Articol scris de Iulia.
…
Știu cu siguranță că mulți dintre voi, cei care citiți pe aici, aveți în dotare bunici pentru copiii proprii. Adică părinți de-ai voștri, cum ar veni.
Mai știu cu siguranță și că unii dintre voi sunteți bunici pentru nepoții din dotare.
E, date fiind aceste trebi, poate mă puteți lămuri și pe mine cu privire la o chestiune: băi fraților și surorilor, băi oameni buni, când se produce extorsiunea de degajament prin care foștii noștri părinți, actuali bunici, se transformă?
Știu sigur că știți despre ce vorbesc, dar hai să luăm câteva exemple absolut aleatorii, să fie lucrurile limpezi ca cleștarul.
[Nu, mama, nu e vorba (numai) de tine, am făcut sondaj serios și-n rândurile oamenilor din jurul meu, aflați în aceași situație.]
Mdeci, exemple:
Părintele meu ca părinte*:
* pentru a facilita lectura, prin prezenta declar că prin “părinte” se va înțelege orice formă de viață care a crescut pui vii, fie mamă, fie tată, fie iepure roz, fie orice altceva ar mai trebui inclus aici, ca să fim politicălicorect; iar prin “al meu” se va înțelege “al meu, al tău, al vostru” sau, în general, cam orice părinte de pe lumea asta, indiferent dacă e rotundă sau plată. Na, e bine, am inclus pe toată lumea?
Așa, revenind. Părintele ca părinte:
– La masăăă! ACUM!
– Ce avem?
– Ciorbă de d-aia și tocană de d-ailaltă.
– Hmpf… păi hâr, mâr, știi că mie nu prea-mi pla…
– Asta avem, asta mănânci. Vrei, bine, nu vrei, iar bine!
Părintele ca bunic:
– Puișoooooor, hai la păpicăăăă!
– Ce avem azi?
– Păi a făcut buni niște supică, paste, friptură, șnițele, piure, lasagna, două feluri de ciorbiță și trei tipuri diferite de diverse mâncărici cu sos alb, roșu și intermediar. Ce vrei tu să păi?
– Ăăă…
– Aoleu, nu-ți place nimic din astea? Să-ți facă buni repede o omletă din ouă de bibilică? Sau o salată de curcubeie cu vată de zahăr? Sau altceva? Ia zi tu lu’ buni!
Părintele ca părinte:
– Azi mergem să-ți luăm adidași/blugi/cămăși pentru școală/insert aici orice alt obiect util și decretat necesar.
– Bine, da’ putem să luăm de la X? Că am văzut blugi/adidași/insert aici alt obiect faini acolo.
– Ntz, n-am eu timp de pierdut, să bat tot orașul până la X. Mergem la Y și aia e!
Părintele ca bunic:
– Puișor, a văzut bunica/bunicul niște șepcuțe drăguțe la magazinul Ț. Vrei să facem o plimbare până acolo, poate îți place vreuna?
– Meh…
– Haaaaaai să mergem. Îți iau și o înghețată după!
– Mbiiiiiine, fie. Da putem să mergem dup-aia și în locul Z (eventual aflat în alt județ)?
– Păi sigur că putem, păi nu putem noi?!?
Părintele ca părinte:
– Ce naiba faci acolo? Ieși afară și te joacă cu niște lemne și-un scaiete, ce tot stai în casă ca o mitarcă?
– Păi mă plictisesc afară, nu e nimeni cu care să mă joc! Nu vrei să te joci tu puțin cu mine?
– Hai, valea, dă cu praf de mers până nu te încurajez eu cu-n șpiț în dos!
Părintele ca bunic:
– Ce faci, puișor? Te plictisești cumva? Vrei să ne jucăm de-a hoții și vardiștii? Sau de-a indienii? Sau de-a pompierii? Sau vrei să jucăm șah? Sau să mergem să culegem flori și să facem un ierbar? Sau să mergem la 5 muzee și 8 locuri de joacă? Sau să alergăm în cerc?
Părintele ca părinte:
– Iar te uiți la televizor/iar stai la calculator?
– Care “iar”, abia m-am pus!
– Ia vezi cum răspunzi, că jar mănânci!
Părintele ca bunic:
– Puișor, vrei să te uiți un pic la desene? Ce, a zis mami că nu ai voie acum? Ei, lasă, că mami nu e aici acum, rămâne secretul nostru, da? 🤭
Părintele ca părinte:
– Ți-ai făcut temele? Ți-ai făcut patul? Ai dus gunoiul? Ți-ai făcut ordine în dulap/pe birou/în orice alt spațiu de pe Pământ sau Lună?
Părintele ca bunic:
– Ai teme? Ete na, teme! Teme faci cu mami și tati, noi acu mergem să luăm niște înghețată și 567 de kile de prăjituri, pe care ai să le primești în următoarele zile la micul dejun, prânz și cină! Ce, au zis mami și tati că mănânci prea multe dulciuri când vii la noi? Aiureli,. dragă! Lasă, că eu am crescut copii și uite ce bine sunt, să nu-mi dea mie lecții!
No, având în vedere exemplele de mai sus, ziceți voi: unde, când și de ce se produce extorsiunea?
