Articol scris de colegul care comentează sub numele de @Kronwurst. De ce să mint, am râs, ceea ce vă doresc și vouă.
…
Sau cum am născut în privată fără epidurală, cu epiziotomie naturală.
Ce urmează să citiți nu este un scenariu de film, dar vă avertizez că urmează informații ce vă pot afecta emoțional.
Categoria de audiență: 16 plus 2. Mă bazez pe discreția voastră.
Textul nu conține imagini stroboscopice, dar epilepticii sunt rugați să țină mereu la îndemână medicația corespunzătoare. Eu am mereu Furazolidon în trusa cu medicamente.
Dacă dumneavoastră sau cineva apropiat suferă de afecțiuni medicale, nasol. Îmi pare rău. I feel you, bro. La toți ni-i greu, doar că nu în mod egal.
Orice asemănare cu persoane și întâmplări reale e pur și simplu asemănătoare.
Și-acum, că v-am enervat puțin, dar v-ați dat seama că are legătură cu o problemă de sănătate: (nu, nu urmează publicitate) să trecem la fapte!
Domnilor, vă place peștele? Dar el vouă?
Eu îl mănânc cu plăcere. Dar plăcerea asta era să mă coste mai scump decât un medalion de somon scoțian la promoție.
Boon. (Benson. Nu corzi de chitară). Carevasăzică, prin anul apocalipsei 2012 cu John Kusack, mi s-a făcut poftă de un borș de pește, nu vă plictisesc cu rețeta. Cert e că a ieșit prima-ntâia, nu avea gustul ăla de apă din Dunăre, subrațul lui Moș Gheorghe. Toți pașii au fost respectați cu sfințenia unui ateu, doar că undeva pe parcurs și-a vârât Belzebut coada, nici acum nu mi-e clar. Și-am mâncat cu poftă, am sorbit cu grijă, n-am înghițit în mod voit niciun os de pește.
Toate bune și frumoase până a doua zi de dimineață, când m-am trezit cu perna-n față, un picior am ridicat și-un pârț… ei bine, n-am eliberat, pentru că o cruntă durere de posterior m-a paralizat. Cine are hemoroizi, să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească. Eu n-aveam.
Dar aveam altceva, că, deși era lumină în baie, am mers pe pipăite spre țintă. Și am descoperit (mă rog, intuit) sursa durerii. În rectul meu era înfipt de-a latul un os de fitofag mare ca un cârlig de pescuit la ton în Marea Bering.
Travaliul a mai durat ceva timp, pentru că, I kid you not, de durere, aveam fesele atât de încordate, că nici Moise cu toiagul nu mi le-ar fi putut despărți. Până la urmă, întocmai ca în cazul lui Ștefan cel Mare, căcarea a fost scăparea. Dar nu fără urmări. Osul ăla, în drumul lui spre ieșire, m-a rupt de parcă aș fi născut tripleți. Cred că nici incredibilul doctor Pol nu a văzut asemenea fătare.
Proaspăt lăuz, m-am dus la urgențe, să înregistrez nașterea. Cu un scutec numărul 1 între buci și blugi albi, cred că echipa de marketing de la Always Tampax ar fi fost mândră.
De parcă nașterea nu a fost de-ajuns, proctologul de gardă a avut plăcerea sadică de a-mi (pe românește) băga în cur un endoscop, ca să filmeze picturile rupestre. Adică rupturile provocate de osul de pește. Măcar a chemat-o pe asistenta Alifia Lidocaină. Bine, m-a cam gâdilat, m-am abținut cu greu să nu îi strănut în față, cu un atac murdar de tip backdoor.
Pentru că am stat cuminte, chircit pe o parte, am primit și poze cu marele canion făcut ferfeniță. Și recomandare de băi călduțe de șezut timp de 2 săptămâni. Și concediu medical. Și ceva unguent antibacterian.
A fost greu, dar a trecut. Privind în urmă, parcă am și uitat de contracțiile alea dureroase Braxton Hicks. Dar nici nu am mai spus cuiva vreodată: mă doare în cur! Pentru că eu chiar știu ce înseamnă asta și nu doresc nimănui.

