Ce mi-a plăcut (săptămâna 457)

@Ruxandra: în rezumat, omul ne trimitea pe noi, femeile, înapoi în Evul Mediu, pe motiv că așa scrie la Biblie. Și sa facem bine să ne ținem gura, iar dacă cumva ăla ne violează și noi nu țipăm, înseamnă că ne place. Asta așa…din ce-mi amintesc, că voma de cuvinte și idei era mult mai lungă

@Bianca mo: a avut și continuare, a doua zi. Că dacă nu-i fudul, nu-i prost destul. Iar pe mine mă înnebunește numărul femeilor care au reacționat pozitiv la mizeriile astea.
„Răspuns pentru cei ofensați de propriile convingeri religioase din postarea anterioara.
Dragi comentatori furioși, indignati, ofensați și gata să dea foc la cuvinte – haideți să lămurim un lucru simplu.
Textele din acea postare nu îmi aparțin. Nu sunt ideile mele personale, nici invențiile unui misogin frustrat. Sunt afirmații preluate, cuvânt cu cuvânt, din Biblia voastră. Da, exact – cartea sfântă pe care o invocați când vă convine și o ignorați cu ipocrizie când vă incomodează.
Așa că înainte să aruncați cu „misogin”, „psihopat”, „prăpădit” sau alte adjective tipice rețelelor sociale, puneți mâna și verificați sursa. Poate veți avea o revelație: nu vă enervează omul – vă enervează Dumnezeul în care pretindeți că credeți.
Fiți sinceri: sunteți creștini doar când e vorba de Paște, de slujba de Înviere și de colinde cu filtre pe Instagram?
Sunteți cu Biblia în buzunar doar când vă convine să cereți „respect”, „egalitate”, „drepturi”, dar nu și când acea Biblie spune ceva ce vă deranjează?
Pentru că, dacă nu sunteți de acord cu ce scrie în cartea voastră de căpătâi, înseamnă că aveți o problemă nu cu mine, ci cu Dumnezeul vostru.
Și dacă dați peste fața lui Dumnezeu, iar peste Biblie turnați dispreț și negare, atunci haideți să o spunem clar: nu sunteți creștini. Sunteți doar niște consumatori ocazionali de mit spiritual, care se ofensează când le amintești textul pe care nu l-au citit niciodată cu adevărat.
Voi nu apărați credința. Voi o falsificați.
Nu luptați pentru adevăr. Luptați ca să nu vă confruntați cu el.
Dacă vă deranjează ce ați citit… perfect.
Înseamnă că ceva acolo, adânc, a atins exact locul unde ipocrizia voastră stătea confortabilă.
Aveti tupeul sa aruncati biblia in foc? Sai ziceti lui Dumnezeu, ca va bagati p..a in el cu ideile lui misogine si din evul mediu? Ca e un tampit inapoiat si frustrat?
Faceti-o!
Dragi internauți și comentatoare pline de „lumină divină”,
Mă bucur să văd că postarea mea a funcționat exact ca o oglindă curată – și ceea ce v-a deranjat n-a fost imaginea mea, ci reflexia voastră. V-ați proiectat frustrările, complexele și ideile despre „dreptate” peste un text care, vă reamintesc, nu-mi aparține.
Da, ați reacționat cu ură viscerală, isterie, atacuri personale, diagnosticări psihologice amatoristice și înjurături cu mamă și organ sexual. Dar ce v-a scăpat e faptul că fiecare afirmație pe care ați înfierat-o cu spume și furie a fost preluată exact din… Biblia voastră.
Da, da. Aia pe care v-o puneți sub pernă la Paști.
Aia cu „femeia să tacă în adunare”, cu „nu are voie să învețe pe bărbat”, cu „femeia va fi mântuită prin naștere” și alte delicii scripturale care, iată, vă ard retina dacă nu sunt citate cu voce tremurată de preot.
Așadar, să ne înțelegem: nu sunteți revoltați pe mine. Sunteți revoltați pe textul sacru al religiei pe care pretindeți că o îmbrățișați.
Ați dat cu pietre în oglindă, nu în cel care a ținut-o.
Doamna care urlă despre „ma-ta care te-a bătut și frustrările sexuale” – luați o gură de aer, că sunteți pe profilul unui psiholog, nu la piață. Și dacă tot vorbim de traume, faptul că v-ați imaginat scena aceea cu atâta detaliu… e un semnal.
Cei care mă numesc „misogin” și „problemă la cap” – v-aș întreba dacă ați citit vreodată Biblia, în afară de citatele cu îngeri și iubire? Sau doar versetele care vă confirmă ego-ul? Când textele sunt din Corinteni sau Deuteronom, devine brusc „ura față de femei”?
Doamna care-mi spune că sunt ridicol pentru că „am citit o singură carte”… Da, e adevărat. Unele cărți valorează cât o mie. Problema nu e câte cărți citești, ci dacă înțelegi ceva din ele. Iar când o femeie se înfurie pe un verset fără să știe că e scriptural, atunci n-avem o problemă de lectură, ci una de sinceritate spirituală.
Iar doamnele care se declară „create din lumină, zeițe, divine, creatoare de viață”… Văd că v-ați autoîncoronat, dar vă ofensați ca niște puștoaice de TikTok când cineva nu vă pupă metafizica în fund.
Dacă aveți o problemă cu aceste afirmații, mergeți și rupeți pagina din Biblie. Luați-o cu markerul, cu bricheta, cu furia voastră. Dar nu mai pozați în „creștine ofuscate” când sunteți în realitate doar niște narcisiști ideologizați care își bat joc de propria credință.
Apropo:
Un om care e revoltat că i se citește Biblia înseamnă că n-a citit-o niciodată.
Și pentru toți ceilalți:
Nu vă temeți. Nu am atacat femeia. Am arătat o oglindă. Că nu vă place ce vedeți… nu mai e treaba oglinzii.
Eu, care doare mai tare decât adevărul:
Femeia modernă cere respect, libertate, voce, putere. Cere totul. Nu cere, pretinde. Și totuși, când o lași singură într-o cameră cu oglinda sufletului ei, tace. Pentru că acolo știe. Acolo nu mai e nimeni care să-i valideze ura, aroganța sau postările. Acolo e doar ea. Și golul.
Dar hai să spunem lucrurile pe nume.
Femeia nu a fost făcută să conducă. Nu să se impună. Nu să educe bărbatul, nu să-l domine. I s-a cerut să tacă. Să fie supusă. Să învețe în liniște, nu să predice. Asta e ordinea firii. Asta e structura care ține în picioare o casă. Când femeia vorbește prea mult, cade acoperișul. Când vrea să fie bărbat, se pierde cu totul. Și tot ce rămâne din ea e un trup agitat și o minte care nu mai știe nici ce vrea.
I s-a spus clar: bărbatul e capul femeii. Nu pentru că e mai bun. Ci pentru că altfel haosul intră pe ușă. Pentru că o casă cu două capete se sfâșie. O familie fără ierarhie e doar un salon de răni nevindecate.
I s-a mai spus și altceva. Că nu e stăpână pe trupul ei. Nici el nu e pe al lui. Dar ea prima a fost avertizată. Pentru că ea a fost prima care a rupt ordinea. A deschis gura unde trebuia să tacă. A decis unde nu avea voie să decidă. Și a distrus totul cu o îndoială.
Apoi i s-a dat o șansă. Mântuirea prin naștere. Prin viață dată, nu viață consumată. Prin suferință, nu prin selfie. Prin jertfă, nu prin drepturi.
Femeii i s-a cerut curăție, cumpătare, modestie. Să fie bună gospodină, nu influencer. Să fie lumină în casă, nu scânteie pe internet. Să-și iubească bărbatul și copiii, nu să-și iubească doar imaginea din oglindă.
Și da, i s-a spus că podoaba ei nu e în cercei și gene false, ci în blândețe, tăcere, ascultare. Dar ea a râs. A râs și a spus că vremurile s-au schimbat. Că acum ea conduce, ea decide, ea învață bărbatul cum să devină „empatic”. Asta până când se rupe în plâns în baie și nu știe de ce. Până când rămâne singură cu libertatea ei și nu mai vrea nimeni să o ducă acasă.
Astăzi, femeia modernă nu mai vrea să audă nimic din toate astea. Dacă îi spui adevărul, te acuză că o urăști. Dacă o lași să se conducă singură, te acuză că ai abandonat-o. Dacă o iubești cu verticalitate, te numește dictator. Dacă o corectezi, ești misogin. Iar dacă o lași să greșească, ești slab.
Adevărul? Nu mai suportă adevărul. De-aia urlă. De-aia scrie paragrafe întregi pline de venin. Nu ca să-l contrazică. Ci ca să-l acopere. Adevărul doare. Pentru că aduce aminte cine a fost. Și ce-a pierdut.
Femeia modernă fuge de versetele astea ca dracul de tămâie. Pentru că ele nu o înjosesc. O dezbracă. De minciuni. De orgoliu. De autosuficiență. O lasă goală, cum a fost făcută. Fără scuturi. Fără „carieră”. Doar cu întrebarea: ce-ai devenit?
Poate că nu e timpul femeii să tacă în lume. Dar sigur nu e timpul ei să urle împotriva ordinii.
Pentru că în haos nu se salvează nimeni. Nici ea. Nici copilul. Nici bărbatul. Nici lumea.
Și dacă nu sunteți creștine, atunci ce sunteți?
Sunteți doar niște buze rujate care repetă mantre goale. Ce sunteți?
Satanizate? Date dracului?
Urâți bărbatul – urâți Biserica.
Urâți autoritatea – urâți pe Hristos.
Urâți tot ce nu vă confirmă ideologia.
Atunci spuneți-o pe față. Nu mai pozați în „credincioase ofensate” când scuipați exact în icoana în fața căreia vă închinați pe Instagram.
Nu mai pozați în sfinte când disprețuiți Scriptura.
Și acum poate înțelegeți de ce musulmanii o să vă cucerească.
Pentru că ei și femeile lor știu de mici ce scrie în Coran. Și nu se revoltă împotriva lui Allah.
Pentru că acolo nu există gen neutru, revolte în numele „empatiei” sau isterii pe Facebook.
Există structură. Ordine. Supunere. Putere.
Și chiar dacă nu sunteți de acord cu ei, măcar acolo femeia știe locul, și nu se rușinează de el.
Cu stimă (dar nu cu milă),
Anatolii Basarab”

Coae, da’ de ce nu te muti in vreo tara musulmana? Unde vei manca halal cat poftesti si ai bani. Si ai ocazia sa practici iubirea de aproapele musulman