Și pentru că așa se face turismul. Dar nu doar pentru că așa se face turismul, ci și pentru că asta înseamnă să fii om și, mai ales, să fii un om dedicat jobului pe care-l faci. Imediat vă explic, ca să înțelegeți tot.
Unii dintre voi știu, alții vor afla acum, că mi-am spart ecranul telefonului fix în prima zi de EUROCHARGE. Treabă cu care aș fi putut să trăiesc până la întoarcerea acasă, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva mai rău decât să sparg ecranul. În sensul că telefonul pâlpâie ca dracu’, atunci când încerc să filmez sau să fac poze, nu reușesc să văd aproape mai nimic pe ecran.
Chestie care este extrem de deranjantă și îmi taie tot cheful să mai fac orice.
Prin urmare, am hotărât că, dacă am cum și dacă găsesc un service Samsung, îl voi repara. Pentru că mai sunt multe zile de tur și n-am cum să lucrez, practic nu pot să fac aproape nimic cu telefonul.
Problema e că service-urile pentru telefoane mobile care să repare și Samsung nu sunt ca ciupercile după ploaie. Cel puțin în zonele pe unde am trecut noi, nu prea erau.
Da, am găsit vreo două, dar ambele erau din alea care-ți iau produsul, îl trimit la reparat și ți-l aduc înapoi când e gata, adică peste minimum câteva zile Deci nu m-au ajutat cu nimic.
Complet descurajat, m-am gândit că ultima mea șansă să-l repar este la Saalbach (Austria), unde vom sta două zile.
Așa că seara, după am ajuns la hotel și ne-am cazat, m-am dus fix la tipul de la recepție și l-am întrebat dacă nu știe niște service-uri Samsung care-mi pot schimba ecranul telefonului on the spot, pe loc, nu să aștept cu zilele după el, că nu mă ajută cu nimic.
Deși puteam să găsesc și eu pe internet service-uri (cum le găsisem și pe celelalte două), m-am gândit că un localnic știe mult mai bine care e mersul și ce am de făcut. Sau măcar are niște prieteni care știu.
Așa că m-am dus la el, omul m-a ascultat calm, după care m-a întrebat modelul de telefon și l-a notat. Mi-a zis să mă duc liniștit la culcare, că se interesează și-mi spune a doua zi dimineață.
Până aici nimic neobișnuit, abia acum urmează partea mișto. A doua zi dimineață, când am coborât la micul dejun, omul de la recepție deja mă aștepta, cum m-a văzut mi-a făcut semn.
Da, zice, am găsit un service care vă poate repara telefonul de pe o zi pe alta. Este la 15 minute de noi, în orașul Zell am See și vă așteaptă azi, cât mai repede, ca să poată da comanda pentru piesă.
Băi, voi înțelegeți ce zic eu aici? Omul meu nu doar că îmi găsise service în cea mai apropiată localitate, dar a pus mâna pe telefon și-a sunat acolo ca să se asigure că nu bat degeaba drumul până acolo. Chestie care pe mine m-a cam impresionat, vă zic. Putea liniștit să nu facă asta, pentru că deja nu mai era treaba lui. De găsit service, adică ce-l rugasem eu, îmi găsise.
Și da, când am ajuns la service omul de acolo știa exact despre ce e vorba, n-am mai avut decât să-i las telefonul.
440 de euro mai târziu, am din nou telefon funcțional.
Da, știu, cam scump, dar aia e. Austria nu e România, iar comenzile speciale, în regim de urgență, costă.
Nfine, dă-i în mă-sa de bani, că nici nu sărăcesc, nici nu mă îmbogățesc, cu sau fără ăia 440 de euro viața mea va curge fix la fel.
Pe mine m-a impresionat omul ăla de la recepție care ar fi putut liniștit să-și vadă de treabă, dar a considerat că e mult mai important să mă ajute.
Großen Respekt und Danke!