Brusc si cu motiv, nu mai imi place pestele. Eu zic sa-l lasam sa inoate pe la el prin apa, pe acolo, ca e mai bine asa. Chiar nu imi doresc sa descriu o experienta asemanatoare.
Comentariu beton!34
Iti dai seama ca apoi suflam si in pulpa de curcan, sa nu cumva sa aiba oase ingurgitabile.
Comentariu beton!48
Nici nu vreau sa imi imaginez toata scena, nu vreau sa imi dau seama, nu vreau sa ma gandesc ca se poate intampa asa ceva 🙂
Bai, nu credeam sa se poata inghiti un os de peste asa mare incit sa faca damage. I-o fi fost pofta mare de borsu cela
Nu vreau sa imi imaginez durerile. Bine ca au trecut.
Nici ‘ma doare-n cot’ nu e bine sa fie utilizat. Din proprie experienta nu recomand.
Comentariu beton!14
Nici eu nu credeam.
Am căzut săptămâna trecută pe gheață. Cot-inclusive. The bigger they are, the harder they fall nu e mereu valabil. Se pare că eu am oase tari, pline de fosfor de pește. Deci vorba aia e omega minciuna. O prietenă, foarte în formă și fitnesistă, n-a avut același noroc, dublă fractură de antebraț.
Comentariu beton!21
nu ma decid daca sa rad sau sa plang. da’ tot raul spre bine, ca daca osul se oprea asa pe parcurs inainte de iesire era mult mai rau.
Comentariu beton!21
Urmareste-ma ca pe un peste proaspat cu trasabilitate implementata din navod pana in farfurie si iti promit ca vei rade si cand nu e cazul.
Comentariu beton!17
Frumos povestit,dar pe bune dacă îmi vine vreun râs din durerea în cur a omului.Cum o fi reușit să inghita un os de pește astfel încât să se ducă până în ieșirea ailaltă,nici nu îmi imaginez.Oricum ,povestirea chiar arată a naștere naturală fără epidurală,am 3 copii născuți.
Comentariu beton!15
Doar dilatarea spatio-temporala a facut posibil asta, altfel nu-mi explic. Poate trebuia sa ma apuc de inghitit sabii dacice.
Comentariu beton!19
Nu-i frumos să te amuze năcazul în-cur-cat al omului, da’ dacă povestește atât de simpatic…Sper că a rămas povestea fără consecințe pro-funde.
Nu că povestea-mea-i-mai-tare, dar de ce nu se mai aruncă la noi în casă ambalajele care au conținut carne și oasele la pubela din bucătărie, ci se strâng într-o pungă specială, sus pe frigider, în cămara cu zăvor?
Pentru că motanul negru, fieca să aibă numai șorecuți și păsărele de fugărit acolo unde a plecat el, ducându-mi și mie un sfert de ventricul, s-a servit într-o noapte cu resturi și sfoară de la un mușchi de porcule din ăla campion.
Și urlete de tras pe roată și ture nebune și scandal și fugă prin casă cu 15 țenti de sfoară atârnându-i din cur.
A fost bine. No more!
Comentariu beton!16
Singurele consecințe sunt unicul concediu medical în aproape 25 de ani de activitate și mestecatul obsesiv-compulsiv. Daca am lipsit la lecția cu „Pârvule, mănâncă încet!”…
https://ro.pinterest.com/pin/448600812877700855/
Comentariu beton!19
Once in a life time😂.
Acum ceva timp am cumparat niste ardei capia, care acasa s-au dovedit a fi iuti, extrem de iuti. Asa ca il intreb pe domnul sot ce sa facem cu ei. El vine cu solutia: ii tai bucatele si ii bagam la congelator ca sa ii folosim putin cate putin la sosuri. Si ii taie bucatele, se spala pe maini si dupa ceva timp se duce si el ca omul la wc. Stii vorba românului: Te ustura si-n cwr? Iote ca pe el chiar l-a usturat in cwr😂😂😂.