Și desigur, dacă mai aveți și alte exemple, lăsați-le acilea, să le dezbatem împreună!
sursa foto: freepik.com
@all, m-a avertizat Iulia aseară că e posibil să nu poată să apară azi pe aici și mi-a arătat de ce: aseară au avut furtună cu grindină (strat de zece centimetri) care le-a cam făcut pagube. Așa că azi e posibil să stea să repare chestii. 🤷♂️
Comentariu beton!34
Iulia, sper că toată lumea e OK! Sănătate maximă!
Dada 😛
Mulțumim, suntem vii și nevătămați, facem estimarea daunelor (că pe lumină mai tot descoperim chestii pe care aseară nu le văzusem).
Sunt aici, citesc și încerc să vă răspund tuturor în măsura în care reușesc!
Comentariu beton!30
@iulia, spor la treaba si cit mai putine daune!
Stai chill, că eu amu am intrat de dimineață, copaci rupți, drujbe, minuni.
Dar măcar craca de la măr a ratat pe Niiiii-chan. Că fix de tinichigiu n-am chef.
Bunicii au timp, părinții nu. De asemenea, din punctul de vedere al bunicului, toate interacțiunile cu nepoții trebuie să fie pozitive, pentru că nu îi vede tot timpul.
Comentariu beton!67
Da, cred că timpul e într-adevăr cea mai prețioasă resursă pe care o au bunicii vs părinți.
not a real issue; soacră-mea, care locuiește la noi, nu știe, da’ îi căutăm azil…
Comentariu beton!41
Hai ca nu suntem toți așa!
Stăteam cu aia mica într-o seara sa se ducă si ma-sa cu tac-su sa se aerisească.
Bine, aveam instrucțiuni complete. Jucat, citit subtitrare la ceva desene, dat o banana, spălat dințișori, citit, culcat.
Undeva, intre banana si spălat dințișori, pe la ora 20:30:
– Buni, poți sa-mi dai o ciocolata? Zise ea cu ochișori mari si rugători.
– Ciocolata? La ora asta? Nici sa nu te gândești! Zic eu, dând ochii peste cap.
N-au fost proteste sau tantrumuri. S-a desfășurat totul conform instrucțiunilor. Care chiar nu ziceau nimic de ciocolata înainte de culcare.
Comentariu beton!50
Ahahahahaha, și fi-miu mai încearcă să bage câte o de-asta la mama uneori, da din fericire nu-i merge.
Ba la un moment dat, când crescuse suficient, i-am explicat că după o anumită oră nu mai trebuie să mănânce chestii care conțin zahăr, pentru că îl agită și nu va mai putea dormi bine.
Și așa de tare i se fixase chestia asta, că ajunsese să o întrebe pe mama la fiecare dumicat – auzi? asta are zahăr? că zahărul mă agită! 😂
Comentariu beton!73
Se intimpla fix in momentul in care iei contact cu nepotul. Scurt. Cind l-am tinut in brate pe micul tepar prima data, prima chestie pe care am spus-o fiului meu si nurorii a fost: mie-mi faceti procura! (eu locuind in Belgia, ei in Iasi, mai exact).
Micul tepar a fost astfel denumit pentru ca nora mea s-a programat la cezariana pe 30 iunie. Drept pentru ca bilet avion 29. Pe 15 dupa-amiaza primesc video de la fiu-meu cu o nastere. Zic: astia se pregatesc, vad filmulete. Intreb totusi in scris: ce e asta? Vine raspunsul: NEPOTUL TAU. Teapa, frate. Aia e.
Acum sint la noi pt o amarita de saptamina. Eu sint in charge cu mincarea, bunicul cu parc/piscina (na, unii au noroc). Am ris citind. Au revenit ieri la noi dupa o vizita in Franta. Am intrebat ce sa gatesc. Nora a zis ca poate e ceva sorbitura. Asa ca ciorba de perisoare. Si pirjoale. Si cartofi dulci la cuptor. Si friptura de curcan. Ciorba a iesit minunata. O lingura nu a mincat. A tras cu pirjoalele si a mincat cartofi dulci friptu la airfyer (ca na, am facut si asa, sa fiu eu sigura).
Ca mama? Vai. Zbir am fost.
Doua cauze majore: 1. Il am prea putin (chiar daca am sta mai aproape, tot putin mi s-ar parea: este copy-paste fiu-meu iar sentimentul e coplesitor), 2. bunicii nu au respinsabilitatea educatiei. Mama mea, sa o tina Dumnezeu in lumina, a fost o mama stricta cu educatia. Cu fiu-meu? Hehe. Erau comegi de ticalosii. Ii spuneam: mama, nu mai fa asta sau aia ( exemplu: bunica, te invit la o prajitura. Cu urmarea pe cale de consecinta. Na, ca asta trebuie sa povestesc: fiu-meu catre mine: mama, te invit la o prajitura. Nu am bani, George. De ce? Nu ai luat pensia? Eu nu iau pensie, pensie iau batrinii. Dar si tu deja esti cam bratina -spus exact asa-. ). Iar mama replica: pai pentru ce sint bunicii? Sa strice nepotii! Tata era mai aspru cu George. Dadadaaaa. Pina l-am surprins dindu-i pe furis umbrelute de ciocolata.
Cam asta. Na. Ce sa-. Na. Daca Damian vrea sa se joace cu un ciocan, posibil ca eu sa il opresc, totusi. Nu bunicul. Vrea copilul, ce nu s-a inteles? Copilul de 2 ani si 3 luni vrea ciocan? Ii dam ciocan.
Na. Ce sa faci? N-ai ce sa faci.
Comentariu beton!64
Dada, și la noi e cam așa – mama mai pune frână la ideile crețe. Tata… mai puțin 🫣
Extorsiunea se intampla nu numai la bunici ci si la parintii cand isi vad copiii o data sau de 2 ori pe an cateva saptamani. Sa vezi ce te bombardeaza cu feluri de mancare pe care stie ca le preferi. Sa vezi ce de bani da la nepoti si cu noi mama era aproape zgarcita cand era vorba de bani. Si mai ales face prajituri in functie de cerintele nepotilor si mai ales ale mele cand ma aflu de fata😁
Să știi că nu cred că are legătură numai cu distanța – mama ar fi în stare să pună ACUM de-o salată de bef, două tăvi de plăcinte, o ciorbiță și trei feluri doi, dacă aș suna-o și i-aș zice că mi-e poftică 😂
Și eu stau la 20 de minute de ai mei.
Cred că are mai degrabă legătură cu vârsta și timpul liber mai mult.
Comentariu beton!27
Eu locuiesc pe aceeasi strada cu mama si am 40+ de ani. Dimineata am cules prunele impreuna cu ea si am zis asa, intr-o doara: „ce buni ar fi niste gomboti!” La ora 12 a aparut la noi la usa si ma intreba sagalnic daca am facut gomboti. Evident ca nu facusem, pesmet + zahar nu e gustarea ideala. A scos din traista caserola cu gomboti calzi…
De curand a fost plecata in Elvetia si ne-a intrebat pe cei mari si mici ce sa ne aduca. Am cerut, normal, ciocolata. A venit cu 4 kg… pentru nepoti, da? 🙂
Comentariu beton!28
@S’anca doar pentru edificare, a dus 4 kg de ciocolată în Elveția nepoților? Și vameșii n-au comentat? Au probat ca în reclama aia? Măcar a fost Rom?
Explicația maică-mi: pe voi v-am educat, pe el îl alint, e treaba voastră să îl educați!
Fi-miu, când era mic, făcea din ea și tata ce dorea el.
Comentariu beton!53
Fix așa! 😁
Fix ce mi-a replicat și mie mama când am întrebat de ce îi face toate poftele juniorului (inclusiv pescuit pătrunjel din supă, că nu-i place copilului). Pe mine nu m-a răsfățat deloc, dimpotrivă, aș zice. Mama: „Dragă, responsabilitatea educației copiilor este a părinților, bunicii există pentru a-i răsfăța pe nepoți.” Ce poți să mai zici?
Bunicii nu stau cu copilul non stop, de aia sunt ei atat de pozitivi. Baga bete in roate parintilor cu atitudini de astea. Cred ca diferenta asta e doar la generatiile de acum, eu nu am avut parte de asa bunici. Oi fi fost exceptia :))
Comentariu beton!14
Aaaa, daaa, clar e vorba despre ăștia de acum. Bunică-mea mă disciplina cu câte o joardă peste buci cu fiecare ocazie 🫣
Comentariu beton!24
Extorsiunea se produce încă dinainte de a afla tu însăți că ești însărcinată! Pe mine cel mai tare mă distrează taică-meu când îmi spune (și acum, când nepoată-sa are 8 ani!) cu o voce dintr-aia gravă: să aveți grijă de fată! De zici că i-o stricăm! Altfel, mi-a explicat cu subiect și predicat că el e bunic și educație dacă vreau, să i-o fac eu, treaba lui e să răsfețe și să-i facă toate mofturile! Atât!
Comentariu beton!35
Eu sunt convinsă că ei (bunicii) sunt convinși că nu facem chiar totul cum trebuie legat de micile odoruri 😁 da’ le e oleacă târșă să ne zică așa, direct și pe față, așa că o bagă p-asta cu „aveți grijă” 😅
Comentariu beton!21
mi-am amintit de virozele de început de colectivitate, 3 zile la grădiniță si 2 săptămâni acasă. la fiecare viroză tata dădea vina pe mine că sigur nu fac ceva bine, „sa am mai multă grijă de nepoatele lui”
ele au mai crescut si se pare ca am început să am mai multă grijă, că ele nu mai „răcesc” asa des😛
extorsiunea cred ca se produce pe motiv de mai mult timp disponibil din partea bunicilor.
Tata cu noi: nu ne-a dat niciodată vreo palmă, dar nu trebuia niciodată să zică nimic, doar se încrunta și înghețam!
Tata cu nepoata: A avut grijă de ea de când avea o lună și i-a să mănânce cu lingurița, ca la bebeluși, până a început școala.
Exact ca în poză!😂😂😂
Comentariu beton!25
Și mama cred că ar fi în stare să-i dea lu’ fi-miu cu lingurița, da’ se abține 😅
Răspunsul este simplu: frica de moarte!
Dupa parerea mea,mai degraba dorinta de a lasa ceva in urma, plus mai mult timp disponibil comparativ cu parintii.
Le este frica de moarte si considera ca vor trai in continuare prin copiii si nepoții lor.
Tu ești sufletu’ petrecerii pe un’ te duci, este?
Comentariu beton!58
Asa este, iar bancul pe care il spun de fiecare data la petreceri e asta:
-Ce este mai sadic decât un bebeluș intr-un tomberon?
-???
-un bebeluș in doua tomberoane!
Comentariu beton!15
Banuiesc ca ai avut norocul sa nu vezi un bebelus intr-un tomberon. Eu am vazut. Aveam 28 de ani, eram de mâna cu baiatul meu care avea 2. Alti copii au gasit bebelusul. Am avut cosmaruri. Da, bancul este foarte bun.
N-ai inteles: smecheria este da vezi un bebeluș în DOUĂ tomberoane!
Orice fraier gaseste un bebeluș intr-un tomberon…
Ne vedem (eu cu nepotul, care are acum 6 ani) doar de câteva ori pe an. Dar atunci numai prostii facem. Îmi sar in cap fiu-meu si nora-mea si mereu le amintesc că am fost mai blând, mai tolerant față de cum sunt ei și mai ales cum făceau bunicii lor cu ei, iar acum e rândul meu😁. Îi duc/dau dulciuri, fac mâncare preferată, repetăm expresii cu perdea, purtăm discuții savante, ne jucăm cu colecția de machete auto și multe altele pe care mi le amintesc că le făceam în copilăria mea. Mai există un unchi, cumnatul meu, care ne ține isonul sau chiar ne întrece câteodată. Formăm un trio formidabil când ne întâlnim.
Ceilalți bunici, cuscrii cum s-ar spune, se duc săptămânal, ba îl mai țin și le la ei câteodată. Și ei îl copleșesc cu de toate dar când ne întâlnim nu mai există nimeni in jurul nostru 😂❤️
Comentariu beton!28
😁❤️
Nepoata mea a dormit in bratele mele(pe fotoliu!),prima ei noapte acasa. Am vorbit cu ea(in gand)toata noaptea.
Ala a fost momentul 0. Acum,11 ani,e domnisoara,mai inalta decat mine si continui sa o rasfat! Nu ma intereseaza parerea nimanui. Avem o relatie de prietenie mamaie-nepoata pe care am construit-o impreuna. Amandoua ne consultam la teme,la ce mai vrea sa manance. In rest,parintii.
Zic eu ca am facut ceva bun,pana acum,mai cu reprosuri(de la mumasa),mai cu „mamaie rea”,dar si ceva laude,capitol la care chiar sunt zgarcita.
Dupa mine, fiecare are „talentul” lui de a-si creste si copiii si nepotii.
Comentariu beton!27
Ohoo, la bunici ( adica eu) mai e cum mai e, stai sa vezi cum e la străbunici :)) Nu mai exista chiar nicio regula, fiind si primul si singurul băiat din familie, este cel mai cel indiferent ce face
Comentariu beton!12
Asta vedem noi acum, străbunica mai să-l țină doar în puf și 30 de feluri de mâncare, doar-doar o mânca ceva, nu suportă să îl audă plângând din nici un motiv. Bunica îl răsfață de nu mai poate (dar e zbir în continuare cu mine, fi-sa, dacă se împiedică pruncul și cade, țipă “Dar tu unde eraaaai? Nu l-ai văzut???”, de parcă eu sunt cel mai rău lucru care strică odorul:)))) se acceptă, o dată e și ea bunică), noi, părinții, suntem ținta tuturor tantrumurilor și lacrimilor 😅, noi mai punem niște amărâte de limite acolo.
Comentariu beton!15
Eu am norocul/ghinionul de a nu avea bunici în proximitatea copiilor; ori incapacitați de vârsta, ori aflați la distanțe de sute/mii de km. În acest context, pe de o parte este ok că regulile sunt tot timpul ale noastre, dar uneori nu este ok pentru că ne ajunge și pe noi oboseala. Singura supapă este faptul că suntem într-o „sectă” și ca orice sectă serioasă, membrii se ajută între ei. Respectiv, prin rotație, dacă și copii vor, o parte din adulți au grijă /activități cu toți copiii membrilor sectei. Asta ne dă o gură de aer fiecăruia. În grup sunt mulți care au bunici viabili, dar preferă metoda asta tocmai pentru a preîntâmpina situații precum cele povestite de către tine. Acu’ eu îi zic sectă, dar măcar este una benignă 🤣, dar de fapt suntem un grup de familii cu copiii în sistemul Montessori. Eu fiind ăl mai bătrân din grup (destui din grupa mea de vârstă au nepoți), uneori îmi cam vine să îmi bag picioarele în regulile lor: zero sau aproape zero orice fel de ecran, ore de somn clare, alimentație controlată, zilnic activități în aer liber indiferent de vreme, muzee și spectacole maxim posibil, cărți, cărți, cărți, cărți, citit, citit, citit, citit, ateliere de lucru de toate felurile, sporturi etc, etc. Adică tot timpul în priză, de aceea zic „sectă” 🤷. Și uneori îmi vine să îmi bag picioarele!