P.S. Comandă specială în regim de urgență a însemnat două zile în care n-am avut telefon. Gen, deloc. Chestie pe care n-o doresc nici dușmanilor mei, dar despre care, desigur, am scris un articol separat.
…
EUROCHARGE by Schaeffler este un road trip prin Alpi cu 8 mașini electrice cărora le calculăm autonomiile și consumurile reale.
Susținut de: OMV eMotion, BT Leasing, Michelin, Server Config.
Misto. Frumos din partea lui. Bine ca s-a rezolvat.
La nevoie, ai fi putut sa-ti cumperi un alt telefon – desi e greu, mai ales cand esti in vacanta si nu ai telefonul cu care esti obisnuit.
Nu voiam să-mi cumpăr telefon, ar fi trebuit să pierd ore multe de tot să mi-l configurez, or asta era ultimul lucru de care aveam nevoie. Aici totul e contracronometru. Da, știu că nu pare. 🤷♂️
Stiu, de aceea am si zis ca e greu cu un telefon nou cand esti plecat. 🙂 Cred ca ar fi fost doar ultima solutie, de avarie…
@MV dacă pui un măr proaspăt lângă un măr stricat în 30 de minute ai un măr care este identic cu cel stricat înainte de a se îmbolnăvi. Este sigurul lucru pentru care stimez acest fruct.
Și faptul că și dacă e bătrân de tot el tot funcționează în ecosistem. Eu totdeauna țin vechiul telefon încărcat și updatat în cloud, deși e vechi de 6-7 generații. Shit happens! 🙂
@Tudor: și telefoanele cu Android oferă funcția respectivă de multă vreme.
Despre chestie sau despre dusmani?
Despre chestie.
Tutova, pensiunea Raluca, in toiul verii. Sun pe la orele 17.00 sa rezerv canera, precizand ca ajung in aproximativ 2 ore. Ajung, achit, imi da cheia si merg la camera. Surpriza: aerul conditionat functiona. Am aflat apoi ca dupa ce am rezervat tipul a mers sa-mi faca racoare in camera. Asta inseamna sa fii om.
Comentariu beton!72
pentru cine nu știe, Tutova e mai la sud de Bîrlad, în județu’ Vaslui adică…
Comentariu beton!11
A fost chiar și județ.
Da, micile gesturi care înseamnă enorm și rămân undeva în amintire.
Mi-am adus aminte când ne-ai povestit de angajata care a scos un scaun special pentru tine, că te văzuse că-ți bei cafeaua în fața hotelului în fiecare dimineață 🙂
Comentariu beton!34
Exact. Și mai era și doamnă! Te simți onorat să-ți aducă scaunul o femeie😃
Mi se pare un lucru normal într-o lume întreagă la cap.
Dacă vrei să ajuți pe cineva o faci până la capăt, mai ales pentru cineva care e străin de limba lui Goethe și care poate nu se descurca atât de bine ca un localnic.
Așa se câștigă bile albe!
Comentariu beton!15
Frumos! Aștept cu nerăbdare articolul „Mihai fără telefon”
Anno Domini 2016. Prin octombrie. Plec din România spre plaiurile iberice, singur, cu mașina. Eu, cu planul făcut. Opresc prima oare la Lacul Balaton, la scumpii noștri vecini de stepă. Ajung pe acolo pe la 2 noaptea. Am bătut nu știu câte hoteluri, și sunt multe pe acolo, ca sa primesc același răspuns: n-avem camera. În condițiile în care parcările erau goale. Ii înjur de toate neamurile migratoare și mă sui în mașină. Nu mai opresc până în Italia, la Sedico, un sat prin Dolomiti, unde trebuia sa vad un amic.
Când am ajuns acolo eram deja starul din Walking Death. Dar din tabăra de zombie.
