia, au fost adresate sotului despre mine: Si unde lucreaza in fabrica? La banda? Nu, la birouri. Aaa, are studii. Sau mie: Ai venit aici pentru o viata mai buna? Nu, m-am casatorit cu un belgian 😂. Sau ce meserie are el, ea… (poze cu familia din România)? Doctor, prof universitar, director, avocat…. Au meserii asa de bune? Nu, noi românii suntem toti tigani, hoti si prosti🙄🤬.
Comentariu beton!20
Nella, eu am părul nevopsit, în nenumărate nuanțe de gri și argintiu, o nebunie. A fost cea mai bună decizie pe care am luat o, bașca libertatea câștigată 🙂
Și ce crezi ca mi spune o “prietenă” din Ro? “Părul alb pare așa de neîngrijit, ar trebui să ți faci măcar o șuviță verde, uite a mea ce frumoasă e” 🤬
E drept, ea are o șuviță verde. Și rădăcinile albe, care i conferă un look fuaaaaarte îngrijit…
Pe lângă “De ce ați plecat din România?”, “Iar ești în vacanță?”, am primit, de-a lungul timpului, trei întrebări care m-au enervat teribil;
“Voi v-ați gândit bine?” – când soțul meu a plecat de la un job extraordinar de bine plătit pentru ca i se schimbase șeful și îi venise un psihopat. Da, ne gândisem foarte bine! Nu merită să îți distrugi sănătatea pentru un job. Și iată ca n-am murit de foame.
“De ce ati vândut casa?” – cu referire la casa din țară.
Și întrebarea care mă enervează cel mai mult – “Cum de te-a lăsat să pleci?” – când mergeam excursii sau ture foto fără soțul meu
Comentariu beton!26
Boss de blog, mi ieri mi s-a spus ca am deja 40, si ca trebuie sa ma insor si sa fac copii. Si ce crezi nu de la români a venit sfatul😂 ci de la frații noștri de la sud, mai exact sârbii😄. Sunt identici cu noi, mai ales când vine vorba de a crea situații inconfortabile.
Comentariu beton!18
Și? Nu ți prezintă ei o fată bună, gospodină?
🤣
Comentariu beton!18
A, și o altă întrebare tămpită, după ce ne întrebau cat am dat pe casa pe care ne-am luat-o aici, “ Știi câte case va luați cu banii ăștia în ( orice alt loc de pe planetă)
Comentariu beton!14
„-Şi…câţi ani ai, păpusă?
-Doar 47! Împliniţi când am fost în Grecia, acum 2 ani!
-Mici serveşti?
-Doar cu bere la halbă! Fără pâine, că mă balonează…
-Îţi place animalele de campanie?
-Doar pisicile egiptene, că nu lasă păr pe persan!”
Comentariu beton!26
Din păcate, indiferent cum le răspunzi – elegant sau cu limbaj de autobază – nu vor înțelege niciodată! Creierul lor nu duce! Am avut destule întâlniri cu colegii de facultate și în fiecare an, aceleași întrebări: nu ți-ai găsit pe cineva? (Eu răspundeam ca nu au băgat încă la alimentara). La întrebarea de ce nu face fii-mea copii, răspundeam urât (de nereprodus in scris). La fiecare întâlnire aceleași întrebări de la aceiași idioti!🤷🏻♀️
Comentariu beton!17
Eu sunt sătulă de cei care întreabă de fi-miu. Deja când mă întreabă cineva ce face, spun direct, nu, nu s-a însurat, asta nu e treaba mea și a altora nici atât. La aia cu copiii, răspunsul e că eu nu am față de bunică.
Comentariu beton!13
Variațiune pe tema „de unde ai atația bani”: „aaaa, pai dacă îți permiți trei concedii pe an, înseamnă că o duci bine, nu glumă”.
Mereu îmi vine să le zic că și muncesc, nu glumă, dar nu cred că ar înțelege ce vreau sa zic.
Comentariu beton!16
In una din multele duminici electorale de anul trecut m-am oprit la o alimentara mică sa cumpar un pepsi si țigări. Vanzatoare necunoscută. Va duceti la vot? Eu zic „am fost”. Senina zice fatuca „si cu cine ati votat?”. Cred că mi-a luat o clipa luuuunga pana s-o intreb daca a auzit despre votul secret.
In schimb la intrebarea „tu de ce nu bei?” am raspuns senina „sunt gravidă” – aveam 64 de ani, la fel ca si cae care ma întrebase.
