Eu sunt departe de orice urmă de conformism și de ceea ce înseamnă rigori ale societății vizavi de modul de a te îmbrăca.
Urăsc costumele și cămășile, indiferent câți bani aș avea și cu ce m-aș ocupa, nu m-aș îmbrăca în viața mea la costum și cravată, sau la pantaloni și sacou, sau la ceva asemănător. Pur și simplu nu le suport.
Ăsta este, de altfel, și unul dintre motivele pentru care refuz cu obstinație orice invitație la evenimente cu dress code obligatoriu. E ok, lasă că nu moare nimeni fără mine, în timp ce eu aș simți că mi se scurge viața din corp dacă aș fi nevoit să stau încorsetat în haine scrobite mai mult de câteva minute.
Dar, pentru că întotdeauna există un dar, nu pot să înțeleg nici cealaltă extremă, și anume oamenii care se duc îmbrăcați în trening peste tot. De la mall-uri până la teatru și la cozile de îmbarcare în avioane, văd peste tot oameni îmbrăcați în trening, iar pe mine mă depășește de ce te-ai îmbrăca în trening pentru o activitate care nu presupune să fii în casă sau cel mult în jurul ei.
Și nu, nu mă interesează absolut deloc că treningul e de firmă și costă nu știu câte sute sau mii de euro. Indiferent cât dai pe el, tot un trening rămâne.
Da, evident, port și eu, cum poartă toată lumea, dar îl port exclusiv în casă. Singura extravaganță pe care mi-o permit îmbrăcat așa este să dau o fugă până la magazinul din colț.
În rest, nici măcar atunci când conduc cu miile de kilometri nu mă îmbrac în trening, deși mi-ar fi cel mai comod. Dar nu pot, consider că este o formă de respect pentru mine însumi să nu plec din casă ca și cum m-aș duce să alerg în parc.
Eu pot să înțeleg că probabil noi, ca nație, avem ceva sechele de pe vremea când nu se găsea nimic, nici măcar treninguri mai acătării.
Cum pot să înțeleg și că, din fericire, trăim vremuri în care poți să găsești treninguri de toate calitățile și de toate modelele, la orice colț de stradă și la primul click online, dar de aici până la a deveni treningul aproape uniformă, pentru ieșit din casă, e o cale extrem de lungă, cel puțin pentru mine.
Știți că era și gluma aia celebră, la un moment dat: cum recunoști mirele la o nuntă? E ăla care are treningul cel mai nou.
Ei bine, râdem-glumim, dar suntem foarte aproape să se întâmple asta.
Voiam de mult să scriu pe subiect și să vă aflu părerea, așa că sunt extrem de nerăbdător să vă citesc comentariile.
P.S. Uneori mai fac glume cu Mara, care mă întreabă cum mă îmbrac pentru un loc în care ar trebui să ajungem, și-i răspund senin: „o să merg în trening”. Ar trebui să-i vedeți fața de fiecare dată când se întâmplă asta.
Trelingul e-n trending.
Pai Fane Preda, a treia rezerva de portar de la Cupa Mondiala din ’94, a rupt ani de zile discotecile din Ploiesti purtând tricoul de joc.
Comentariu beton!27
Ca sa fim corecti, era al treilea portar, deci a doua rezerva…
Chiar, el ar fi iesit pe centrarea aia blestemata?
Cam la fel gandesc si eu.
Nu sunt fan costume, nici serviciul nu imi cere sa merg imbracat asa, nu am nici multe ocazii sociale unde ar trebui sa merg imbracat elegant, dar, la polul opus, urasc treningurile. Desi practic sportul la nivel semi-profesionist nu posed nici macar un singur trening. Nici mort nu o sa ma vezi cu asa ceva in afara perimetrului curtii, asta in cazul in care as primi unul cadou. Oricum ar fi, mersul undeva in afara casei in trening este expresia suprema a neglijentei si nepasarii in primul rand fata de tine. Numai cand vad unul si ma gandesc cum as arata imbracat cu el, moralul meu se duce brutal la vale, atat de brutal ca ma apuca greata fata de posibila viata traita imbracat in trening.
Comentariu beton!21
Eu mai port doar pantaloni de „treling”, iar asta doar iarna când merg la serviciu. În rest, jeanșii sunt baza.
Treningul a ajuns de ocazie de când „vedetele” de pe la noi s-au îmbrăcat „de firmă” pe la evenimente.Ba mai mult ,și ceva pijamale ajunseseră să fie de ocazie în lume.
Mă îmbrac în trening la evenimente săptămânale 😁😁😁😁😁 cumpărături și reciclare,sau dus la piață.
Probabil trendul asta a inceput in perioada in care sa porti un trening d’ala lucios de la turci era un semn de buna stare.
