Vă spuneam, în ziua în care am plecat spre nordul Spaniei, că există o șansă mică, mică, extrem de mică să vizitez uzina Renault de la Palencia.

N-am crezut deloc în această șansă, pentru că-mi era foarte greu să cred că oamenii ăia de la fabrică își vor da acceptul să vină un cetățean din România să viziteze fabrica, doar pentru că așa i s-a sculat lui într-o zi.

Apropo, a fost ideea mea să vizitez fabrica. Eu am fost cel care i-a întrebat pe cei de la Renault România dacă nu ar exista cumva o șansă. Iar ei au zis: „stai să vedem ce putem să facem”.

Și până la urmă, uite c-am văzut!

Alaltăieri am fost la fabrică și, pentru mine, experiența a fost ca pentru un copil la Legoland. Efectiv nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie că sunt acolo.

Bine, ca să vă spun extrem de sincer, până și când așteptam să fim preluați la poarta fabricii am avut emoții că nu se va întâmpla. Mi-era că apare cineva să ne spună c-a intervenit ceva și că nu se mai poate face vizita.

Până la urmă n-a apărut nimeni în afară de Vanesa, unul dintre oamenii de comunicare ai Renault España. Ea ne-a preluat, după care ne-a făcut joncțiunea și cu Lucia, cea care lucrează în fabrica din Palencia încă din anul, țineți-vă bine, 1998. Și nu pe comunicare, ci în producție.

Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine ’98 a fost într-o altă viață, trebuie să-mi forțez memoria la maximum ca să reușesc să-mi aduc aminte ceva din anii ăia.

Mai are rost să vă explic cum visa Lucia tot procesul de producție al unei mașini, de la zero, până e urcată pe trailer? Ea ni l-a prezentat și nouă, practic am putut să văd cum a fost fabricat Australul meu, începând de la primele piese de tablă îndoite, până la primul pornit de motor.

Absolut FA-BU-LOS. Vă zic, Legoland curat.

De altfel, v-am lăsat și vouă un video mai jos, dar, din păcate, este doar un rezumat pe foarte scurt a ceea ce am văzut, pentru că, din motive lesne de înțeles, n-am avut voie să fac fotografii și să filmez decât în locuri extrem de bine stabilite, locuri care erau foarte puține spre deloc.

Bine, mă rog, deși știam încă de când am intrat în fabrică că n-o să am voie să filmez și să fac fotografii decât unde mi se va spune că e voie, n-au avut bietele femei cu cine să se înțeleagă.

M-am milogit de ele să-mi dea voie să filmez de fiecare dată când vedeam câte ceva ce mi se părea wow. De exemplu, am văzut Australul cel nou, cu facelift, le-am rugat cu lacrimi în ochi să mă lase să-l filmez. Ți-ai găsit, femeile alea două aveau bucăți de gheață în loc de inimă. Evident, nu m-au lăsat. 😀

Dar zic eu că ce aveți mai jos e suficient ca să vă faceți o idee despre cum arată o uzină auto la nivelul anului 2025.

Ah, să nu uit: la Palencia se produc modelele Austral, Rafale și noul Espace. Austral am acasă, cu Rafale am ajuns în Spania, mai rămâne să încerc și Noul Espace când l-oi prinde pe undeva.

Nu știu ce să vă mai spun, eu am reținut fiecare cuvințel din ce mi s-a povestit (de exemplu, știu numărul exact de roboți din fabrică: 1961), dar nu cred că are rost să mă apuc sa vi le povestesc, că nu toți sunteți săriți de pe fix.

Zic eu că în video am pus fix esențialul, scurt și concis, ca să nu vă plictisiți.

Gracias, Vanesa! Gracias, Lucia! Fue un placer!

Și nu în ultimul rând, mulțumesc, Renault România! Că ați avut timp și răbdare să vă puneți la mintea unui nebun care a avut el chef să viziteze uzina de la Palencia.

A meritat fiecare secundă.