Comentariu beton!46
Fată din fotografia atașată articolului de ce are căciulă pe cap în casă? E vară doar. Sau e fotografie de astăzi iarnă? Da’ ce era stricată centrala?
O groază de întrebări. Idioate sau mai puțin.
:)))
Comentariu beton!21
Și una reală. Acum mi-am amintit.
M-am lăsat de fumat acum 3 ani și simultan am renunțat la pâine și o mare parte din carbohidrații simpli. Normal că am slăbit destul de mult. De la nouă din zece interlocutori primesc întrebarea : auzi nu te simți bine de ai slăbit așa de mult? Sau variante de-ale ei așa zis subtile : ai fost să îți faci analizele în ultima vreme?
La un contraatac de-al meu mi se spune că oamenii sunt îngrijorați sau grijulii referitor la starea mea de sănătate.
Am tot primit întrebări și sfaturi de la oameni, dar le ignor sau răspund pe măsură.
Cea mai nașpa situație a fost acum câțiva ani când mergeam acasă de Crăciun. Drum București-Gorj, aproximativ 6 ore. Lângă mine s-a așezat o doamnă la vreo 60 de ani. Măi oameni buni a vorbit femeia tot drumul fără oprire. Mi-a povestit toată viața dumneaei. Am adormit de câteva ori și când m-am trezit am realizat că ea continuase monologul.
Comentariu beton!20
„Poți să mă ajuți cu ceva, dar nu te superi?” Când aud asta știu ca urmează ceva rău.
Da de ce ți ai luat Logan nou? Cu banii ăștia îți luai seria 7 din 2020. (Intrebarea e un exemplu, ca eu am seria 5 și in Logan fac bube 🤪)
Mai sint:
– (cind) te intorci in Romania?
– e bine in Franta?
– cistigi bine?
– acolo copacii sint ca pe la noi?
– cind aveam ciine: Ciinele vorbeste romana sau Franceza?
– v-au invadat arabii si negrii si in curind o sa fiti slugi la ei (cu varianta „acuma ii slujiti”)
– francezii sint aroganti, cum poti sa stai printre ei?
ETC
Comentariu beton!19
„Ciinele vorbeste romana sau Franceza?”
Splendid 🙂 🙂 🙂
În tinerețe mi-am întrebat prietenele despre copii. După 1-2 ani de ne-făcut copii, n-am mai întrebat…
Despre salariu, nu știu de ce e așa un secret, mai ales între prieteni. Efectiv nu mă întreb niciodată câți bani câștigă X sau Y, dar nu mi se pare așa o problemă dacă cineva e curios.
Toate și încă multe altele 🤬
*de ce nu vă căsătoriți că aveți deja un copil?
*de ce l-ați făcut și pe al doilea?
crezi că o să îți crească altul copiii, și ai mai făcut și doi, la vârsta ta 🤦
*de ce te îmbraci asa?
*de ce te tunzi așa?
*de ce nu te vopsești, o să spună prietenii copiilor că ești bunica lor
*de unde ai tu atâția bani ca să îți crești copiii, că știu că pensie alimentară nu îți dă
*de ce și cu ce și cu cine mergeți în vacanțe atât de des?
*de ce ți-ai schimbat mașina că noi suntem doi cu salarii și nu ne permitem
*știi tu ce înseamnă și cât de greu este să crești doi copii, eu fiind
mamă singură cu doi copii 🤦
*vai de capul tău ce o să tragi cu copiii ăștia ai tăi 🙄 dacă noi abia ne descurcăm cu ai noștri, pușcărie scrie pe ei. Se știe și e regulă că doar copiii crescuți de mame singure fac probleme și sunt niște ratați.
*de ce studiază în străinătate, ce aici nu sunt școli, de ce nu se întoarce în țară ce…, da’ sigur învață sau face alte…, da’ cât învață ăștia ai tăi frate, da’ cât câștigă, da’ de ce nu se căsătoresc sunt cumva gay🤦 da’ te duci să stai cu fiică ta că doar nu o lași singură acolo
Mai vrei, că mai am cât pentru un roman fluviu.
Comentariu beton!24
Eu cred ca ar mai trebui sa revedeti/vedeti filmul Buletin de Bucuresti. Respectivul film descrie atat de bine comportamentul romanilor, sigur, intr-o nota de umor. Scena in care Draga Olteanu vine cu tava cu apa minerala in miezul noptii, ca a trimis-o sotul, de fapt sa vada daca fac aia ceva in pat sau nu, este revelatoare pentru capacitatea infinita a romanilor de a se baga in problemele personale ale altora, si nu ca se baga, dar te mai si judeca.
Comentariu beton!27
Nu mă mai recunoști, așa-i? Întrebarea -retorică- a fost începutul unui monolog în forță cu detalii despre mine -de pe vremea când eram copil- și familia mea…vreau să spun că duamna care mă oprise pe stradă claaaar fusese o apropiată a familiei, pentru că ne știa pe nume! Dar io habar n-aveam cine e…și habarnistă sunt și acu’, când scriu aceste rânduri….De obicei, întrebarea asta vine la pachet și cu un “sunt cutare”…Am asistat la monologul acela vreo 30 de minute bune, fără să aflu cum o chema…N-am înțeles nici acu de ce m-a oprit…
Comentariu beton!14
M-am maritat târziu, la 35, deci cred ca va puteți imagina frecventa întrebărilor. Faza e ca pe mine ma afecta. Când primeam întrebarea asta mi se strica toată ziua. Si nu e ca și cum eram intr-o relație și nu ma mai maritam odată, eram și singura lungi perioade de timp. Mi se spunea ca sunt pretențioasă.
După ce m-am maritat a venit și copilul, la un an și o luna după nunta. M-am amuzat când am fost întrebata de ce ne-am grăbit, sau primeam remarci de genul ca v-ati mișcat repede.
De la începutul anului am tot cautat un spațiu pentru un nou business, a fost horror. Intr-un final l-am găsit, dar întrebările sunt legate de chirie, cat plătesc chirie. Nu ce vreau sa fac, cum intenționez sa dezvolt, ce viziune am.
Menționez ca nu cer ce nu ofer. Niciodată în viata asta nu am întrebat pe cineva când se marita, când face un copil, cat câștiga, cat a costat ceva. Si daca imi plac blugii unei persoane doar voi complimenta, nu voi întreba cat au costat!
În prezent nu ma mai afectează atat de mult, ori răspund ori spun frumos ca prefer sa nu zic. Dar în tinerețe era nasol, puneam la suflet orice remarca sau intrebare incomoda, pentru ca nu sunt de fapt întrebări nevinovate, ci răutăți și violarea intimității.
Comentariu beton!19
Din ce am observat eu până la vârsta mea care e cam aceeași cu a ta, întrebări precum cele cu căsătoria sau cu copilul, se pun și dintr-un fel de obligație. Astfel interlocutorul își arată grija pentru Pentru că trebuie să intri in randul lumii. Întrebarea cu frățiorul se pune întotdeauna cu zâmbetul pe buze și aproape întotdeauna îți face și cu ochiul, adică „nebunule, pune-te pe treabă, acum știi cum se face!”. In cultura noastră întrebările astea, pur și simplu e musai sa fie puse, nu sunt opționale.
La aia cu alcoolul și eu sunt direct „afectat”. Cel mai des aud ” apa nu e bună nici la genunchi” sau „apă bei, apă ești” ( echivalentul la” nu bei alcool, nu ești bărbat” de pe vremuri). Am descoperit că dacă le răspunzi că nu bei pt că nu te lasă religia, se închide instant discuția. Le e frică de Bărbos mai ceva decât de bomba nucleară. Nici măcar nu mă mai întreabă despre ce religie e vorba…
Comentariu beton!11
Tot legat de bautul apei, mai era o intrebare cretina „da ce-ai mancat de bei apa?”
-Bei?
-Nu, m-am pocăit.
Acum vreo 10-11 ani eram la o nunta la o verișoară. Se pune un unchi lângă mine și începe:”Tu când îți găsești una sa te însori?”. I-am zis fara sa ma întorc catre el :”Nu-mi trebuie, ca-s gay”. Dupa ce a stat cateva secunde fără să zica nimic s-a ridicat si a plecat. Am avut liniște toată nunta.
Comentariu beton!26
ghei ghei dar asa neinsurat?
Pai de aia a plecat, bre. Se temea ca se molipseste. Sau ca îl footi pana dimineata
dar iti da voie nevasta sa iti cumperi [insert here motor, playstation, any other stuff]?
Cunosc un caz căruia nu-i dădea soția voie să iasă la o bere cu prietenii. Ca aveau un copil, mic pe vremea aia, și îi spunea ca nu poate să iasă. Cum adică să o lase doar pe ea să aibă grijă de copil. Pentru o oră. După câteva faze asemănătoare, am renunțat să mai iau legătura cu respectivul.
tu ai zis civilizat. Întrebarea, de fapt, e „știe femeia pe ce strici banii?”