Mă rog, acum am intrat in horă, așa că joc. Plus că iubesc maxim dracii ăștia de copii și pe ai mei și pe ăilalți. Problema apare când îmi vine mie rândul 🤯. Ieri după amiază a fost rândul meu alături de un alt tătic. Dar ce să vezi? Celălalt tătic a avut o urgență și am rămas singur cu doar șase copii. În prima parte a zilei a fost rândul a două mămici care au fost cu ei la piscină și credeam că sunt obosiți și scap mai ușor. Paranteză: ca să fiu corect, la piscină au fost cu 14 copii. Revenind, eram cu ei și nu aveam nici o idee, plus că deja erau nori pe cer și se anunța ploaie. M-au salvat copiii care au zis că vor să mergem la pescuit. Dar nu așa ca amatorii, la noi pe faleză pe malul lacului, nuuuuuuu: PE MARE LA DIG! Sunt nori, deci peștele trage, mergem sa prindem guvizi. Ce era sa zic? Hai să mergem. Prima oprire a fost să cumpărăm râme roșii. Au verificat în magazin cutiile cu râme, sa fie siguri că sunt proaspete și nu moarte, cum am mai pățit. Apoi hai la dig. Toată lumea care se retrăgea spre casă, se uita ciudat la grupul nostru cum mergea contraintuitiv în sens invers. Cea mai funny era a’ mică a mea care într-o mână ținea un bebe chel și cu cealaltă mâna trăgea după ea juvelnicul. La acel moment nu știam că asta mică (doi ani juma’) o să ne umple de fericire, dar și juvelnicul. În fine, ajungem după ceva timp aproape de capătul digului, găsesc un loc pe unde să poată coborâ și copiii în siguranță pe pietre și încep organizarea. Apuc să montez o undiță, pun râmele în cârlige, arunc în apă, i-o dau primului copil, când o aud pe a’ mică strigând la mine că pipi. Încep să țopăi pe pietre spre ea, dar până ajung deja prestase. Era cam rece așa că-i spun celei mari de zece ani, să se întoarcă la mașină să aducă rucsacul cu schimburi. Pleacă cu încă un copil și mă apuc de următoarea montură. Între timp ăștilalți se jucau și comentau privind prima plută, dacă ciuguleste sau nu. Apuc să termin și mai arunc o undiță. Vin cei doi de la mașină, fără rucsac, doar cu chiloți și pantaloni de schimb. O îmbrac și dau să mai fac o montură, când pescarii mă anunță că s-a agățat în apă prima undiță. S-a agățat așa de bine, că până la urmă s-a rupt din vârf partea metalică și bățul a devenit inutilizabil. Am mormăit eu în barbă, dar am trecut peste. Dau să mai fac o linie, când o aud din nou pe cea mică cum strigă la mine: tatiiii kk!!!!! Iarăși țopăi pe pietre, iarăși ajung prea târziu 🤦. Nu face mult, dar suficient încât trebuie să o dezbrac ca să o schimb. Deja simțeam un început de presiune în urechi. Iarăși pleacă cei doi spre mașină să aducă schimburi. În acel moment îmi vine ideea de a-i lăsa pe fiecare să țină câte cinci minute undița. Îi aliniez pe pietre și ne punem pe așteptat să tragă guvidul. Bă, chiar trage și apare primul guvidul mare și gras. Bucurie mare în gașcă și discuții aprinse despre soarta viitoare a bietului pește, care era deja în juvelnic. Se întorc cei doi cu schimburile, o cobor pe căcăcioasă la apă, o spăl și o schimb. Deja încep să se vadă fulgere pe mare spre încântarea copiilor și eu realizez că a cam venit timpul să strângem taraba. Aiurea! Ei voiau să mai pescuiască. Am cedat, gândindu-mă că dacă ne prinde ploaia, învață că trebuie să asculte adultul când o sa mai fie o situație similară. Totuși, spre norocul meu, în câteva minute situația s-a simplificat pentru că unul dintre ei a tras mult prea brusc undița din apă și a încurcat rău de tot meșina. A fost momentul în care și ei au realizat că este momentul să plecăm. Dar ce facem cu guvidul? S-a hotărât de comun acord să îi dăm drumul, dar nu înainte de a fii mângâiat de fiecare. Numai că afurisitul și-a înfipt dinții în primul buric al primului deget aflat la îndemână atât de tare, încât a rezultat un urlet urmat de lacrimi și țipete. M-a apucat râsul, mai ales că acum nimeni nu voia să îl mai mângâie 🤣🤣.
Așa că am plecat cu juvelnicul plin de haine pișate și căcate, în loc de pești, iar pe drumul până la mașină ne-am delectat cu priveliștea fulgerelor de pe mare. Una dintre întrebări: „de unde știe fulgerul care este cel mai înalt paratrăsnet, ca să se ducă fix la el?”
Normal că a trebuit să oprim la cartofi prăjiți și la înghețată, abia apoi am putut să îi duc pe fiecare acasă. Ideea este că mai avem râme și azi este la fel de înnorat. Deci…
Comentariu beton!80
Leșiiiiiiiiin 🤣🤣🤣
Să ne zici te rog cum se încheie ziua de azi!
Deci tăticule continua distractia😀Mai primiți un ,,ursulet” în gașca? Are 11 ani da n-a văzut peste viu în viata lui deși locuim la maxim 1 km de apa.😀
@(alta)Iulia Ziua de astăzi a început așteptând doar un copil pe care l-au adus părinții la noi. După ce au dat casa peste cap și am reușit să îi hrănim, soția s-a retras să învețe și eu am plecat cu ei din nou pe dig la pescuit. A fost o apă superbă: clară, călduță, fără valuri, fără vânt. Au fost cuminți, pe cea mică am securizat-o cu pamperși, așa că am putut să țopăi printre ei in liniște. Din păcate pentru noi, a ieșit soarele din nori, s-a încălzit prea mult și nu am reușit să prindem decât un guvide. Dar măcar era frumos, așa că i-am dat drumul în apă. Cei doi băieței din grup au sărit în apă de câteva ori de la farul de larg din zonă, apoi i-am predat pe toți unei alte familii pe la ora 15.30, care a plecat cu ei la festivalul de la Enisala. Așa am căpătat câteva ore în care am putut să ies și eu cu superba soție la o plimbare, o masă și o înghețată. Pe urmă ea s-a dus la învățat și eu în atelier să mai lucrez. Este ora 22.00 și încă nu s-au întors copiii, așa că trebuie să fiu pe fază ca să-i iau dormind și să-i bag în pat.
@Elisabeta Dacă sunteți pe lângă Constanța, îl iau și pe cavaler cu gașca. Una dintre fetele mele are aproape 11 ani, așa că are cu cine să socializeze. 🤗
Fata mare la bunici ( la ai mei parinti), in vacanta de vara, unde a stat cam 3 sapt. Trec dupa cele 3 saptamani sa iau odorul acasa si zac si eu 2 zile pe acolo. La ce am fost martora, pot spune cu mana pe inima, ca ai mei nu mai sunt ai mei! 😂 Fata mare din dotare statea cu fundul pe masa din bucatarie, sarea de acolo si se urca inapoi! Fugea prin bucatarie si prin casa cu mingea 🤯Pe mine deja, ma napadeau toate amintirile cu taica-miu care doar se uita la noi (eu si frate-meu), iar noi inghetam. Maica-mea care ne-ar fi hasait din bucatarie eventual si cu o palma dupa cap sa mearga mai repede treaba! 🤣Partea cu mancarea?! Cand vine fata de la bunici, o sapt nu ai cu cine sa te intelegi! Nimic nu-i convine, nici o mancare facuta de prezenta nu-i buna! Sincer, nu stiu unde se intervine divin 🤪 de se schimba ai nostri si devin doar bunicii lor si avocatii lor cei mai indarjiti, dar ma bucur ca e asa! 😁
Comentariu beton!18
Aaaa, apropo de mâncare, fi-miu mai face una: îi face mama de mâncare. Orice. Bagă în el ca spartul. Când mă duc să îl iau, mama îmi zice: uite, a mai rămas un pic din felul ăsta de mâncare, i-a plăcut, îți dau acasă?
Iau mâncarea. Crezi că se mai atinge de ea? 🙄
De fiecare afurisită de dată!
Dacă nu iau, a doua zi urmează întrebarea: din aia de la Lumi (Lumi e mama) avem?
🤬🤬🤬
Comentariu beton!12
A, voiam să vă mai întreb o chestie, da am uitat să o includ în text, așa că o las aici: și la voi bunicii joacă jocul cu polițistul bun și ăla rău? 😁
Că la noi maică-mea e clar polițistul rău, care mai impune și reguli și interdicții, iar tata e polițistul bun 😅
DA
Din pacate trebuie sa joc ambele roluri! Taaare mi-as fi dorit un bunic/bunica de ajutor,dar nu avusei parte!
Precum am mai povestit pe blogul doamnei Iulia, m-am trezit insistând ca fiică -mea și ginerele să ducă nepoțica la medic fiindcă luase o curbă prea rapid și se lovise la cap. Domnul a tăcut dar fiică-mea mi-a recomandat un psihiatru.
La fiecare aniversare a unui nepot (am 3 bucăți) stau cu saptamani inainte sa gandesc ce cadou i-ar face plăcere fără a enerva prea tare părinții (am reușit totusi să cumpar o tobă, dar mă supărase fi-mio). Pentru copiii mei, o zi sau două înainte de eveniment bateam magazinele.
In cealaltă postură cand eu eram mama și mama bunică am gasit teme corectate meseriaș cu pic&pix, dar la mine foaia ar fi zburat din caiet, iar in cazul cand pe verso se afle tema precedentă, aș fi transcris-o si pe aia.
Cred că in afara de faptul că bunicii au mai mult timp, ei au învățat, the hard way, să fie părinti. Acum sunt amuzați.
Ce potiune magica trebuie folosita pentru a se transforma in asa bunici?
La mine, bunicii din partea sotului sunt asa: „Asta fac de mancare, asta se mananca, nu-ti convine asta e, nu mananci” In conditiile in care mancarea e friptura de porc iar copilul era chiar si in varsta de 2 ani. Si pe urma se supara pe copil ca de ce nu mananca niciodata la ea… pai nu poate sa mestece carnea aia!