Nu stiu, nici in capul meu nu merge ideea de trening peste tot. In casa sau, cel mult, la o iesire cu copilul in parc. Iar la mine trening inseamna doar nadragii. „Costum” de trening, adica bluza si nadragi identici n-am mai avut din clasa 5-a (cand erau obligatorii la ora de sport si le uram cu patima). Cred ca de aia nici copiilor nu le-am luat cat au fost mai mici si nici ei nu-si iau si nu poarta acuma, ca s-au facut mari.
Iar in conditiile in care acum in magazine chiar ai de unde alege, chiar nu pricep de ce ai vrea sa defilezi in costume d’alea de trening. Ok, vrei sa vietuiesti comod, ia-ti nadragi si hanorace de bumbac care sa nu arate, frate, ca la orele de pregatire fizica ale fotbalistilor aflati in cantonament.
Comentariu beton!16
Din pacate, da, puteți arunca cu piatra, dar ies in pantaloni largi/trening când mă plimb cu pustiul pe dealuri și venim acasa ca sălbaticii sau mă duc la părinți la munca in gradina…..dar de aici la a mă duce la lucru in trening-cel pastel/supra elastic -temu- mai este puțina minte!
M-ai uns pe suflet! Nu am fost niciodată mare fan dar de când văd oamenii îmbrăcați în trening peste tot, nu îl mai suport. Sunt complet de acord și din fericire la fel este și soțul. Poartă exclusiv în casă, nici gunoiul nu îl duce în trening (este la parter). Nu concepe să iasă pe ușă în haine de casă. În aceeași categorie intră și colantii. Nu se face indiferent cum arăți!
Comentariu beton!19
Sunt oameni care mai fac şi sport… (fără pietre!)
Eu sunt sigură că MV nu s-a referit la sport când a spus că a ajuns treningul îmbrăcăminte de ocazie. 😕
Si moda asta a treningului ca fita de moda tot de la rusi vine, in varianta Adidas ca maxim al opulentei.
Eu inca imi amintesc un articol citit intr-o revista de pe vremea adolescentei (da, actiunea se petrecea in secolul trecut) . Erau ilustrate citeva reguli de bun simt si sens estetic in privinta vestimentatiei atunci cind se iese in cuplu. Desenul infatisa o ea in toaleta de seara, cu tocuri, margele si palarie la bratul lui, in slapi, trening plus sapca.
Credeam ca e doar o caricatura….
Mie imi plac camasile. De cand am mai slabit mi-am luat o vesta. Cand am fost slab la 21 ani imi luat si veste. Cand merg prin vreun SH ma infig sa vad ce camasi au
Dacă urmează să petreci 12-14 ore pe drum, probabil să și moțăi acolo, de ce să îți chinui corpul cu haine incomode?
Mi se pare o formă de respect pentru tine să porți haine comode în care să poți să și dormi dacă e cazul sau să faci gimnastică pentru sănătatea ta.
Sănătatea mea e incomparabil mai importantă decât părerea unor necunoscuți despre alegerile mele vestimentare.
Despre teatru sau alte evenimente nu prea înțeleg nici eu care e chestia poate nu au alte haine curate în momentul ăla?
Comentariu beton!20
Pot trening din comoditate, adică cel puțin la volan , port când am nevoie sa fie ceva lejer, confortabil și fără pretenții. Dar mă ierte supremul bărbos… Când văd cămașă și pantofi de lac asociați la o ținută sport ….
vin din bulgaria, cam 700 km azi, 250 till home; n-am o problemă cu costumul (mai degrabă cu o flaneluță decît cămașă), da’ azi, bate-mă, omoară-mă, am lăsat costumul acasă! și ieri!
Niciodată nu port trening. De fapt nici măcar nu am unul. La sală am pantaloni de sport, colanți, urăsc treningul din toată ființa mea. Slavă Bărbosului, nici soțul nu are. Există tot felul de pantaloni casual, foarte comozi, dacă nu vrei ceva în care să te simți incomod. Vara am pantaloni din in, iarna eu port jeans sau pantaloni din stofă. Soțul exclusiv jeans. Nici până la colț n-aș purta mizerii. Nici fiul meu nu suportă treningul (25 de ani). În casă avem tot jeans, mai lejeri, adevărat. Am fost în weekend la un restaurant drăguț și jumătate din clienți erau în trening, chiar am remarcat și noi asta.La teatru la fel. Lipsă de bun simț, nepăsare și respect de sine. Cum ar fi să mă duc în fața elevilor mei în trening? No way! Și pe ei îi cert când îi văd în trening în afara orelor de Educație fizică. O fi chiar atât de greu să pui pe tine ceva decent?
Pe mine nu ma vezi in trening nici cand lucrez in gradina. Iar cand alerg am pantaloni de jogging. Diferiti de cei de trening.
