Vedeți că începând de ieri aveți pe Netfix mult-laudatul serial „Plaha”.

Treabă care mă bucură pentru că va ajunge la mai mulți oameni, poate chiar și la mai mulți dintre cei de pe aici.

Chiar mi-aș dori să-l vedeți ca să-mi puteți spune dacă aveam dreptate (sau nu) când am scris ce cred eu despre „Plaha”, după ce l-am văzut.

Adică fix ce-o să citiți mai jos.

Nu prea m-a dat pe spate. Ok, nu e rău, dar de aici până la postările și cronicile exaltate, în care era numit „capodoperă”, e ceva drum de făcut.

Da, știu c-o să-mi săriți în cap pentru ce-o să spun mai jos, dar sunt obișnuit, e ok.

Indiferent cât de fan al lui Iulian Postelnicu aș fi (și sunt), n-am cum să spun despre „PLAHA” că e capodoperă. Nu de alta, dar atunci adevăratele capodopere ce naiba mai sunt? Producții stratosferice?

Nfine, revenind, pentru mine serialul ăsta se împarte în două momente distincte: până la episodul 4 și după.

Am vrut să mă opresc să-l văd la finalul episodului 3, pentru c-am considerat că nu-mi pot bate joc de mine chiar în halul ăsta, efectiv mi s-a părut că frizează penibilul. Și vă explic imediat de ce zic asta.

Repet, tot ce zic e valabil până la episodul 4.

Unu. Nu m-am prins de ce schimbă actorii după episodul 1. Mă rog, nu pe toți, că poate așa aș fi înțeles, schimbă doar câțiva, dar printre ei e și personajul principal.

Faza e că se termină primul episod, începe al doilea, tu te uiți la toți oamenii ăia de pe ecran și ai un moment din ăla: ce căcat se întâmplă, cine sunt ăștia? Bine că nu i-au schimbat și după episodul 2, ca să fie circul complet.

Singura mea explicație este c-au filmat episodul 2 la multă vreme după primul și ceva s-a întâmplat în timpul ăla. Ceva ce-a dus la schimbarea parțială a distribuției.

Doi. Primele episoade zici că sunt filmate cu telefonul, iar scenografia pare făcută la o cooperativă meșteșugărească chiar de către doamna vânzătoare însăși.

Decoruri sărăcăcioase, cadre exterioare care arată îngrozitor de rău, figuranți puțini. Mi-a fost lene să verific, dar sunt în stare să pun pariu că sunt aceiași doi-trei oameni care trec prin cadru ori de câte ori acțiunea are loc în exterior, „pe stradă”.

Există o scenă în care un tip este omorât în bătaie. Băi, oameni buni, este atât de penibilă scena aia, se vede atât de clar că alea nu erau lovituri, că mi s-a făcut rușine. Mă uitam printre degete la ecran.

Trei. Veșnica problemă a filmelor românești: sonorul. Nu că este execrabil, este absolut îngrozitor. Am fost nevoit să mă uit cu televizorul urlând, de trezeam copiii din somn. Mi-aș fi pus căști, dar nu suport să mă uit la filme și seriale purtând căști.

Pe scurt, primele trei episoade din „PLAHA” țipă din rărunchi: „am tras de fiecare leu”. Fie el moldovenesc sau nu.

Nu știu de ce am continuat să mă uit, poate tocmai pentru că-mi place atât de mult Postelnicu.

Cert este că de la episodul 4 încolo ceva s-a întâmplat. Or fi primit producătorii o infuzie de capital, nu știu, dar este evident că s-au băgat bani mai mulți. Serialul crește, decorurile încep să arate altfel, cadrele exterioare la fel, parcă și sonorul e mai ok, începe să semene a serial pe care nu ți-e rușine să-l bagi pe Netflix.

Dar, să ne înțelegem, de aici până la „capodoperă” tot mai e mult de tot. Da, pot să înțeleg că s-a potrivit la fix contextului politic și cei care l-au văzut s-au lăsat furați de subiectul atât de actual, dar asta nu-l face în niciun fel capodoperă.

De altfel, îmi pariez viața că toții exaltații care nu mai pridideau cu „capodopera”, pe rețelele sociale, n-ar fi scos un leu din buzunar să-l vadă.

Dacă „PLAHA” n-ar fi fost gratis în primă fază, dacă ar fi fost disponibil doar contra unei sume modice (să zicem echivalentul unui bilet la cinema) ar fi avut încasări cât să acopere salariul paznicului de la studiouri. Poate nici atât. N-am nici cea mai mică îndoială.

Nu l-ar fi văzut nici dracu’, așa c-ați fi aflat despre „capodoperă” de la mine și de la încă vreo doi-trei nebuni care plătesc bilet la filmele românești în care nu apar maneliști și influenceri.

Totuși, ca să închei într-o notă pozitivă, actorii chiar sunt senzaționali, iar felul în care se grăiește moldovinește în serial te face să treci peste multe.

Postelnicu e Postelnicu, probabil poate să joace și-n „Scufița Roșie” că tot foarte bun va fi.

Prieteni, fraților, oameni buni, dar trebuie să-l vedeți pe tipul care joacă rolul lui Vladimir Cioroian (președintele Republicii). Omul e atât de bun pe rolul ăla că m-a făcut să pun pauză, să-l caut, să văd cine e. Igor Caras – Romanov se numește și mă are ca fan pe viață pentru ce-a reușit în „PLAHA”. Da, abia asta e o capodoperă de interpretare.

Mă rog, mai toți sunt buni și foarte buni, te uiți cu plăcere la ei. Zic „mai toți” pentru că, din păcate, nu mi-a plăcut deloc Ada Lupu, adică Irina. Ce-i drept, n-am mai văzut-o în altceva, dar din punctul meu de vedere în „PLAHA” are carisma unui buștean uitat lângă focul de tabără, în timp ce afară plouă molcom. 🤷‍♂️

Cam asta cred eu, per total, despre capodopera lui Cobileanski.

Și-acum să înceapă înjurăturile și hate-ul. Le aștept cu mare interes.