Nu mai zic acum ca are un regim si de Paste am mers cu mancare facuta de mine acasa (nu ceva deosebit: pui, cartofi si salata de rosii), era greu de gatit asa ceva…
Comentariu beton!12
Mătușile se pun la socoteala? Sau niște unchi zurlii?
Bunicii nu mai sunt, dar fac eu cât 10.De când l-a adus acasa de la maternitate și pana acuma nepotul-baietelul surori-e mai mult al me decât a părinților. La u sigur capitol nu fac rabat, la învățat. Acolo nu e loc de targuiala.
Ce poveşti minunate! Eu am vârsta la care teoretic ar trebui să fiu bunică! De fapt la întâlnirile cu colegii de facultate (majoritatea bunici) sunt întrebată: da’ fii-ta nu are de gând să te facă bunică? La care eu răspund că, a fi bunică nu este tocmai scopul meu în viaţă şi oricum nu prea mai are vârsta pentru a deveni mamă! Corul antic începe cu tot felul de lasă că nu e târziu, vei vedea ce bine te vei simţi cu…şi tot tacâmul! În altă ordine de idei, când fii-mea terminase şi facultate şi masterul, m-a mâncat limba să-i promit că dacă face un copchil o ajut să-l crească, cu condiţia să nu-mi spună buni, mamaie, etc! Nfine bine că nu mai este cazul! Cam lungă introducerea, dar subiectul este generos! Pe fii-mea a crescut-o soacra mea, deoarece noi, geologi fiind, cam bântuiam prin munţii patriei! Soacra mea, o minune de om! Profesoara de pedagogie psihologie, avea carneţel cu observaţii despre evoluţia nepoatei! Stabileam împreună ce şi cum şi le aplica la virgulă! Îi răspundea sincer la orice întrebare! Exemplu: pe la 4 – 5 ani cred, ştia literele de tipar! Vede pe ziduri scris ceva: „Mamina (aşa îi spunea) ce înseamnă p**a?” Şoc şi groază, dar nu s-a pierdut cu firea şi i-a explicat! Tatăl din dotarea copchilului meu fiind neimplicat (din lene) am crescut-o noi două şi nu ne-a ieşit chiar rău! Sunt peste 25 de ani de când soacra mea nu mai este, fii-mea se apropie de 40…de fapt răspunsul meu (luuung) este un omagiu adus acestei femei fabuloase!
Comentariu beton!45
Ați crescut-o ca pe Leonard Hofstadter din Teoria Big Bang.
Ma-sa (dr. Beverly Hofstadter) il crestea ca pe un experiment (cu carnetelul).
Experiment???? Scuze, comentariul tău este nepotrivit!
Înțeleg ca nu cunoști personajele despre care vorbesc…
Exact!🤷🏻♀️
„Profesoara de pedagogie psihologie, avea carneţel cu observaţii despre evoluţia nepoatei! Stabileam împreună ce şi cum şi le aplica la virgulă!”
Laborator!
Mda, nu va mai plingeti de bunici prea buni 😄🤣🤣🤣
Noi am avut parte (si inca avem) de bunici pe care ii doare la basca de nepoti. Ba chiar ii incurca daca se duc pe la ei, pt ca bunicii au program de iesiri, de cursuri de yoga, de engleza (socrii), de citit, uitat la televizor (ai mei); nu au timp sa stea dupa copii si sa le faca mincare sau sa se joace cu ei.
Mare pierdere pentru ei! Nu cred ca exista minune mai mare decat sa vezi crescand o mogaldeata de om pana la adult,format si cu ajutorul tau.
Cand imi spune/scrie mamaie te iubesc,deja m-am topit…
Doar mătușă aici. De cîndi s-a spus că am nepoată am decretat: voi sunteți responsabili cu educația eu cu distracția.Cind vin la mine( că acum are și un frate) respect o parte din directivele părinților…doar cu cele legate de mîncare nu pentru că le fac ce doresc
In rest, minim un concediu este cu ei,altfel mi se pare că nu am fost niciunde in acel an.
Acum vin mai rar- 17si 13 ani,dar tot eu sunt ,,tuși șefa”
– Cine tuși?
– Tuși șefa!
Ca sa inteleg si eu… parintele ca parinte este descrierea parintelui din anii ’80 ? Ca nu recunosc nimic din discutia exemplificata ca fiind a parintelui ca parinte, de azi.
La fel si la parintele ca bunic. Macar partial. Eu ca parinte eram ca in discutie si sunt la fel si ca bunic. Da, nevasta-mea se mai lasa prostita de nepot cu chestii gen mancarea cu mofturi, dar cam atat. La mine discutia e asta:
– Hai la masa.
-Mai stau un pic la tv…
-Da-mi telecomanda. Pac si inchid.
La masa, dupa ce a luat de doua/trei ori:
-Nu imi mai e foame.
-Ok, ridica-te de la masa. Dar atentie, urmatoarea masa, gustare, orice este diseara, sa nu imi vii peste o ora ca ti-e foame ca nu primesti decat apa.
Rezultat, farfuria golita.
Concluzia mea, cuvintele nu fac doi bani, faptele vorbesc singure.