Cum amicul avea chef de grătare și palavre iar eu îl vedeam doar cu un ochi și ăla pe jumătate închis, hotărăsc să nu rămân la el peste noapte și să caut un hotel, pensiune, ce-o fi. Mă ajută Booking și găsesc o casa rurală la vreo 15 kilometri de Sedico. Și mai sus în munți. Unde ajung pe la 9 seara, pe un drum care ar fi speriat și ursul. Era o mica fermă pe un vârf de munte. Prost luminată.
Îmi fac curaj și claxonez in dreptul porții. Iese un nene italian, mă întreabă ceva de Booking, habar n-am ce. Ii zic că da, și mă invită înăuntru. Eram singurul oaspete.
Într-o aripă a fermei amenajase casa rurală.
Un salon cu șemineul pornit, o mica cina deja pregătită, o camera mică și cochetă, cu baie proprie, totul încălzit, curat.
Am dormit în noaptea aia ca un mort.
Surpriza a venit a doua zi dimineață.
Micul dejun mă aștepta în bucătărie. Cam pentru 10 persoane. Și eram doar eu. Cafea pregătită. Și fiul adolescent al fermierului, care vorbea ceva engleză. Îmi spune că nici nu știau daca voi veni, că mulți anulează rezervările pentru că nu reușesc să ajungă până acolo. SI totuși mă așteptaseră cu totul pregătit.
Ba mai mult, când sa plec îmi dau și un termos mic de cafea, să am pe drum.
Când ies afară în parcare, surpriza. Ninsese puțin peste noapte. Iar gazda era afară și îmi curăța mașina de zăpadă. Mi-a picat fața. Nu știam cum să îi mulțumesc.
Am promis sa trec pe la ei de fiecare dată când ajung prin zona.
N-am mai reușit, dar nici nu i-am uitat… Au un loc special, acolo, in amintirile mele.
Comentariu beton!99
Asta imi aduce aminte de prima excursie si cazare la Ypres. Ajungem noi la cazare si tocmai ce o vedem pe gazda care dadea sa plece. Ne roaga sa lasam masina in fata garajului si daca vrem sa asteptam putin cu cazarea. Ba chiar sa ne plimbam intai prin Ypres daca vrem. Cand ne-am intors ne-a primit si cazat si si-a cerut scuze ca a trebuit sa asteptam. Cineva apropiat din familie avea cancer terminal si s-a intamplat sa primeasca telefonul fatidic chiar cand noi am ajuns la cazare. A 2a zi, ne-a intampinat cu un mic dejun extrem de bogat, desi nu eram decat cativa turisti. Si pentru ca in anul ala urma sa ne casatorim, am primit un cadou de nunta de la gazda noastra. Acel cadou sta la loc de cinste in living.
Comentariu beton!37
Cam așa sunt instruiți în vest în general să facă cei de la recepție, așa zișii Concierge. Nu sunt doar recepționeri ci mai degrabă asistenți pe lângă clienți să le satisfacă doleanțele/necesitățile (chiar și unele dubioase pe la case mai mari). Un prototip a ce fac aceștia e descris în cartea ‘O tragedie americană’ de Theodore Dreiser. Sunt bine conectați la serviciile din zonă și chiar au aranjamente cu aceștia.
Fain la Zell am See, am ajuns acolo când am bântuit Kitzbühel și Kaprun dar am nimerit pe la sfârșitul unei curse de mașini direct pe șosea și m-am amestecat cu ele – majoritatea inscripționate în arabă. Probabil asta explica invazia de ninjoase arabe în zonă, chiar și în munți.
@Mihai Vasilescu io fusei până anul ăsta fan deșteptăfoane LG și mai apoi Samsung. Samsung clar sunt debile pe partea de ecrane, am schimbat într-un an 3 ecrane. Am avut baftă cu feciorul student la Electro la universitatea lui Ohm 😎 și am așteptat doar cât să vină prin poștă piesele. S-a mutat însă în Mexic așa că am luat direct un Google Pixel 8 Pro (a picat definitv Samsungul: baterie umflată, mufa, ecranull) . Feeling-ul e incredibil cum se mișcă și arată iar camera e de top. Acum e și modelul 10. Actualizările vin direct de la tatăl Androidului pur.