@Claudiu acu depinde cat de mic era copilu, ca si eu am inceput sa ies la bere sigur de pe la 3 luni ale kiddo-ului. pana atunci ieseam amandoi, cu copilu in landou.
Apropo de întrebări tampite. În dimineața asta vorbeam cu mama la o cafea și îmi spune ca au întrebat-o câteva rude: ce cauți tu acolo, de una singură, într-o țară străină, fără să vorbești limba, departe de familie?
Precizez ca pe mama am adus-o în Spania în 2020, la 70 de ani. Cum e capoasa, n-a vrut în Madrid. A vrut pe malul bălții. La 450 de km de mine. Care oricum nu erau 3500.
Așa ca, dacă tot îmi povestește mama despre capodopera de întrebare pe care a primit-o, o întreb și eu același lucru: și totuși? Ce cauți aici? Ți-ai răspuns vreodată la întrebarea asta?
S-a ridicat în picioare, s-a uitat pe geamul de la terasă, mi-a arătat în stanga Marea Mediterană, în dreapta muntele și mi-a spus: asta caut!
Liniștea.
Comentariu beton!31
Vai, Claudiu! Fericitule! Să ți trăiască mama! Te rog frumos s o strângi în brațe și din partea mea! Draga de ea 🤗
Comentariu beton!11
La cat e de capoasa, sa o strângi tu în brațe! 😂😂😂
Comentariu beton!12
Chiar voiam sa scriu ca intrebarile astea sunt bune, ne arata unde si cat ne doare. Mama ta a facut alegerea buna.
O fi făcut ea alegerea bună, dar pe banii mei! 😂
Serios vorbind, era singură în România. Acum măcar e singură pe malul bălții. Și ne vedem mai des decât dacă ar fi rămas acolo.
Comentariu beton!11
Nu râdeți, ca eu chiar vorbesc despre nutrii 😁 Pe coclaurile pe unde mi număr eu pașii e un iaz mic (sau cum i o fi zicând) și acolo am văzut eu nutrii, în libertate. Mai văzusem hăt, în copilărie, în captivitate. Așa ca am considerat această informație demnă de împărtășit 😄
Eu am fost întrebată, în România, firește 🙂 , de către o duamna conțopistă: “ce nume e asta, ca n am mai auzit până acum?” I am explicat femeii nedumerite ca după căsătorie am luat numele soțului. Întrebarea vieții: “păi de ce nu a luat el numele dvs, ca era mai simplu de scris?”
Am ieșit râzând în hohote din biroul cu pricina, acasă ne am distrat împreună și ne am imaginat mutritele socrilor la aflarea veștii ca unicul lor fiu ar fi putut opta pentru varianta absurda a schimbării numelui 🤣
O altă întrebare plină de miez: « Și, ai casa ta sau ești chiriaș »? Și e întotdeauna pusă intr un anume fel, mai ca ți trece prin cap ca ntrebatorul e gata sa ți achite el ratele sau chiria.
Ah, tot in Ro am fost avertizata ca la bătrânețe n o sa mi aducă pisica nicio cană cu apă.
La asta eu răspund politicos: Nici ție, ca tu nu ești în stare să crești o pisică 🙂
Toate ca toate, până la pisică!
Comentariu beton!21
Asa este, mi s-au pus si mie deseori unele întrebări din exemplele de mai sus si, trebuie sa recunosc, si eu pun uneori întrebarea cu copiii, desi imi aduc aminte cat eram de revoltata cand eram intrebata de ce nu il facem si pe sl doilea copil. Asta dupa ce pierdusem prima sarcina la sapte luni cu eclampsie, ma chinuisem trei ani cu tratament sa facem un copil si aveam treizeci si trei de ani iar sotul patruzeci si cinci, intrebarea fiind pusa de mama soacra si vara ei, amândouă cu un singur copil, femei care când erau mame nu aveau serviciu de opt ore, aveau servitoare (asa se chema pe atunci) si timp de “jour fixe”, acele vizite saptamanale de stat de vorba.
Eu pun întrebarea cu al doilea copil doar celor mai apropiate rude (printre care si fata mea), si o fac amintindu-mi ca mama mea care niciodată nu mi-a spus sa facem al doilea copil, atunci când, fiind sigura ca a doua sarcina va fi ok, i-am spus ca vom mai avea un copil, mi-a zis “ma bucur mai mult decat atunci cand mi-ai spus asta la primul copil”.
Trecuse si ea prin tragedia pierderii unui copil.