Exact!!! Mai ales când se plimbă țanțoși printre magazine la mall. Sau ele cu poșete atârnate de umărul acoperit de treningul multicolor. Sau când fac sport în sala de cinema cu burțile acoperite de floricele. Asta pentru că la jogging nu se pot duce, că de la alternarea picioarelor în pas alert i-ar lovi lanțul de la gât peste ochi 🤦♀️
Comentariu beton!28
Doamne de când aștept subiectul ăsta, credeam că numai eu sunt paranoică , dar aveți dreptate lumea nu se mai îmbracă cu nimic altceva decât în trening, toată lumea parcă a venit de la sala de forță, sau de la alergare.Nu doar bărbații care nu le mai încap burțile dar și fete , adolescente pe care ar sta o rochie de vară minunat, care chiar au un corp frumos , că nu sunt toți tinerii obezi. Foarte rar vezi o adolescentă îmbrăcată altfel, doar cele de o anumită religie poartă fuste lungi și batic neaparat.
La adolescente e de vis combinatia de sutien (bustiera) cu pantaloni de trening. Mai ales cand adolescenta e usor obeza dar insista.
Da sunt o baba acra stiu :)))
Comentariu beton!30
@M eu stau langa un liceu cu renume de colegiu, deci cam stiu ce vorbesc, cand zic:
Danga langa, langa danga
La liceu vin toate-n tanga
Chit că-s slabe și frumoase
Sau cât China Wall de groase
Da, liceencele sunt acre, stiu. :)))
Comentariu beton!21
Inteleg treaba dar aici am ceva de spus. Exista acele articole in care chiar faci sport si nu concep sa iesi la relax, plimbari, pe avion etc. dar inacelasi timp exista cultura de strada inca din anii 80-90 (nu la noi in Romanica) unde imbracamintea sport a capatat o alta forma si utilitate.
Eu spre exemplu chiar mi-am cumparat un set de la Adidas pentru ca mi-a placut si are utilitate de imbracaminte de strada. Eu in 2000 imi rupeam coatele pe strada cu prietenii pe ritmuri de breakdance si singurele tzoale erau niste chinezarii de proasta calitate. Inteleg sa nu vii in hainele sport cu care chiar te duci la sala sau oriunde faci sport dar nici nu trebuie sa aruncam cu pietre si sa generalizam.
Cred ca ar trebui sa facem o diferentiere intre articolele care sunt chiar utile pentru sport si altele care sunt de strada.
Am lucrat in vanzari 20 de ani unde costumul era obligatoriu. Am ajuns sa ma obisnuiesc atat de mult cu el, incat , chiar daca de 4 ani am o slujba de back office unde nu exista tinuta obligatorie, tot in costum ma imbrac.
Referitor la trening, in timpul liber sunt ahtiat dupa sport asa ca echipamentul sportiv mi se pare foarte natural si extrem de comod. Il port peste tot pe unde se poate.
Doamne cat adevar graiesti. In urbea natala trelingu e baza si culmea la oameni care n-au facut sport din generala. Asortat cu burti care se revarsa.
Am doua teorii. Una e ca atunci cand esti obez e greu sa te introduci in haine decente. Si doi cand stai toata ziulica cu fundu in masina trelingu e cel mai comod. Si cand zic asta nu exagerez deloc. Voi stiti ca la noi in oras sunt cafenele drive through ???? Conationalii au ajuns ca americanii, sudati de masina. Si asta inte-un orasel pe care-l traversezi lejer in 30 min pe jos. Oamenii cu care am copilarit si am mers pe jos la scoala acu le pica rangu daca fac doi pasi pe jos!
In cealalta tara unde locuim trelingu e foarte popular la adolescenti. Indiferent de sex.
La scoala au trebuit sa-l interzica oficial si in magazine se gasesc cu greu altfel de haine.
Sunt foarte putine ocazii in afara de sport cand mi se pare social acceptabil. Calatoriile lungi e una din ele. 12 ore in avion si treling scrie pe mine!
Pe mine ma fascineaza cei care se imbraca in trening de ocazie si fizicul
lor ar bate o balena. Pt mine treningul = echipament de sport si daca ai aroganta sa il porti la nunta macar sa se muleze misto pe patratele.
