Poate e mult spus „miracole”, dar cu siguranță e una dintre cele mai mișto întâmplări din această viață. Hai că vă zic imediat.

Probabil toți știți (sau majoritatea, doar v-am asasinat cu asta) că mi-am spart telefonul în EUROCHARGE. Și nu doar că l-am spart, dar am făcut-o fix în prima zi și cu simț de răspundere într-un mod care îl făcea aproape inutilizabil. Motiv pentru care m-a și costat 440 de euro să-l repar în Austria, pe dreapta.

Dar ce nu știți voi, pentru că nu v-am povestit până acum, este ce-o să vă zic azi.

Scrisesem despre faza asta cu telefonul spart, că simțeam nevoia să mă plâng peste tot, la orice oră, de nedreptatea imensă pe care mi-o făcuse Universul. Vă zic, dacă aș fi avut cum, l-aș fi tras la răspundere pe Însuși Bărbosul Suprem:

– Bănene, tu ești sănătos la cap? Mă faci să-mi sparg telefonul fix în prima zi în care am plecat de-acasă pentru 12 zile? Altceva mai bun de făcut n-ai?

Mă rog, cum asta nu prea se putea, mă plângeam și eu cui mă auzea, adică vouă.

După care, chiar în ziua în care urma să-l duc la reparat stăteam în camera de hotel din Austria și-mi beam cafeaua, în timp ce-mi deplângeam soarta crudă și mă rugam în gând să-mi repare ăia de la service telefonul în aceeași zi, să nu cumva să mi-l țină mai mult (degeaba, că tot două zile mi l-au ținut), când a început să sune spărtura ce fusese cândva telefon întreg.

Mă uit, număr necunoscut.

Apropo, trebuie să fac o paranteză și să râd umpique de toți ăia care mi-au explicat că ei nu răspund la numere necunoscute. Că ce poate să-ți aducă bun un astfel de apel? Ei bine, o să vedeți mai jos că numerele necunoscute pot să-ți aducă si chestii mișto. Am închis paranteza.

Deci, cum ziceam, sună spartpfone-ul, număr necunoscut, răspund.

– Bună, zice o voce caldă din partea cealaltă, Mihai Vasilescu?

– Da, zic, chiar el.

– De la Samsung sunt. Am citit c-ai pățit ceva cu telefonul și te-am sunat să te întrebăm dacă te putem ajuta.

Voi poate nu vă dați seama, dar mie mi-a picat fața când am auzit cine mă sună și de ce.

În acest moment al povestirii, mă simt nevoit să mai fac o paranteză. O fac pentru aceia dintre voi care n-au treabă cu domeniul, prin urmare nu știu exact cum funcționează lucrurile în era online-ului și a digitalului. Vă puteți întreba, și pe bună dreptate, dar de unde știau cei de la Samsung că tu ai telefon Samsung?

Ei bine, nu aveau cum să nu știe că am telefon Samsung, pentru că folosesc doar acest brand de peste 15 ani și de-a lungul timpului am mai scris despre asta. Ca să nu mai spun că și voi m-ați întrebat de foarte multe ori cu ce fel de telefon fac pozele și videourile, iar eu vă spuneam brandul și modelul.

Ei bine, companiile mari monitorizează toată media și tot ce apare scris. Există tool-uri care-ți permit să monitorizezi după cuvinte cheie, în cazul de față „Samsung”. De-aia cei de-acolo știu în permanență tot ce mișcă, sunt la curent cu orice apare scris despre ei, prin urmare n-aveau cum să nu știe că eu le folosesc marca.

Nu fac doar ei asta, să știți, toate companiile mari o fac, pentru că trăim în era digitalului în care informația se răspândește cu viteza luminii, prin urmare vor să fie la curent cu orice se spune sau se scrie despre mărcile lor. Indiferent dacă e de bine sau de rău, ei trebuie să știe. Am închis paranteza.

Ziceam că vocea de la telefon tocmai mă întrebase dacă mă poate ajuta cu ceva, iar eu rămăsesem uimit de ce mi se întâmplă. Dar mi-am revenit rapid din uimire și-am răspuns:

– Sigur că puteți. Dacă-mi trimiteți în Austria un telefon care să ajungă până mâine…

La care am râs amândoi. Nu, evident că n-aveau cum să facă asta.

Mă pregăteam să-mi iau la revedere, când vocea de la telefon a continuat:

– În schimb o să-ți dăm un telefon nou când te întorci.

Moment în care, din nou, mi-a picat fața. Și să știți că pe mine e destul de greu să mă surprinzi cu câte ceva.

– Ăaa… ce? Pe bune?

– Pe foarte bune. L-ai reparat pe cel spart?

– Nu, acum plecam spre service.

– Nu mai e nevoie, dacă tot o să ai telefon nou când vii acasă.

Aici a trebuit să nu fiu de acord. Mi-era imposibil să stau atâtea zile cu un spartphone al cărui ecran mai funcționa doar parțial. Urma să trecem prin o mulțime de locuri mișto, iar eu să am în mână o chestie care pâlpâie gata să se stingă? Exclus.

Ca să nu mai spun că nimeni și nimic nu-mi garanta să nu se putea strica de tot, gen să nu-l mai pot utiliza deloc.

I-am explicat toate astea și-a fost de acord cu mine.

– Ok, ai dreptate, repară-l. Acasă oricum te va aștepta un Galaxy S25 Ultra.

Ne-am luat la revedere, iar eu am plecat să cotizez cei 440 de euro la service. Dar parcă mi-a fost un pic mai ușor să-i dau știind ce mă așteaptă acasă.

Nu știu cum vă sună vouă toată povestea asta, dar pe mine, să știți, m-a impresionat. Până la urmă, n-aveau cei de la Samsung nici cea mai mică obligație să-mi dea mie un telefon nou doar pentru că am fost atât de prost încât să mi-l sparg pe al meu.

Drept pentru care le mai mulțumesc încă o dată. Sper că pe ăsta nou o să pun husă și folie. Sper, nu sunt foarte convins.

Acum înțelegeți de ce ziceam la început că e una dintre cele mai mișto întâmplări din această viață?