Comentariu beton!11
O intrebare pe care sigur, da’ sigur, o auzi numai in România: cu cine votezi/ai votat/vei vota?
Te scuteste de conversatii inutile si obositoare.
La ultima intrebare eu raspund „Am fugit de prosti, da nu pot spune ca am reusit 100%”
In functie de stare, continui „port Romania in suflet”, sau doar ma uit inocent la interlocutor.
Am numărat și 6 dintre întrebări mi se adresează frecvent si da, doar în România/de către români.
La fiecare vizită în țară începe interogatoriul deja pe drumul de la aeroport. Evident că ești dator să îi explici șoferului de taxi unde/când/de ce ai plecat, când/dacă te întorci, câți bani faci și cum ii cheltuiești (pe apartamente, vacanțe, avion particular, etc.).
După urmează întrebările despre partener, nuntă, copii, etc. venite de la orice ființă întâlnită aleatoriu dar care *trebuie* să știe toate aceste detalii.
Nici nu am realizat câți nervi si câtă energie consumam cu astfel de interacțiuni înainte de a pleca din țară până nu am început să îmi refac cercul social după mutare. Numărul de persoane nou-întâlnite care mi-au adresat astfel de întrebări a fost exact 0.
Uite un raspuns sub forma de banc pentru Bula aia de pun astfel de intrebari:
” La scoala, in clasa a 2-a, copiii sunt intrebati de invatatoare:
– Dragii mei, voi cu ce ati venit?, ca era o lectie despre cum au aparut copiii.
Unul ca barza, altul ca samanta, numai Bula se agita mandru nevoie mare cu mana pe sus. Invatatoarea ii spune:
-Ia zi tu, Bula, cu ce ai venit?
La care Bula:
– Cu feribotul, doamna!
-Vaaai, dar cum asa? , intreba uimita doamna. De unde stii?
– Pai, doamna, l-am auzit aseara pe tata, in dormitor, spunandu-i mamei:
-Nu mai feri botul, ca iar vine unul ca Bula!”
Cea mai tampita intrebare si culmea de la oameni din familie, atunci cand oferim un cadou mai consistent: Si cat a costat x obiect? De obicei prin preajma sarbatoritului.
Ha ha, genial raspunsul de la prima, cu casatoria.
Acum, aia cu alcoolul e general valabila pentru toti central-est europenii, ca a trebuit sa ma „justific” chiar si aici peste lac de ce nu beau alcool deloc. Sa nu mai zic ca si in Romania, de fiecare data cand cunosteam pe cineva mai bine si se ajungea la vreo ocazie unde „se consuma” alcool, trebuia sa imi pregatesc motivele si explicatiile de rigoare, si tot ramaneam cu niste ochi dati peste cap…
Cat despre ultima intrebare, nu am primit-o de la romani, chiar daca unii au avut alte motive pentru care au plecat (principalul motiv a fost comunismul si urmarile lui imediate acu 20+ ani), insa am primit-o de la cei de aici, erau mai mult curiosi de ce cineva ar lasa tot si s-ar muta asa de „trefla” in alta tara cu catel si purcel sa o ia de la zero.
În urmă cu 31 de ani, la nunta sorei mele, mai mică cu un an și jumătate decât mine, cred că nicio rudă de sex feminin n-a ratat momentul să mă întrebe: „păi, ce faci dragă, o lași pe soră-ta mai mică să ți-o ia înainte?”
In top intrebari de stricat ziua:
Esti gravida?/Faci bebe?
Daca raspunzi NU, insista, spun ca nu cred ca nu, ca lor asa li se pare.
Întrebări pentru soțul meu:
* Tu nu vezi că vrea să se mărite cu tine din interes (același liceu de top și aceași facultate împreună doar că eu aveam „origini nesănătoase”)
* Are diabet, cum poți să te însori cu ea? Nu poate face copii!
* Sigur nu te înșeală? Trebuie să fii mai atent!
Întrebări pentru amândoi:
* Când faceți un copil? (Eram frustrați pentru că ne-am chinuit ani buni)
* De nu mai faceți încă unul? (Am renunțat la o sarcină din motive medicale. Ne lovea în plex întrebarea)
* Voi din ce trăiți? (Antreprenori împreună, fără condică și salariu fix)
* Acum când au murit părinții, din ce o să trăiți? (Antreprenori, cum am spus)
Întrebări pentru mine:
* Așa săracă te-au acceptat socrii? (Liceu de top și facultate grea împreună. Doar că părinții mei nu aveau studii superioare)
* Au murit socrii tăi, acum din ce o să trăiți? ( Antreprenori cum am spus)
* Vaaai, ce casă mare, cine face curat? Cât te costă întreținerea? De unde ai bani?