Nu se intampla doar in Ro. Spania e la fel. Parintii merg de-si lasa copiii la scoala chiar si imbracati in pijamele. La Mercadona, de fiecare data vad cel putin o persoana in pijamale sau trening. Si nu neaparat trening de firma, ci pantaloni din aia gri cu genunchii si turul lasat, si poate si cu vreo doua pete suspecte. Iar colegii mei de birou, unde cerinta e smart casual, apar negresit in trening in fiecare vineri de zici ca e sanatoriu, nu birou; vreo doi mai fac indiscretii si in alte zile. Seful isi tot raceste gura degeaba, zici ca vorbeste cu peretii…
Comentariu beton!16
Pantaloni de trening port doar in casă, nu mă vezi înafara locuinței cu așa ceva. Cred că sunt doar pentru a sta comod in casă și pentru sala de sport. Trening complet, cu pantaloni și bluză, nu am purtat decât la orele de sport, până în clasa a opta. Sunt de părere că oamenii nu știu cum să mai șocheze și aleg să se preumble țanțoși pe oriunde vor îmbrăcați în treninguri care mai de care mai cu moț! ( în categoria asta intră, pentru mine, și colanții și derivatele lor)
Treningul mai e cum mai e dar ce ziceți de colanții cu șosete? Și nu mă refer la cele care chiar merg la sală…
Durere! Ciorapi albi trasi peste pan la glezna.
Colantii sunt geniali dar nu cand se muleaza peste tot de se vad …alunitele!
Anu trecut o domnita, la o cabana in Alpi, era imbracata intr-un costum mulat de sutien plus colanti, culoarea pielii. De la distanta, cu usoara miopie, arata fix goala. Asortata cu un baiat care se agita in jurul ei sa-i faca poza perfecta de influenserita.
Numai oameni abrutizați peste tot. Să nu-mi spuneți că aveți ceva și împotriva fleece-urilor/jachetelor polar/polcuțelor, că nu mai ies pe centru de rușine. Adică eu am un singur costum, pe cel de la cununia civilă, și nu l-am mai purtat de hăăăt nu știu când, nu cred că mai am vreo cămasă pe undeva prin dulap, pentru că nu țin minte când am purtat una. Nu prea port eu bluze de trening, prefer hanoracele cu glugă, dar pantaloni de trening, de 3 ori DA! Susțin portul lor cu ambele mâini și, astfel, nici nu trebuie curea. Nu de firmă, că trebuie să-mi dea ei bani ca să le fac reclamă.
Treningul e ca pijamaua. Macar de ar face sport toti cei care il poarta.
Si am mai vazut unii la costum cu adidasi in picioare, de parca plecau la alergat…
Ieri un vecin mi se lauda mandru cu noii lui adidasi Hoka. Cu burta peste treling si cu fundu sudat de masina dar cu papuci premium de jogging in picioare.
Sportivii au ok-ul ca nah…ala e job-ul lor. Funny e ca majoritatea oamenilor care-l poarta pe strada nu au trup de mare sportiv in viata. 😅
Nu-mi dau seama de ce a intrat în moderare comentariul ăsta, one more try:
„Numai oameni abrutizați peste tot. Să nu-mi spuneți că aveți ceva și împotriva fleece-urilor/jachetelor polar/polcuțelor, că nu mai ies pe centru de rușine. Adică eu am un singur costum, pe cel de la cununia civilă, și nu l-am mai purtat de hăăăt nu știu când, nu cred că mai am vreo cămașă pe undeva prin dulap, pentru că nu țin minte când am purtat una. Nu prea port eu bluze de trening, prefer hanoracele cu glugă, dar pantaloni de trening, de 3 ori DA! Susțin portul lor cu ambele mâini și, astfel, nici nu trebuie curea. Nu de firmă, că trebuie să-mi dea ei bani ca să le fac reclamă.”
Este exact ca adidașii la rochie sau pantofi cu toc la blugi.Depinde pe cine întrebi.
E practic e comod,tine la uzura.
Vaidemine! Totu pana la adidasi cu rochie! Pai e cea mai desteapta inventie in materie de moda de 20 de ani incoa…
Eu am dezvoltat o adictie in corona pentru sketchersi, nu stiu cum sa ma tratez.
Comentariu beton!15
Cum crezi că se descoperă românii în Spania? Ieși în centrul orașului la plimbare sau la o terasă și o să vezi câți români sunt pe metru pătrat. Ba chiar s-au supărat mulți de-ai noștri ,când nu i-a primit în restaurant sau cluburi pentru că erau în ,,trelinc,,. Am asistat la un scandal făcut de un turist român în Barcelona ,pentru că nu i-au permis să intre în restaurant. Pereche ea și el. Ea, la pantalon de stofă ,pantof cu toc, bluză de mătase, mărgele și sacou, super femeia, asortată. El, trening Puma, cu sigla pe spate că se vedea din avion, șapcă și adidași.Supărare mare, oricât i s-a tradus și explicat românului că nu e permis să intre așa, el făcea spume și nimeni nu avea dreptul să-i spună lui cum să se îmbrace. Și mai sunt tot ai noștri vara in centrul orașului la plimbare cu papuci din plastic ( nu șlapi), polo, pantaloni mai jos de genunchi și șapcă, toate de la ,,chineji,,.🙂
Am observat și că 8 adolescenți din 10, merg la școală îmbracați in „treling” si aproape toti au același brand de incălțări(„Jordanși”). Ușor, ușor, devine uniforma.
