Prieteni, atât vreau să vă spun azi.

Eu, Mihai Vasilescu, n-am mai văzut niciodată vreun meci european cum a fost cel de aseară. Mă refer, desigur, la un meci al Stelei.

Am mai văzut victorii spectaculoase cu echipe mari, dar să văd Steaua câștigând, după ce a fost condusă la două goluri diferență, nu s-a mai întâmplat vreodată. Și împotriva lui Feyenrood, nu împotriva oricui. E prima oară în viață când trăiesc așa ceva, și-am văzut ceva fotbal în această existență a mea.

Vă zic, cred că de la meciul cu Ucraina de la Euro n-am mai trăit fericirea pură pe care am trăit-o azi-noapte.

Și tot de atunci n-am mai zbierat până să rămân fără voce. Să mă ierte fetele mele și toți vecinii de pe o rază de câteva sute de metri, c-am urlat ca un descreierat la golul lui Tănase din ultima secundă.

Scrisesem alt articol pentru azi, dar l-am dat naibii. N-aveam cum să nu las aici măcar o parte din bucuria nebună pe care am trăit-o azi-noapte.

Pentru nopți precum cea de ieri merită să fii suporter. ❤️💙

Atât am avut de zis.

Ah, ba nu, mai am ceva. Mi-a părut rău de Craiova. Mi-am dorit mult să bată Sparta, măcar ca o mica răzbunare pentru anul trecut. N-a fost să fie.

P.S. Da, da, știu, aseară a jucat FCSB, nu Steaua. E ok, să fie la voi acolo, pentru mine Steaua a fost, este și va fi echipa asta care joacă în Europa. Nu unitatea aia militară din Ghencea care o să aibă meci mâine dimineață, de la 11:00, în Liga a doua. 🤷‍♂️