Copii, începând de azi, timp de 11 zile mă găsiți pe plajă în Grecia.

Până la urmă a dat Bărbosul de-a venit vacanța, așa c-am plecat să le arăt grecilor care e faza cu lenea. Nu de alta, dar îi simt amatori când vine vorba despre procrastinare, lucrează după ureche.

Nfine, marea problemă e că nu știu dacă să mă bucur de ea sau nu. De ea, de vacanță, zic.

Mă rog, de bucurat mă bucur că nu-s idiot, dar am senzația aia cretină ca atunci când cazi și te lovești la noadă: îți vine să râzi și să plângi în același timp.

Să râd că sunt în vacanță, dar să și plâng pe motiv că la întoarcere vara s-a dus de tot. Și nu că vara s-a dus, din ziua în care voi pune din nou piciorul în București mai sunt 111 zile până la Crăciun.

Când naiba a trecut anul ăsta?

Apropo, dacă tot vorbim despre cum a trecut timpul, vă spun fără nicio urmă de glumă că trăiesc cu senzația acută că asta a fost vara care a trecut cel mai repede vreodată. Și nu doar vara, în general 2025 s-a dus cu viteza luminii.

Știu, o să spuneți că e de la vârstă, dar nici anul trecut nu eram vreun tinerel, or nici pomeneală să mi se pară că a trecut la fel de repede 2024. Dimpotrivă, știu extrem de clar c-am avut momente când mi se părea că nu se mai duce odată. E drept că eu urăsc anii pari, poate și de-aia. 🤷‍♂️

Mai e cineva care are aceeași senzație vizavi de 2025?

sursa foto: freepik.com