Hai să vă mai povestesc chestii, zic.

De când am ajuns pe insulă, ne-am hrănit exclusiv cu jamon, pan con tomate, gambas al ajillo, paella și churros.

Băi, nu știu, mai cumpărăm jamon și acasă, dar să mor io dacă are același gust cu ăsta din Spania. Nu știu dacă e subiectivă treaba și de fapt mi se pare mai bun ăsta de aici pentru că vacanță, dar fix așa credem și eu și fetele.

Probabil că în cele din urmă ni se va lua de el, dar deocamdată nu dăm semne. Mai vedem după vreo săptămână.

Cât despre gambas al ajillo, nu știu ce vor fetele, dar eu sunt hotărât să mănânc în fiecare zi pe care o stăm aici. N-am cum să mă satur de ei, nu știu dacă au gustul ăsta divin pentru că sunt creveții proaspeți sau pentru că au spaniolii alte rețete, cert este că sunt hotărât să nu-i ratez în vreo zi.

Am și top personal, să știți, cei mai buni de până acum sunt cei de mai jos, pe care i-am mâncat într-o cârciumă din Puerto de la Cruz, pe numele ei El Bajio. Sunt absolut convins că rețeta a făcut-o însuși Bărbosul când se plimba într-o zi printre muritorii de rând, dar i-a căzut din buzunar și-a găsit-o cetățeanul care gătește la El Bajio.

Lasă că creveții au gustul ăla inconfundabil de Spania (îl pot recunoaște legat la ochi), dar când bagi pâine proaspătă cu coaja crocantă în sosul ăla, jur că se aud îngerii cântând. De-aia zic că rețeta e făcută de Bărbos, n-are cum altfel.

Și paella de la ei era bună, dar după creveții ăia deja nu mai conta nimic. Las scris aici că mă voi mai duce cel puțin o dată până în Puerto de la Cruz, special pentru gambas al ajillo de la El Bajio.

Despre ei vorbim: