Aici, pe plajă, în Grecia, fix lângă mine se joacă doi copii: un băiețel sârb și un băiețel italian.

Pe sârb îl cheamă Bogdan și are în jur de 5 ani, iar pe italian Mario și n-are mai mult de 6. Nu vorbește niciunul engleză sau vreo altă limbă comună în care să se înțeleagă.

Bogdan turuie în sârbă, Mario turuie în italiană și, cu toate astea, n-au nici cea mai mică problemă să se înțeleagă unul cu celălalt. Și nu, nu se știau dinainte, s-au cunoscut fix aici, sub ochii mei.

Încă un detaliu, Mario nu e alb, e muꓲatɾս.

Iar asta, prieteni, este dovada clară că nu ne naștem niște іmƅecіꓲі care սɾȃm ѕtɾăіnіі sau pe cei care n-au aceeași culoare a pielii cu noi, ci că devenim pe parcurs.

Mă rog, nu toți.

P.S. Am așteptat aproape o oră să-i prind cu spatele, să nu fie recognoscibili. Și după ce-am făcut poza, le-am întrebat părinții dacă e ok s-o postez, după ce le-am explicat ce-am scris. Toți și-au dat acordul și mi-au mulțumit că i-am întrebat.

Doamnelor și domnilor, Bogdan și Mario: