Poate nu sunteți la curent cu faptul că domnul Cristian Popescu Piedone tocmai a postat o tânguială publică prin care se plânge că e persecutat.

Că forțele oculte ale statului îl prigonesc pentru singurul motiv că e om. Desigur, un om care a încălcat legea, dar astea sunt detalii. Când te numești Piedone, legea e ceva relativ, contează doar că ești om. De parcă noi, ăștia care n-o încălcăm, n-am fi tot oameni. Poate chiar nu suntem, cine știe?

Ce, nu mă credeți? Luați de-aici și desfătați-vă:

Vina de a fi om

“Homo sum, humani nihil a me alienum puto”, spunea cineva cu mult mai înțelept ca mine.

Sau, pe românește, asta ar suna cam așa: „sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin”.

Statul mă acuză că…sunt om. Că am slăbiciuni, că am prieteni, că mă cert cu nevasta, că sunt mândru(uneori, exagerez ce-i drept)….Sunt tot ce vor ei și poate chiar mai mult. Sunt OM.

Degetul mulțimii e îndreptat spre mine, a doua oară, pentru că așa spune statul. Un stat ale cărui legi sunt aplicate pe dușmani, dar sunt interpretate cu prietenii.

Căci, până să ne judece judecătorii, suntem supuși judecății în piața publică, suntem condamnați înainte să apucăm să ne apărăm. Ni se disecă viața, ni se „recomandă” să ne lepădăm de anumiți prieteni ca de Satana. De nevastă-mea nu vreau. Cicăleala ei mi-a fost singurul meu prieten, constant, de-a lungul anilor.

Aceia care „hăhăiesc” și se bucură că Piedone a fost pus iar la pământ, cu lovituri din spate, uită un lucru foarte important: oricând, oricui îi poate veni rândul.

Care să fie vina? Niciuna. Doar că ai apărut pe un drum pe care alții îl voiau curățat de oricine și orice.

Eu sunt un luptător și nu voi renunța niciodată la lucrurile și oamenii în care cred. Mă voi apăra și, cu ocazia asta, îi voi apăra și pe aceia care nu se pot apăra. Mie mi s-a încălcat dreptul la demnitate, la viață privată și dreptul de a fi OM.

Toate lucrurile urâte pe care le-am scos la suprafață, cu ajutorul colegilor mei de la ANPC și din instituțiile cu care am colaborat, există și vor continua să existe atâta timp cât legea nu se va schimba în favoarea consumatorului.

N-am pus eu gândacii în bucătării, nu am țesut eu pânzele de păianjen și nu am pus eu mâncarea alterată în farfuriile oamenilor. Toate acestea există și chiar cu ajutorul acestui stat care, astăzi, mă acuză pe mine că fac circ.

Sunt acuzat de „panem et circenses”( a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neînsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atenția de la problemele lor reale).

Hm! Este interesant cum călăii încep să semene cu “victimele”! Ai putea spune chiar că vorbim de a doua față a aceluiași personaj.

Tare sau cum? Fix cum vă spuneam în titlu: grețos personaj. Și fără niciun pic de jenă sau de simț al ridicolului.

Rar mi se întâmplă să-mi fie silă de cineva la modul fizic, cum pățesc de fiecare dată când îl văd pe omul ăsta. Trăiesc senzația aia că, dacă mă atinge, o să lase niște dâre umede pe pielea mea și-mi vine instinctiv să mă șterg. Vă zic, rar am senzația asta de dezgust absolut.

P.S. Partea și mai amuzantă este că, deși n-a scris el toată tânguiala ipocrită de mai sus (îmi pariez viața că nu), cine i-a scris-o e tot semianalfabet. Cu toate citatele alea luate de pe internet, n-a fost în stare să pună cum trebuie niște semne de punctuație. Aia e, de unde nu e, nici Marele Manitou nu cere.

P.P.S. Să citiți comentariile de la postare, ca să vă faceți cruce.