Nu știu dacă sunteți la curent cu faptul că eminentul doctor de inimi Cristian Andrei este doar un impostor obosit care făcea și el un ban grămadă de la proștii dispuși să se uite în gura lui. Și se pare că erau destui, că marele terapeut n-o ducea chiar rău.

Nfine, stați că nu despre el voiam să vorbesc azi, ci așa în general, că e plină țara asta de manțocari șarlatani, Cristian Andrei ăsta e doar unul dintre cei mulți.

În ultimii ani s-a umplut tărâmul locuit de vitejii urmași ai dacilor liberi de tot felul de cetățeni care au aflat secretul îmbogățirii rapide: luăm bani de la fraierii pe care îi învățăm dezvoltarea personală. Și ce să vezi, contrar tuturor aparențelor, chiar reușesc să facă asta. Deci iată că în țara asta poți s-o duci foarte bine scoțând pe gură platitudini pe care le știe și un repetent de clasa a șasea.

Serios, nu e nevoie de cine știe ce studii ca să rostești cu emfază în fața unei săli de fraieri picați în cur de admirație: fii cea mai bună versiune a ta!

Și totuși e plin, prieteni, oriunde mă uit e plin de seminarii, webinarii, cursuri, ședințe, sesiuni, sau cum s-or mai numi ele, pe subiectul dezvoltare personală.

Să ne înțelegem, nu am absolut nimic împotriva dezvoltării personale care poate însemna orice. Orice te ajută să înveți și să aplici lucruri noi, pe care nu le știai, poate fi interpretat ca dezvoltare personală. Ai învățat cum să schimbi un robinet? Ți-a arătat cineva cum poți să mănânci shaorma fără să te pătezi? Te-ai băgat în față la coadă și te-au trimis în spate?

Toate astea pot fi considerate mici părți de dezvoltare personală. Fiecare lucru nou pe care-l înveți te-a mai dezvoltat personal un pic.

Prin urmare, nu am absolut nimic împotriva cursurilor, sau a oricărei acțiuni de genul ăsta, cu o singură condiție: să ai de învățat ceva concret din ele. Iar de învățat ai doar dacă respectivele cursuri chiar sunt ținute de oameni care se pricep la domeniul despre care vorbesc.

N-am nevoie să vină Relu, speaker motivațional de mare anvergură, să mă învețe despre succesul în business, el stând încă în apartament cu părinții. Și nici să-mi explice cum pot să fiu cea mai bună versiunea a mea.

Uite, ca să vă dau niște exemple concrete, m-aș duce oricând la un curs de teatru, sau la unul de limba spaniolă, ori de foto-video. De fapt, cred c-am să merg măcar la unul dintre ele când o să reușesc să-mi pun procrastinarea la pământ cu un croșeu dibaci.

Iar dacă m-ar interesa chestii mai artistice, ca olăritul sau pictura heraldică, de exemplu, n-aș avea nicio problemă să merg la cursuri ținute de maeștri olari sau de profesori de pictură. Nfine, cred c-ați înțeles ideea, nu am nimic împotriva cursurilor cu condiția să fiu convins că am ce învăța în mod real de la cei care le țin.

Dar, prieteni, vă spun cu toată sinceritatea că n-aș călca în viața mea la unul unde sunt asigurat că „voi începe procesul de conștientizare al relației cu sinele meu”. Sau la un curs în care vine cineva să-mi explice că pot să-mi depășesc fricile ieșind din zona de confort mental. La un curs despre cum pot să-mi îmbrățișez sufletul și să-mi eliberez energia, urmând astfel să cunosc succesul antreprenorial.

Iar dacă totuși aș merge, obligat cumva, n-aș vrea deloc, dar absolut deloc, să fiu în locul ăluia care slobozește inepțiile. Nu de alta, dar eu sunt capabil să pun cele mai tâmpite întrebări, cu zâmbetul pe buze, fără să mă intereseze absolut deloc că în sala aia mai sunt niște zeci de amețiți care mă dezaprobă: nțțț, așa ceva.

Și știu sigur că n-aș putea să mă abțin pentru că laba-n cerc mă motivează puternic întotdeauna.

Dar poate gândesc eu greșit, poate sunt o persoană obtuză și captivă într-o zonă de confort mental neanderthalian, prin urmare, incapabil să înțeleg care sunt beneficiile unui curs de genul ăsta. Poate că ceea ce eu consider a fi niște clișee obosite, cu ajutorul cărora scoți bani de la fraieri incapabili să facă ceva cu viețile lor, sunt de fapt the next big thing al oamenirii.

De-aia vă întreb cât se poate de serios. A fost cineva de pe aici la vreun webinar, seminar, curs, sau cum vrei voi să-i ziceți, care predică dezvoltarea personală. Dar, repet, dezvoltare personală din asta aspirațională, nebazată pe ceva concret.

Și, dacă ați fost, v-a ajutat cu ceva? Ați simțit vreun moment că ați aflat lucruri care v-au ajutat în mod real? V-a ajutat să vă dezvoltați personal în vreo direcție, oricare ar fi aia?