Bineînțeles că s-a întâmplat exact ce spuneam că nu-mi doresc să se întâmple: am uitat.

Și nu doar c-am uitat, dar doar pentru că nu s-au legat niște lucruri, diseară nu voi fi pe stadion. Inclusiv azi-noapte eram convins că în dimineața asta o să fiu pe drum spre Istanbul, dar a picat și varianta aia. Păcat, m-aș fi dus chiar dacă n-am vreo speranță.

Pentru cei care nu știu ce se va întâmpla diseară. Se joacă meciul Turcia – România, meci în urma căruia am putea să ne calificăm la Cupa Mondială 2026. Zic „am putea” pentru că nu diseară se decide, ar trebui să mai jucăm un meci cu învingătoarea dintre Slovacia și Kosovo, dar astea sunt deja detalii.

Revenind, diseară ar fi trebuit să fiu pe stadion, dar uite că nu voi fi.

Poate că e mai bine că nu m-am dus, pentru că speranțe nu am de nicio culoare. Nu, din păcate am văzut prea mult fotbal în această viață că să mă pot minți singur cu chestii de genul „mingea e rotundă”, „și ei au tot două mâini și două picioare”, „poate prind ei o seară proastă și noi una senzațională”.

Nu, prieteni, astea sunt spuse doar așa ca să ne auto-încurajăm că nu mergem ca mielul la tăiere.

În trista realitate înconjurătoare, șansele să bați Turcia, la ea acasă, într-un meci de importanța celui de diseară, sunt la fel de mari ca șansele de a mă trezi mâine dimineață cu Cate Blanchett bătându-mi disperată în ușă: „Doamne, de când tot încerc să dau de tine!!!”

Diferența de valoare dintre cele două loturi este uriașă, iar diferența dintre echipele unde jucătorii turci joacă titulari și cele unde ai noștri cam freacă băncile de rezervă este apocaliptică.

La toate astea se mai adaugă și faptul că avem cel mai nepotrivit antrenor pe care îl puteam avea. Nu, nu cred în antrenorul octogenar Mircea Lucescu, am spus-o încă din secunda în care l-au instalat. Aș fi crezut în el acum 20-25 de ani, între timp Lucescu nu mai e antrenor, ci doar un bătrân acru și fixist pe care-l țin ăia de la federație proptit în geam.

Presupunând totuși că România ar avea o seară senzațională în care poate să anuleze diferențele de valoare, n-am nici cea mai mică îndoială că ne va lovi necruțător ghinionul proverbial al aceluiași Mircea Lucescu.

Dacă avem penalty în minutul 90+9, la scorul de 0-0, indiferent cine îl bate, va fi ratat. Bărbosul Suprem personal poate să coboare să-l execute, că ceva se va întâmpla și va rata. N-am nici cea mai mică îndoială.

Ca să înțelegeți cât de convins sunt de ce spun, pe sistemul put your money where your mouth is, să știți c-am pariat 1000 de lei pe victoria Turciei. Cotă 1,42.

N-aveți idee cât de mult m-aș bucura să-i pierd, dar vor fi 420 de lei câștigați cel mai ușor ever. 🤷

Din păcate, ce mai cred este că, odată cu meciul de diseară, se cam duce ultima șansă pentru muuultă vreme de a fi prezenți la un Campionat Mondial. Nu uitați că barajul pe care îl jucăm azi i se datorează câștigării grupei de Liga Națiunilor. Or asta nu se va mai întâmpla vreodată.

Iar în grupa normală pentru calificare, care a fost cea mai ușoară pe care am fi putut-o avea, am terminat pe locul 3. Dacă nu te-ai calificat dintr-o grupă cu Austria, Bosnia și Cipru, mă depășește să-mi imaginez cum ar trebui să arate o grupă din care să avem șanse reale.

Acestea fiind zise, hai să vedem cum stă situația la voi. Sperați sau nu?

P.S. Ca să nu stați să căutați: meciul este transmis pe Prima TV, de la ora 19:00.