Frumos din partea lui. Nu dai la tot pasul de oameni dispusi sa te ajute.
Cum ai reusit sa spargi telefonul in halul ala?
Mie mi s-a intamplat altceva. Acum vreo cateva saptamani mi-a cazut telefonul in wc. Noroc ca wc-ul era curat😁. A supravietuit cu succes. Ba l-am mai si spalat.
A explicat într-un răspuns de la o postare de zilele trecute: telefonul a căzut cu tot ecranul pe un colț de piatră. Gone dead, ca să zic așa
Pastarea nu am vazut-o, dar da, asa am patit si eu cu primul meu smartphone. Numai ca atunci am cumparat unul nou. Costa mai mult reparatia decat un telefon nou. Pe atunci nu trebuia prea mult sa configurezi un telefon. Era prin 2016.
Doua zile de vorbit cu colegii…greut tare…si nici nu ne-ai mai facut pofta cu mancarurile, de am crezut ca esti la post negru. 😛
No, bine că ți-ai reparat telefonul.
Am mai zis ș-o repet.
Austria turistică 10/10
Austria cealaltă 00/10
se pare că „instituția băiatului” nu e neapărat românească, cum zice Teo; doar că mai la vest e mai amplă și mai bine organizată!? c-au fost băieți! amîndoi!
La 4-5 stele se dau peste cap. Noi, la 5 stele, ridicăm clientul la rang de zeu. Ca nu prea merită, e altceva. Nu primim mereu același respect. Și nu mă refer la bacșiș. Ci la ce rămâne în urma.
Am călătorit vreo trei zile în Elveția interna. Am avut un traseu făcut în linii mari, modificat pe parcurs. În zona Lauterbrunnen, cazările s-ar de 300 de franci lejer. Cam toate. Am găsit în ceva sat vecin o cazare la 100 și ceva de franci. Singurul hoteluț din sat. Ori cumpărat ori subînchiriat de indieni. Să-mi deschid gura? Io, fiind balcanica, nu plec de acasă nicăieri fără o rolă de hârtie igienică. Știți de ce, nu? Ok. A fost bine ca am pus-o ca în baie era doar cotorul. Pișat în buda. Evident, nespălată. Firimituri pe masă. Mă spăl în duș cam în silă, mai mult să mă încălzesc ca încălzire nu aveau. Perna mi s-a părut ciudat ca mirosea a parfum dar zic, bă, cârcotești cam mult. Dimineață am găsit floci negri pe cearceafuri. Deci intuisem bine, n-au schimbat lenjeria. Ca plm, in curățenie lucrez și am ochi sa vad de astea. Dar nu mi-a venit a crede. Mai bine dormeam în mașină. Tot dimineața văd pe scaun coji de pită și ceva mască ca pe vremea covidului pe jos. În clipa aia am făcut cu capul. Noroc ca am dormit îmbrăcată. Așa silă m-o luat. Știam ca îs extrem de imputiti pentru ca lasă dezastru în hotelul nostru, dar efectiv, când văd indieni amu… mă ia o senzație de borât instant. A doua cazare, apartament. A costat mai mult puțin, dar a fost impecabil totul. Impecabil. Închiriat de la elvețieni. Din păcate cu prima cazare nu am prea mai avut de ales. Eram praf de pe drum, era și în creierii munților, numa’ dacă deranjăm vreun localnic.
*sar (m-a sabotat autocorectul)
Jos pălăria! Micile detalii, gesturi vor face mereu diferența in industria ospitalității, servicii etc. Intr-o zi se va înțelege de câtre cât mai multe locații și în România.
Foarte frumos hotelul după cum apare pe site-ul lor.
„One step closer to happiness” : exact omul de la recepție.