Eu port trening cand ies la cumparaturile saptamanale si cand ies pe afara cu fii’mea. Iar port trening cand plec la plimbare in natura. Pentru mine conteaza sa ma simt comod. Dar de aici pana a merge la teatru sau la evenimente in trening e cale lunga :))
in timpul covidului. cand lumea iesea doar in jurul blocului, cand nu statea in casa… in trening.
Am o reținere față de treninguri, așa, costum complet. Mai ales daca sunt din plastic, de mine nu se apropie.
Dar, viața bate filmul.
Cândva, prin ’90, era de prost gust să mergi la teatru în blugi. La film începea să fie acceptabil. Iar acum inclusiv magazinele de sport vând haine de stradă, casual. Atunci omul de rând, de ce nu s-ar duce cu treningul peste tot?
Personal, mai port prin casă câte un pantalon și la pilates. Dar am o reținere să merg direct echipată până la sală și pe urmă la cumpărături scurte, gen megaimajul de la colț, în drum spre casă.
Aici sunt complet de acord cu tine, nu inteleg de ce ai face asa ceva. Imi amintesc ca acum cativa ani eram in New York si cred ca tocmai aparuse moda asta cu fitness casual la gagici, cert e ca vedeam o multime de tipe imbracate in leggings pe strada, la restaurant etc, iar tipii care erau cu ele erau imbracati normal (gen blugi, chinos, poate si camasa). Mi s-a parut ca aratau super penibil.
N-am purtat niciodata trening in afara casei (daca nu faceam sport), iar de la o vreme nici in casa nu mai pot purta. M-a dezvatat socra-miu caruia i se pare cam de neam prost si sa stai asa prin casa. Nu c-ar fi vreun snob sau ceva, dimpotriva, se imbraca foarte nepretentios, dar are el un fix cu treningul si de cand mi-a zis asta, a inceput sa mi se para si mie aiurea.
N-am trening, am diverși pantaloni și tricouri care combinate par a fi ținută lejeră, pentru sală (când ajung absolut din întâmplare) am echipament adecvat și cam atât. La ce fel de bijuterii port aș fi de râsul curcilor îmbrăcată în trening și eventual pantofi cu toc. Nu, mămamaiemă, eu jeanși/fuste/rochii cu bocanci și bijuterii grele 🤭 la evenimente e altă poveste: rochițe, stiletto d’astea mai dă friptură nu de camping și grătar. Btw, eu am prins treningurile alea de bumbac care se decolorau și își schimbau forma după prima purtare, oribile, apoi au apărut alea de supraelastic , ferească Bunuțu’ cum puteau mirosi purtătorii lor, deci am rămas cu sechele, maică, big NO!
De obicei la purtătorii de treling se asortează și o manichiură specială, vocabular și mașină așișderea.
Cand te imbraci toata saptamana la munca in haine „office” , si mai stai dupa aceea inca cateva ore, treningul parca suna TAREEEE bine. Cel putin pentru mine 🙂
Nu am facut din trening o „uniforma” de cate ori nu sunt la munca, dar nici nu resping ideea complet. Ce-i drept nu port trening complet, le amestec, pantalonul de la unul cu bluza de la altul.
Asa ca la mine functioneaza.
Nu numai că nu port trening pe-afară, dar nici măcar în casă, într-atât de mult îmi displace! În casă am colanți/jagger sau chiar pantaloni de bumbac de casă. Pe-afară… ținută casual, de oraş sau ceva mai elegant, dacă merg la teatru. Treningurile sunt oribile, chiar şi la sport – pentru fiecare sport există echipamente foarte frumoase.
Eu port în casa, chiar dorm in ele, dar în rest le port (că am vreo 10 :)) doar la picnic!
Bine zici, găsim treninguri la primul click online. Și dacă în graba cititului printre rânduri ratăm primul click, apare câteva rânduri mai jos alt link. Emagie curată. Îmi aduc aminte cum pe vremuri nu găseai țoale de firmă decât cu mari sacrificii. Sau dacă aveai noroc cum am avut eu când lucram în învățământ.
O colegă profesoară avea un furnizor de treninguri și tricouri, un tânăr antreprenor ambulant, bronzat, care vindea marfă de firmă la prețuri cum nu găseai în magazin. Dădea un telefon în ziua când luam salariile și venea băiatul cu marfa, o întindea în cancelarie și îți alegeai după pofta inimii: Adidas, Nike, Reebok et Co. Îl mai întrebau unii și alții: Ăstea-s de furat? Nu, sunt om serios, să moară mama! se jura băiatul. M-am uitat odată pe etichete, să văd dacă nu e cumva un Adibas. Nimic suspect. Siglele erau ca cele originale. Dacă te vedea că ești amator de chilipiruri, îți scotea din geantă și niște parfumuri de firmă ca să miroși a Hugo Boss în „trelingul frumos”. La un moment dat l-a săltat poliția și s-au dus ofertele de nerefuzat.
