Cum să te muți cu cineva după prima întâlnire?

Pai simplu… nu ai de bani de chirie ! 😀

M-aș muta in fiecare zi 😁
Vorbind serios, nu am fost în stare iar acum, cu atâtea tabieturi dobandite de-a lungul vieții, cu atât mai puțin

Bag seamă că sunt mulți norocoși pe aici. Cum, mă, să te muți impreună din prima zi?! Dacă e crimiňal în serie, nu se spală pe dinți, seara, plescăie când mănâncă etc.
Eu m-am mutat cu jumătatea mea după 6 luni, suntem de 10 ani și puțin împreună și pentru o funcționare armonioasă ne acordăm spațiu personal. Avem fiecare televizorul lui, baia lui și, uneori, când sforăie prea tare, camera lui :))) Totul e perfect așa!

Ohoho, noi suntem aia inceti la minte 😀

Ne-am cunoscut cam la inceput de septembrie, ca era ascultator de-al meu de la radio (am facut emisiuni 10 ani) si dorea sa stie cine ii povesteste despre muzici. Amuzant este ca i-am vazut numarul de la masina, cand ne-am intalnit prima data: TM 67 … si mi-am zis in minte, „lasa, ca doar nu ma marit cu el”, in ideea ca sunt 11 ani distanta intre noi.

Am intentionat sa iesim la un brifcor (vorba lui), dar ne-am dus la pizza si am povestit vreo 3 ore. Io sunt destul de amuzanta, dar el este absolut spumos. E incredibil de destept, foarte bun povestitor si a facut destule prostii in viata, sa aiba ce povesti.

Veneam dupa o relatie de aproape 3 ani cu un tip super bogat, care mi-a dat papucii ca m-a cerut de nevasta si i-am zis sa mai asteptam (aveam 22 de ani, facultate de terminat etc. si baiatu’ dorea menajera si facatoare de copii).

Dupa o relatie scremuta in ultima perioada, il vedeam pe asta atat de relaxat si de amuzant … a picat bine.

Am mai iesit asa informal inca o luna si de ziua mea mi-a zis ca de fapt ma iubeste. A mai durat 3 luni pana sa trecem la cele fizice. Am stat ani buni fiecare la casa lui, cu intalniri in weekend, apoi am stat 6 luni la prietenii lui din NY si ne-am intors tot la case separate 😀

Urmatorul an, tot asa, 6 luni plecati si apoi m-am mutat la el (si maica-sa).

Ne-a luat 11 ani sa ne casatorim (am facut asta cand am ramas planificat gravida). Anul trecut s-au facut 22 de ani de cand suntem impreuna.

Inteleg ca se poate sa te indragostesti din prima, dar nu e cazul la noi. A durat saptamani intregi pana sa simt fluturi, nu am avut niciodata aventuri de o noapte (picam mereu greu la pat :D), dupa cum am povestit, ne-a luat timp sa pornim impreuna in viata. Nu e nicio varianta gresita, dar la noi asa a mers mai bine

Nu ne-am mutat exact după prima întâlnire dar cred că a doua sau a treia tot a fost. Acum puteți întreba, cum dracu’ nu-ți amintești după a câta, dar vă spun cum a fost. M-am mutat din România la 45 de ani, după ce mă cam săturasem de tot ce se întâmpla și undeva pe la coada listei era și asta cu „mi-a ajuns câți idioți am cunoscut”, așa că plec să-mi văd de viață. Eram singură, locuiam cu chirie, slujba era ok dar prost plătită, aveam doar un motan foarte fain, pe care din nefericire a trebuit să-l dau altcuiva, cu precizarea că-l voi lua atunci când lucrurile se vor aranja. N-am apucat să plec și pisoiul s-a pierdut. Am început munca a doua zi cum am ajuns, vindeam legume, fructe și alte produse cultivate sau nu la ferma unde lucram, undeva la marginea unui mic oraș pe un câmp și unde în zona cu pricina își plimbau cetățenii câinii. Cu trecerea timpului începusem să-i cunosc pe toți după nume, pentru că toți se opreau la standul meu fiind curioși. Cățeii, nu stăpânii. Vorbeam cu câinii intr-o limbă doar de noi știută, cu stăpânii nu prea pentru că mi se împleticea limba, vorbeam mai bine engleza dar foarte puțini o vorbeau. Dar într-una din zile unul din ei era însoțit de un prieten și desigur de câine, Moritz pe nume. Prietenul a fost curios să știe din ce țară vin, dar nu m-a întrebat ci a luat în mână cartea pe care o citeam. S-a lămurit buștean, habar n-avea. Am vorbit puțin atunci, dar în zilele următoare s-a oprit în fiecare zi la stand să stăm de vorbă. Era un om simplu, cu o slujbă modestă dar era o companie extrem de plăcută și m-am simțit mereu bine în compania lui, deși absolut niciodată nu ne-a trecut vreunuia prin cap că ne dorim vreo relație sau să așteptăm ceva unul de la celălalt. Am continuat să ne vedem dar n-am luat-o ca pe o întâlnire, pur și simplu am mers împreună la film cu câțiva colegi de-ai lui de serviciu, în oraș la plimbare sau la o terasă să mâncăm ceva, până într-o zi, era vineri 13 iulie, când ne-am dus într-un oraș mult mai mare ca al nostru, ne-am plimbat toată ziua, am mâncat de toate, am vizitat aproape tot ce era de vizitat, am făcut cumpărături iar seara când ne-am întors, nu prea pot explica foarte clar ce s-a întâmplat, a fost ca o întâmplare întâmplată întâmplător, ne-am spus unul altuia că ne e bine împreună și ce-ar fi să încercăm. După o săptămână mi-am luat câteva lucruri de la fermă, după alte două săptămâni am primit o cheie de la casă. 6 ani mai târziu, vineri 13 iulie 2018 am avut cununia civilă, doar noi doi, fără nimeni altcineva. Anul acesta în iulie se fac alți 7 ani împreună și încă ne e foarte bine, încă ne amuzăm de povestea noastră și e la fel ca la început, mai puțin „fluturii” din stomac. Ca să fiu totuși onestă, am bănuiala că dacă am fi vorbit aceeași limbă, nu cred că am fi reușit să avem răbdare unul cu altul și să ajungem să ne cunoaștem suficient de bine încât să facem relația să funcționeze. Dar așa cum ai spus și tu cândva despre relația ta cu Mara, e de departe cea mai mișto relație. Îmi e clar că te poți muta împreună după prima întâlnire și de atunci nu mai fac comentarii de genul „gândește-te bine ce faci, nu crezi că e prea curând, nu-l cunoști încă bine” și altele asemenea. 🤭😃

Nope am facut-o dupa 1 luna de intalniri si s-au terminat ambele destul de nasol.Cu primul am reusit performanta ca într-un an sa ne cunoastem, mutam, nunta si sa si terminam toate in 12 luni de la momentul zero. Cu nr 2 s-a mutat dupa vreo 2 sapt la mine, facut 2 copii terminat dupa 11 ani urat de tot. Nu as mai repeta niciuna dintre ele.