Da, prieteni, m-am hotărât să vorbim astăzi despre un subiect despre care chiar n-am mai vorbit niciodată pe aici: lucrurile fără sens pe care le facem fiecare dintre noi.

Știți voi, acele mici bătălii pe care le ducem fără ca ele să ne aducă vreun beneficiu real și, cu toate astea, continuăm să le facem. Stați c-o să înțelegeți imediat ce vreau să zic.

Personal fac mai multe lucruri fără sens decât cele două pe care vi le voi lăsa mai jos, dar, ce să vezi, pentru că unele dintre ele sunt superstiții (prin urmare consider că-mi aduc noroc) înseamnă că măcar pentru mine au sens.

Spre exemplu, poate pentru voi n-are niciun sens să ții întotdeauna pe valori impare volumul sonorului de la televizor, sau de la sistemul audio al mașinii, ori în general de la orice device, dar pentru mine are.

Oricum, nu vreau să ne ducem pe panta asta, că nu despre superstiții vreau să vorbim astăzi ca să nu stăm ne contrazicem de pomană. E clar că sunt complet lipsite de sens pentru cei care nu cred în așa ceva, dar pentru cei care le practică au tot sensul din lume, așa că n-am ajunge nicăieri.

Nu, fraților, azi vreau să vorbim despre acele chestii care n-au sens pentru nimeni, inclusiv pentru cei care le practică, și cu toate astea nu se pot abține. Eu am două mari și late, ambele ni se trag din copilărie, știu exact cum și de unde.

Prima. Învăț pe de rost numere de înmatriculare ale mașinilor. Când eram copil, mergeam spre școală cu un vecin și în fiecare zi jucam același joc: cine vede mai multe mașini ale căror numere de înmatriculare să conțină 11 sau 33. Eu aveam 33, el avea 11.

Zi de zi, dimineață de dimineață, jucam jocul ăsta stupid la care eu câștigam aproape întotdeauna. Prin urmare, niște zeci de ani mai târziu, deși nu-mi propun să fac asta, rețin numere de mașini.

Lasă că la Vâlcea știam după numere mașinile din jumătate de oraș, dar și după ce m-am mutat în București s-a întâmplat fix la fel. Indiferent unde am locuit în orașul ăsta, știam exact mașinile de pe o rază de măcar 2-3 km. Nu neapărat cunoșteam proprietarii, dar după număr puteam să-ți spun blocul sau casa unde locuiește omul.

Interesant, este? 😛

Dacă asta cu numerele vi s-a părut complet lipsită de sens, stați să vedeți ce urmează.

A doua. Citesc cuvintele de la coadă la cap. Nu știu dacă pe toate, dar 90% cu siguranță. Nu mă refer la cărți sau la articole, ci la cuvintele care sunt singure, cel mult în grup de două trei. Nume de firme, titluri, reclame, nume de oameni, tot ce e cuvânt care apare undeva singur, voi citi și de la coadă la cap. Chestia e că fac asta si în alte țări, vă urez mult succes să citiți invers în maghiară, poloneză, cehă și tot ce e limbă nordică. 😀

Faza e că nu le citesc doar așa ca să fie și să văd cum sună. Nu, nu, nu fiți serioși, există un scop ascuns în spate: le citesc în speranța că voi descoperi vreun palindrom. Dacă nu știți ce înseamnă „palindrom”, dați un search pe google, dar până la vârsta asta poate ar fi trebuiți să aflați.

Fac asta de când mă știu, așa c-am descoperit o grămadă de palindromuri (cică e acceptat și palindroame). Unele dintre ele mai fuseseră descoperite și de alții, doar că eu n-aveam de unde să știu. Fac treaba asta cu cititul de la coadă la cap din vremuri imemoriale, când nu exista internet, deci n-aveai cum să afli nimic de genul.

„Ele fac cafele” este un clasic, de exemplu. Sau „icre, pui, ciuperci”, ori „era o tipă răpitoare”. Sunt multe (uite, găsiți aici niște exemple), dar eu pe majoritatea dintre ele le-am descoperit singur.

Ba chiar am două pe care le consider descoperiri personale și-mi atribui paternitatea lor. Ambele, desigur, sunt legate de fotbal (ce surpriză, nu?). Astea sunt: „acru tip e Piturca” și „ce bila e Alibec”.

Dacă mă întrebați de unde mi se trage această „pasiune”, o să vă răspund că știu de unde.

Contrar așteptărilor generale, nu de la „A lu’ Pigus”, eram deja expert în palindromuri când am auzit pentru prima oară această minunată expresie.

Prima și prima oară când am rămas cu gura căscată și mi-am zis „woooow, ce tare, vreau și eu să fac din astea” a fost când mi-a zis cineva să citesc de la coadă la cap: generalu’ are neg. Evident, n-am putut doar din minte, a trebuit s-o scriu pe ceva, după care am rămas uimit când am văzut că ditamai propoziția are același sens și citită invers.

Ăla a fost declanșatorul și nici că m-am mai oprit de atunci.

Foarte interesant, nu? 😛

Acestea fiind zise, n-aveți idee cu ce nerăbdare aștept să văd ce lucruri fără sens faceți și voi.

Am să vă rog să nu vă limitați tot la cuvinte sau la alte chestii corelate cu exemplele date de mine. Desigur, dacă le faceți, ziceți-le, dar puteți să ieșiți din paradigma asta, duceți-vă larg, analizați ce faceți cu adevărat fără sens. Nu știu, poate colecționați bețe de chibrit deja arse sau picioare de gândaci, poate mergeți pe stradă cu spatele, poate votați cu AUR, habar n-am ce. Cert este că sunt absolut convins că mulți dintre voi faceți chestii fără sens.

Hai să le vedem.