Comentariu beton!17
Fiind chef în propria-mi bucătărie, cunosc și acea usturime.
AdinaE, ai să râzi, dar nu a fost chiar once in a lifetime. Nu pot spune mai multe acum, ca mai citesc si alte organe.
mi-ai stîrnit o amintire înfiorătoare legată de niște ORE (vreo 4!) petrecute pe „tron” într-un hotel din Veliko Tîrnovo la care trag și diseară; sper (că stau la ei de ceva ani) că indigestia aia, care putea fi datorată doar peștelui halit, va rămîne un one-night stand, că m-am simțit vreo 24 de ore de parcă un negru vînjos m-ar fi întîlnit pe insula lu’ epstein… cele cîteva tentative de a ajunge la farmacia non-stop situată, evident, în fix celălalt capăt al orașului se sfîrșeau ori în pragul ușii, ori la cîțiva metri de aceasta; sunt convins că oamenii ăia de la hotel ori nu s-au uitat pe CCTV, ori sunt foarte discreți…
PS scriu comentariul ăsta laudativ parcat la margine de Plovdiv, pentru că a trebuit să fac pauză vreo 10′ să-mi treacă senzația produsă de citirea pățaniei tale, mulțumesc!
Comentariu beton!19
Dobre uter fără fibroame îți doresc și îți mulțumesc. Ce sa zic, nu mai manca peste de la ei. 🙂 Saluta-i, te rog, pe Arbanasi din partea mea.
😅😅
Nu stiu inca daca ma doare de ras sau de empatie 😀 cert este ca ai avut o nastere memorabila 😀
Uite d-aia mănânc io peștele strict sub formă de embrioni… a se citi icre…
Ți-ai dat tarama pe față, și tu tot român deghizat în neamț? 🤣
Offf, știu despre ce spui, nu de la un os de pește, așa crunt, dar să zicem ceva pe acolo. Și numai cât ai povestit, aveam senzații…
Îmi pare rău că am trezit amintiri neplăcute, dar dacă ai trecut cu bine peste, încearcă și cu un os de pește. Ce nu te doboară, te întărește.
Hai ca ai scapat cu bine, puteai sa ne povestesti cum ai facut cezariana :)))
Da reteta aia n-o pui p’aci?
Am uitat-o, exact ca durerile facerii. Am înțeles că și femeile pățesc la fel, e un fel de coping mechanism.
Bine că se sfârși cu bine. Cu osul ce ai făcut? E îmbălsămat și arătat mesenilor la Crăciun și Paște, alături de cele cuvenite?
@Lucian,@Claudiu Osul a fost doar examinat rapid vizual și apoi aruncat, dar crede-mă că doar din pipăit am identificat rapid forma și mărimea. Os de somn, somotei, cumva a rămas în oală după ce am strecurat peștele și apoi presupun că s-a ascuns într-un cartof. Dacă mergeam cu două ciocane înfipte zicând că voiam să sparg o alună, probabil nu m-ar fi crezut.
Eu am o singură întrebare: dacă ai scos osul înainte să ajungi la medic, te-au crezut când le-ai povestit? 🙂
Și mai am una: din ce dracu ai făcut borșul ăla? Din dinozaur?
Doamne fereste!
A patit un prieten, dar lui i s-a oprit in gat. Si, mai specific, infipt intr-o amigdala criptica – google it! UPU a stiut de el.
Iar altul a inghitit o scobitoare. Prilej cu care am aflat si noi ca daca patesti necazul cu una de-aia plata, nelustruita, boanta la capete – scapi! Adica daca ai norocul s-ajunga in stomac, ti-o dilueaza sucul gastric.
Daca patesti cu una de-aia circulara-n sectiune, cu capetele ascutite si lemn tratat – da, e tratat! – e cam nasol. Se poate lasa cu intestin perforat, ajungi la operatie.
Amanuntele le-am aflat de la doctor, via prietenul patit, chestionat responsabil de medicul de garda de la UPU. Care la final, fericit fiind, l-a gratulat, cica nu-i primul porc care umbla cu paiu-n gura.