*Cum să conduci tu mașina, asta este treaba bărbatului!
Ultima și cea mai tare: ai rămas văduvă la 49 de ani, cine te mai întreține acum?
Preferatul meu: cine face curat în casă 😜
@Florentina, multe imbratisari. Asa intrebari idioate, mai rar … uff …
Noi am fost aprox. ocrotiti de multe dintre ele, ca pe astia de aici ii doare la 2 metri in fata nasului de majoritatea chestiilor. Plus ca se face destula educatie sa nu fie intruzivi. Asa ca in general zici tu, ca altfel nu se afla prea repede.
Am fost rar intrebati „De ce-ai plecat din România?”, poate si pentru ca venim putine zile in fiecare an si suntem selectivi cu cine ne vedem (a se intelege ca avem 4-7 zile in care preferam sa vedem prietenii apropiati si familia, iar astia teoretic cel putin stiu de ce am plecat).
Dupa 7 ani de jucat loteria vizelor, am prins si noi OK-ul. Dupa cum povestesc, era anul in care Mama Ana (bunica mea, care m-a crescut) se stingea de cancer pulmonar (nefumatoare, yey). Am vazut rezultatul la inceputul lui mai, a murit peste 2 saptamani.
Nu cred in chestii cu Universu’ care le aranjeaza, dar a fost ca un fel de eliberare. Era pe final de viata (cum zic americanii „end of life”) si stiam ca, pana trecem (daca) interviul, mai vorbim de cel putin 1 an. Si ea, draga de ea, avea zile.
Am decis, alaturi de tatal meu, sa nu ii spunem, ca s-ar fi stresat, ca pleaca fata ei printre straini (desi fata statuse deja 18 luni acolo), ca-l las pe fie-su singur (s-a descurcat), ca voi sfarsi in pamant americanesc, nu alaturi de familia mea (acu’ nu am stat sa discut cu crematul, ca femeia avea alte ganduri in momentele alea).
S-a stins la final de mai, luna mea cu ghinion (2 accidente de masina, plus ambii bunici-parinti morti), noi am trecut interviul peste 1 an si am plecat efectiv dupa inca 6 luni.
Am plecat pentru ca, in ciuda puternicului curent anti-american (de inteles) in Romania, pentru noi, din 2010, aia a fost „casa”. Nu pot explica, dar, cand am ajuns prima data in NY, am simtit ca am ajuns acasa. Si restul anilor petrecuti in Romania au fost pur si simplu „nelaloc”, desi is nascuta si crescuta timisoreanca.
Am considerat ca fata are sanse mai mari cu tenisu’ si scoala, de cand e si diabetica ne felicitam ca suntem aici. E drept ca nu e o boala ieftina (mai ales cu mafia asta a asigurarilor medicale), dar sotu’ lucreaza in spital, asa ca avem acces la absolut orice dorim si ne costa maruntis.
Ne mai intreaba lumea daca dorim sa revenim in Romania si raspunsul este ca doar in vizita. M-as muta in Croatia, odata cu pensia, dar nu as reveni in tara.
La întrebarea despre alcool (nici eu nu beau pentru că nu-mi place) la început eram sincer și ziceam că nu-mi place ceea ce genera o întreagă discuție filozofică pe tema alcoolului. Și chestia asta nu e doar la români, am pățit-o peste tot în Europa unde ocazia decidea că toți de la masa au nevoie de bere/tărie și doar eu eram cu apa. Am renunțat, prefer să zic că nu mă lasă ficatul pentru că am băut prea mult la viața mea. E mai simplu, fără alte întrebări suplimentare.
Și da, subscriu și la ultima întrebare. Lumea nu poate concepe că am lăsat o viață confortabilă în spate (casă, mașini, joburi OK etc) și am decis să o iau de la 0 în altă parte doar pentru că am considerat că copii mei merită să crească într-o societate cu alte valori, unde democrația e pe bune și oamenii sunt la a 3-a generație de șoferi.
Am descoperit, nu mai stiu unde, fraza: ” in general, te fute grija cand nimeni altcineva nu se ofera „. Mi-e draga si o servesc prompt, ca nu sunt egoista sa tin asa perla doar pentru cultura mea generala. Cantecul de greier de dupa e sublim pentru urechile si vibe-ul meu…