Asta e dovedita si de schimbarea de atitudine a parintilor lui, ca din cand in cand(tot timpul as zice eu) militaria trebuie data jos din pod. Acum baiatul are o ora pe zi de telefon si doua/trei de tv. TV-ul e chestie autodidactica la el ca face tobe si studiaza tobosari celebri, de aia are permis sa stea atat.
Ah si mai nou, fotbal. Sa alege pana cade lat. Benefic, somn mai mult, foame mai mare fara loc de mofturi.
Semneaza, Bunic 64 ani.
Comentariu beton!13
Când ești părinte, stai non-stop cu copilul, când ești bunic, îl vezi mai rar😂. Glumesc, nu știu când se produce schimbarea. Sunt părinte, am crescut 3 fete, sunt bunică, am 3 nepoți. Cel mare are 18 ani, pot spune că l-am crescut eu. Cele mici au 4 ani, le vad cel mai des pe face time. Pe fetele mele le-am crescut cu “eu te-am făcut, eu te omor”. Pe nepot cu 2-3 pedepse, nu a fost nevoie, era un copil cuminte, oricum nu aș fi dat in el. Cand ma întâlnesc cu nepoatele, le spun “te lasă mă-ta, hai sa o intrebam”. Singura diferență e cu nepotul, cand îmi scrie, ca vrea să își cumpere ceva, intreb “cat costă “ 😂.
Cred ca e o amestecatura de tot ce s-a spus mai sus: ei nu mai au responsabilitatea colosala de a tine in viata, creste, forma, educa bulgarasul uman pe care, sa fim sinceri, nimeni nu e pregatit nici macar la 70% pentru ce inseamna parinteala pana nu il tine prima data in brate, in sensul sa inteleaga cu adevarat despre ce responsabilitate vorbim.
Mostenitorul e un model nemaivazut de copil: e mofturos la mancare! Este ca nimeni nu mai are asa ceva? 😄 ei, observatia alor mei e “stim si noi unul care era greu de hranit”, urmate de legendele de familie pe care le avem cu totii si musai trebuie sa le auzim la fiecare ocazie tangentiala cu ele. O miiica diferenta in abordarea practica: maica-mea face vreo 3 feluri diferite cand aude ca ceva i-a placut si e in stare sa faca 40+ clatite, daca asta e tot ce ar manca el dupe ce alea 3 feluri sunt “meh”, eu trebuia sa stau la masa pana terminam din farfurie si nu exista “nu mi-e foame” sau “nu imi place”.
E lipsa obligatiei colosale pe care au dus-o cum au putut in niste timpuri limitate din multe puncte de vedere, fara a sti ca “copilul e un om, nu DOAR un copil si creste pe langa noi”.
Toate astea inseamna ca pe langa faptul ca noi ne reparam din mers, incercam sa nu transmitem mai departe traumele generatiilor anterioare, sa ne impacam cu trecutul, mai avem si de tinut in brate copilul din interiorul nostru, care e in continuare cu noi si vede cu tristete si, poate, furie, ce huzurie e pe nepotii astia care nu isi dau seama ce bine o duc!
Super subiect si ca de obicei textul a fost savuros, saru’mana pentru masa! Aia
Cu alt judet a fost 🍒 de pe tort 😆(evident ca aqua parkul e in alt judet, deci mereu cand vine vorba de cand mai venim in tara, drumul pana acolo e deja de la sine inteles🤪)
Sper ca grindina nu a facut prapad in chestiile esentiale!
@Exodus la mine cu moștenitorul, adică cel mare, mofturile au rămas și acum când este adult. Fentează orice e pepene, nu înghite cartofii (pe chestii de solanină, înlocuiesc cu batate), ciupercile sunt toate otrăvitoare, broccoli & conopidă (nu au apărut natural pe Terra) și încă multe altele pe care le-am uitat că nici nu le mai bag în seamă la magazin.
Viitorul suna bine 😅 am avut niste momente promitatoare in ultima vreme, devoreaza supa-crema de conopida, ii place sushi (!), chilli con carne si niste feluri indiene cu multe condimente. O data am scapat prea multa sare si ce i-a mai placut felul ala! Ideea e ca incercand sa ii tot prind gustul am dat tarziu de el, tocmai pt ca nu era fanul chestiilor conventionale si vb aia, cand nu mananca rosii proaspete, nu iti spui “hai sa incerc niste guacamole” (pe care il mananca fara nici o problema…).
Ai mei in vacanta de vara ne faceau programul care continea cel putin 2 carti de citit, pe langa lectura obligatorie de la scoala, juma de culegere de mate, lista cu chestii de facut pe langa casa si prin gradina, trezirea obligatorie la 8:30 am, culatea la 10:30 pm si tot asa.
Ca bunici : nu se fâție nimeni pe usi sau se face zgomot ca dorm “ bǎietii” pana la ora 11. Se fac clatite sau sandwich la grill la ora 10 pm. Se gateste altceva chiar daca pe 40 de grade a stat si a gatit. Orice mica rugaminte incepe cu “gâza mea” te rog frumos mergi sa …., in caz ca “ gâza” nu doreste atunci nu e bai merge cand vrea sau are chef.Lista poate continua dar risc sa ma apuce dracii si nu vreau pentru ca ma bucur ca au bunici si iii rasfațǎ ca au militarie destula cu mine.
😂🤣