Brrr. Double Brrr.
Știu că nu ar trebui, dar am râs, deoarece e povestită cu mult umor întâmplarea.
Eu nu mănânc borș de pește, dar tocmai am mai adăugat un motiv ca să nu încep.
Sunt conștientă că a fost o experiență nașpa, da’ am râs și e numai vina ta, că povestești tare mișto 😀
Auzi, asta s-a întâmplat înainte sau după ce ai râs de firea și de sârma ei? După povestea ta m-a luat așa o frică de karma…🤭
În 2012, de Firea cred că știam doar că își lansase o carte cu ceva timp înainte, Trei surori, parcă. Fiți toți pe pace, și eu râd, chiar și la înmormântări.
Uite-așa mai descoperi câte-un blog care merită citit!
Ce nu pricep eu – și autorul poate ne explică – cum a trecut onorabilul os prin esofag, și nu l-a dizolvat acidul clorhidric din stomac, și a navigat bine-sănătos prin labirintul intestinului subțire, și a explorat intestinul gros cu capu’ înainte și s-a pus Gicăcontra în rect.
Adică, minuni se întâmplă la tot pasul, dar chiar în halul ăsta?!
P.S.: Nu că nu-l cred. Îl cred și îl deplâng, de-aia nu mănânc decât file sau peștișori de-ăia mici, pe care-i ronțăi ad integrum.
@Renata Atâtea lucruri inexplicable se întâmplă în jur, încât nu am vreo explicație. Îți mulțumesc pentru că mă citești ca pe o carte deschisă. Că tot e ZICI azi.
Kronwurst, se putea și mai rău! Imaginează-ți-le pe fetele care ajung pe mescioara de operație cu un bec/castravete/sălămior în vagin. Domnii se prezintă la camera de gardă cu obiectele în anus ori, mai grav, în segmentul inferior al colonului. Atunci se lasă cu cezariană.
Bine, dracului, că osul tău a venit pe filiera normală, de sus în jos, și nu invers. 🙂
Dragilor, acu’ vreo doi ani, eram la muncă, mi- am luat un meniu de la fast food- ul apropiat, de lene am folosit furculița de plastic din pachet. Totul bine până la momentul în care am observat un dinte lipsă la furculiță… Am căutat peste tot, pe masă, sub masă, sub scaun, am calculat potențiale traiectorii, canapele etc. Nimic… zic gata, sigur am înghițit- o. Mi- am sunat medicul de familie, am anunțat familia, mai aveam puțin și- mi făceam testamentul 🙂 M- am mai calmat după ce am mai făcut o simulare cu alt dinte de furculiță, mi se părea imposibil și așa cred și acum, să înghit aia fără să simt. Enfin, după 72 de ore de așteptare și trei căcări, am constatat că totul e okay. Nici acum nu- mi dau seama ce s- a întâmplat…
Senzația de furculiță de plastic zdrobită între dinți e priceless, tot la un fast-food am pățit-o și eu. Am fost un gentleman, am folosit un șervețel and life still goes on.
Fetelor, va place pestele?
Da, ne place, ca nu ne bate
Noa – n-am mai ras asa de cand ma uitam la Cascadorii Rasului. Bun rau de tot!
Prostii , nu segzistă asa ceva !!!
Articolul e scris cumva funny, dar are fundament science zero ! A avut grija Bunutul-daca exista- sau evolutia cum ar zicea nea Charles Darwin , sa nu ajunga acolo cel putin nu in forma ascutita !
Daca e vreun doctor-medical ca de filosofie si psiho e plin – pe aici va poate confirma !!!
Dna Firea poate confirma si iea !
@Digi Dorrel Fundamentul meu dureros de atunci te contrazice. Dar e normal sa nu crezi, nici eu nu le am cu religia. Ba chiar, din propria experienta, e bine sa te indoiesti, doare mai putin la iesire.
Intre timp, am nevoie de sfatul vostru, de data asta e ceva serios :). Cu permisiunea gazdei:
https://kronwurst.blogspot.com/2026/02/ce-ziceti-sa-ma-duc.html