A venit apoi o profesoară nouă care distribuia Zepter, iar cancelaria se transforma în showroom pentru tigăi și oale. Altă profesoară era distribuitoare Avon și își programa comenzile tot în ziua când se încasau salariile, așa că multe colege răsfoiau în pauze cataloagele. Cataloagele de produse, nu cele de note. Toată lumea era fericită în ziua de salariu. Chiar și elevii, pentru că directoarea tolera abaterile de la clopoțel. Apoi a venit internetul și, așa cum video killed the radio star, internetul a înlocuit treptat frumoasele șezători didactice din pauze. Profesoarele s-au dus după oferte pe interneți, vorba mamei.
Comentariu beton!15
Chiar acum sunt în aeroport! Și bineînțeles,la coadă câțiva conaționali sunt îmbrăcați în trening! 😀
Dacă te duci la cumpărături, dar nu în mall, într-un supermarket sau chiar hipermarket, merge. Sau la prieteni apropiați în vizită. Evident către și dinspre sală. Sau la plimbare prin parc sau altundeva în aer liber. Altfel, în afară de aceste situații și activități sportive, nu îi văd rostul. Cu blugi și tricou ești ok în 90% din situațiile cotidiene. Apropo de costum și cravată, îmi plăcea mult prin liceu, când nici nu aveam peste suta de kile 😭 Și nu mă punea nimeni să mă îmbrac așa 😄 Acum urăsc maxim, că la orice nuntă sau botez transpir și se face burta și mai mare, de la cele paishpe feluri de mâncare 🤣🤭 Plus că orice papion sau cravată parcă mă sufocă 😄
Eu ador pantalonii de trening lejeri, exclusiv de bumbac, nu plastice. In casa/curte si avion. Sub nici o forma nu o sa stau incorsetata in blugi, 3 ore, cu genunchii la gura si cureaua care-mi taie burta, numai ca sa arat frumos in avion. Nu, nu e lipsa de respect, ba dimpotriva, dupa ce ca si asa ma chinui sa merg(la propriu) sa ma mai chinui suplimentar doar ca sa arat „bine”? A venit momentul in viata sa-mi pese doar de mine, nu si de parerea altora. Pentru drumuri scurte care implica stat la volan si mers nitel si apoi iar stat la volan, toate in intervalul a 1-2 ore, desigur ca aleg blugii sau pantalonii de in(vara). Subiectul ma prinde nitel frustrata ca tocmai am fost sa-mi caut niste blugi lejeri, ca plec si io, ca omul (nu ca Vasilescu) 5 zile peste doua saptamini si nu am gasit absolut nimic, numai slimuri si skiniuri si chestii in care puteam sa respir acum 20 de ani. Deci voi zbura in pantaloni de trening, aia e.
Comentariu beton!13
Esti in tara gresita 😀
Eu nu ma imbrac in trening, ca nu am setul complet niciodata. Asa ca am niste izmene din alea de trening, de ii zic astia sweatpants si arunc un tricou. Prima data, cand am inceput sa ies o idee mai mult din casa, m-am socat sa vad cum se imbraca lumea ca la sapa, cand merge la Mall. In Timisoara se imbraca multi de parca merg la nunta. Asa ma imbracam si eu acus’ niste ani.
Cel mai mare soc al vietii l-am avut cand bananeam prin NY si am ajuns prin West Side, unde is cladiri din alea de oameni „saraci”. Si ma opresc pe strada sa casc ochii la un Ferrari parcat langa o casa. Rosu, frumos, alea. Eu, care abia imi cumparasem o Corsa si platisem 5 ani pentru ea, picata in bot. I-am facut poze (normal) si m-am tot uitat ca ardeleanu’ la girafa.
Exact cand sa plec, iese dintr-o casa un gagiu de cam 40 de ani sa zic, imbracat in izmene scurte (pantaloni din aia de trening scurti, ca niste budigai), crocsi si un tricou alb CU GAURI. Curat omu’, dar imbracat cum noi nu am duce nici gunoiul in Romania. Si urca in masina, asta dupa ce l-am complimentat ca e frumoasa roscata.
Odata stricata la cap, am inceput si eu sa nu ma mai imbrac festiv, de cate ori ies sa ma uit in cutia postala, am ajuns la faza la care ma duc la scoala dupa fata in pantaloni de pijama. Ideea este sa nu te duci in curu’ gol, ca te iau pentru expunere indecenta. Altfel, atat timp cat acoperi partile esentiale, poti sa te imbraci ca un homeless 😀
PS: prin calatorii, daca vezi pe careva sleampat, in crocsi si izmene, stii 99% ca is americani. Nici nu mai trebuie sa ranjeasca fasolea si sa le vezi dintii aia perfecti ca de cal.
Comentariu beton!12
Am căzut și eu în plasa agitatorilor care vorbeau despre americani cu superioritatea dâmbovițeanului absolut, și i-am spus șefei mele, o mare doamnă, elegantă și deșteaptă, ca nu mi-am adus hainele de blană/piele cu mine, ca în America lumea nu poartă așa ceva. Cu multă delicatețe, mi-a spus, “în unele zip code uri, se poartă”! La fel îi corectez și pe colegii mei care văd moda pantalonilor bărbătești europeni prea stramti și șalurile oversized la bărbați ca o etichetă! Și mă opresc aici.
Doar pentru lucrat in gradina folosesc pantaloni tip trening, stransi pe picior jos, din motive de oripilare fata de orice gaza care s-ar incumeta sa se agate de mine.
Nu inteleg nici eu ce gandesc cei care se imbraca in trening pentru orice alta activitate in afara de sport si ma enerveaza si obiceiul de a trimite copii la scoala in acelasi tip de pantaloni. Am doi finuti care sunt imbracati exclusiv asa de parinti: scoala, casa, plimbare – numai pantaloni de trening. Pentru atunci cand vin la mine le-am luat blugi.
Cred ca te referi la “treling”, ăla cu tentă de fake Adidas sau Puma, neapărat cu linii și logouri ce se pot vedea de pe Artemis! Cred ca e cumva pleonastic sa porți ceva creat pentru mers la gym, când tu mergi la un mic! Mulțumim designer ilor de modă pentru multitudinea de opțiuni de haine confortabile, care nu sunt reminiscente de “mărci, dolari” dealeri de după revoluție! Hai să ne preocupăm și de stilul nostru! E un soi de self respect!
Nu, treningul nu a ajuns îmbrăcăminte de ocazie decât poate la cei care nu au minimul de educație si respect pentru ce se întâmpla in jurul lor sau cu ei. Este părerea mea, desigur.
Acum, nici cu modul cum șeful de blog tratează sacoul (nu zic totuși costumul și cravata!) nu sunt de acord. Fiecare îmbrăcăminte are rostul ei si poți sa o accepți si pe cea care te sufoca atunci când e nevoie, mai ales ca acum sunt tot felul de materiale si croieli care pot fi lejere.
Evident, si de data asta vin cu situații si întâmplări din viață! Soțul meu era foarte tradiționalist si de ”modă veche” si, având si meseria de profesor, avea un cult pentru a se îmbracă adecvat, cu costum si cravată in toate situațiile publice. Astfel că, prin anii 60 când era tânăr șef de lucrări la politehnică, deci ”universitar”, a fost numit șef de comisie de bacalaureat la o scoală militara de prin Buzău, parca. Era prin iunie si o vreme toridă! Evident ca nu a ieșit din costum si cravată toată perioade examenelor obligând astfel si pe ceilalți profesori sa respecte ținuta. Sigur si-a luat înjurături cu nemiluita pe la spate dar au fost compensate când directorul liceului, un om învârstă i-a spus la încheierea bacalaureatului că în vită a mai fost în așa o situație când nu știu care mare om de cultura a mai fost la liceul lor cu mulți ani in urmă. Pe lângă asta mai era si foarte sever si pretențios astfel ca la plecarea la gara directorul s-a gândit ca nu e rău sa îl însoțească o garda de corp! 🙂
Iar ginerele meu si acum își amintește cum Tata D participa la masa de duminică în familie exclusiv cu haină si cravată, indiferent cate grade indica termometrul afară.
Eu, mai maleabilă accept pe fiecare așa cum ii place sa trăiască atâta timp cât nu deranjează pe ceilalți (exact ca in definiția democrației! 🙂 )
PS Oof, au ramas niste greseli de scriere, scuze ! 🙁
In toata viata mea (de pana acum dar, nici nu vreau sa schimb ceva) am avut doar 4 treninguri; in schimb, pantaloni de trening am cateva perechi pentru cand stau in casa (nu-i inteleg pe cei ce stau in blugi in casa), cand ies la miscare (mai rar), cand merg la tara, la iarba verde sau in week-enduri la munte ca sa stau pe langa pensiune. Bine, cateodata, mi se-ntampla sa fug si pana la magazinul din colt (la 2-300 m de casa). In partea de sus am 2 hanorace cu fermoar intreg si unul fara dar doar culoare se mai „match-uieste” cu pantalonii dar, chiar daca se intampla sa se potriveasca ambele piese nu pare trening.
Plimbare, cumpărături(nu mall), drumuri cu masina lungi-pantalon de trening, la bluze e discutabil dar in general ceva sport, nu am trening complet. Orice ieșire in oraș, ca e concert, prânz, cină sau orice eveniment monden, la muncă, la doctor la orice alte întâlniri îmbrăcat adecvat momentului si clar exclus trening. Probabil se trage si de la 19 ani de lucrat in vânzări unde mereu am fost la cămașă si pantalon de stofa, maxim blugi.
Eu nu am trening, cel puțin nu pantaloni. Dețin un singur hanorac cu care am fost pe munte. Eu nu port nici acasă. Am blugi intrați la haine de casă și 2 perechi de colanți.
Era o gluma pe la începutul anilor 2000: cum recunoști mirele la o nunta in Moldova? E ăla care are treningu’ nou 🙂
Hmm, am citit gluma asta azi pe un blog. Oare o fi ziua trelingurilor?
Intr-o zi, Ion se preface că e mort.
Maria:
– Vaai! Ioane, ce-ai făcut?! Cui ne lași? Of, doamne, oare să-ți dau costumul ăla nou? Lasă, că e bun și treningul…Oare să îți dau pantofii ăia negri?…Mai bine nu… sunt buni și adidașii.
Îl îmbracă repede și apoi începe să bocească:
-Unde mergi Ioane, unde te duci?Unde te duci, tu?
La care Ion se ridică nervos…
-Unde naiba să mă duc? La stadion, fă, că așa m-ai îmbrăcat!
Nici blugi nu erau pe vremuri, imi amintesc ca primii blugi originali i-am cumparat la 16 ani din banii mei cand am lucrat doua luni in vacanta de vara la Aeroportul Otopeni.
Cu toate astea tot treningul…
Dar eu cred ca totusi moda asta cocalara vine de data asta de afara, unde de exemplu D&G face treninguri desi nu le vezi la nici un sportiv de performanta in competitii. Ca nu sunt pentru asta, sunt fix pentru aia care isi cumpara tricouri polo cu gulerul ridicat ca in spatele lui scrie firma. Mare sa se vada si de vizavi.
Niste tarani, ncsf.
La condus clar trening. Cel mai important e sa te simti lejer cand conduci si sa nu-ti fiarba una alta. 😀
am citit toate comentariile și unu’ n-ați știut răspunsul! @Vasilescu, să vezi că nu te mai primește fashionista acasă!
so:
1. la fete, paltalunii adidas i-a băgat tanti Mădana; cu stiletto șî poșătî!
2. la băieți a fost așa:
– Costele, îmbracă-te că mergem la gală!
și Costel s-a-mbrăcat în treling, că el așa s-a mai dus la găli! de box!
Am râs zgomotos, musulmane 😂 asta cu gala e tare rău
Eu nu înțeleg ce aveți cu costumul.
De când este incomod?
Nu, nu mă schimb când ajung acasă.
Pe principiul că gusturile se educă, marea majoritate a fost educată de reclama la celebrul magazin online, în care erau unii care se căsătoreau îmbrăcați în treninguri albe.
Eu am fost educată într-o epocă trecută în care am învățat că pentru fiecare ocazie există un tip de îmbrăcăminte. Și cum mie îmi plac hainele frumoase și am simțit lipsa lor pe vremea ailaltă, aleg să am mai mult decât treninguri.
Ah, @Anouk, mi-am amintit că pe vremea „ailantă” îmi făceam singură hăinuțele și la un moment dat cooperam cu cineva care vindea la Fondul Plastic (cine își amintește, era un magazin unde creațiile unor creatori ajungeau să fie văzute și vândute) așa că existau posibilități să ieși din modul „uniformă gri” oribil impus de jupâneasa Leana pe care nicio haină nu arăta bine.
Ia să o căutați dvs pe Ana Maria Prodan depunând omagiile domniei sale pentru Mircea Lucescu, vă las și un link aici:
https://www.facebook.com/prosport.ro/posts/anamaria-prodan-a-atras-toate-privirile-cu-apari%C8%9Bia-la-catafalcul-lui-mircea-luc/1417402080430818/
E? :))
Presupun că e vorba de obișnuință până vine timpul să nu ne mai socheze treningul. Îmi aduc aminte de cât de controversată era purtarea sacoului și a blugilor, sau cum erau blugii călcați cu dungă. Ce mă surprinde însă este când văd pe stradă oameni în pantaloni de pijama. Extrema am văzut-o în terminalul JFK din New York când o familie de indieni (indieni din India, nu indieni de cazinou) se plimbau nonsalant în picioarele goale și îmbrăcați în pijamale de firmă. Daca nu ma insel, rusii au o adevarata subcultura intolita in treninguri Adidas (gopnik).
In rest din partea mea, fiecare sa se imbrace cum ii place si cum se simte mai bine.