Se întâmplă să cunosc destul de îndeaproape un cuplu care recent a devenit fost cuplu. În sensul că cei doi au cam ales să-și vadă fiecare de drumul lui.
Dar nu asta e interesant, că lumea se tot desparte, de altfel, din momentul în care intri într-o relație ești aproape sigur c-o sa te desparți. Rata divorțurilor în România este de aproape 30%. Un cuplu din trei ajunge inevitabil la divorț. Divorț, da? Adică cupluri căsătorite. Probabil că rata despărțirilor în general trece lejer de 50%.
Așa, revenind, ziceam că cei doi au hotărât să nu mai ajungă la partea aia cu „până când moartea ne va despărți” și să se despartă ei de bună voie, fără să fie nevoie de doamna cu coasa, veste care pe mine m-a luat complet prin surprindere.
De ce? Păi era unul dintre acele cupluri la care nu că nu te aștepți vreodată să se despartă, dar rămâi prost când auzi că nu mai sunt împreună.
Știți cuplurile alea care debordează de iubire și înțelegere reciprocă? Cuplurile alea pentru care viața se trăiește doar în nuanțe de roz și nimic nu pare prea greu? Le știți?
Atenție! Nu mă refer la cupluri din social media, adică la oameni pe care nu-i cunoști deloc sau prea puțin și le vezi relația doar după ce postează. Nu, nu, nu, că așa e ușor să te înșeli, pe rețelele sociale n-are nimeni probleme, viața e doar frumoasă, nu mi se clintea niciun fir de păr dacă auzeam că s-au despărțit doi semi-necunoscuți care până ieri își postau fericirea închipuită.
Nu, prieteni, vorbesc despre un cuplu pe care-l cunosc personal, îi știu pe amândoi bine de tot, de-aia m-a luat prin surprindere. Pentru că cei doi debordau de iubire, totul era super-perfect în relația aia, de ajungeai să-i invidiezi și să te întrebi: „oare la mine de ce nu e la fel, fac eu ceva greșit?”. Nu știu voi, dar eu am o relație departe de a fi perfectă, ne mai certăm, ne mai împăcam, mai dormim pe canapea, d-astea.
Nu și cei doi, viața lor era de un roz strălucitor și, mai ales, tot ce făceau era ca-n filme. Concedii scumpe, restaurante șmechere, mașină mega-tare, gadgeturi, haine, vilă cumpărată gata construită. Băi, ce să mai, viața aia pe care și-ar dori-o oricine. Iar peste tot și toate venea relația lor care era ca-n basme.
Telenovelele alea siropoase păleau pe lângă cum și cât se iubeau ăștia doi. Vă spun, n-avea cum să nu te macine invidia ca o gheară-n gât.
Ajunși în acest punct al acțiunii, mai trebuie să știți un amănunt care cred eu că este vital pentru continuarea poveștii.
Viața lor de lux era posibilă pentru că el (și doar el) era cel care făcea foarte mulți bani. Încă de la începutul relației lor, el producea niște zeci de mii de lei pe lună. Nu pot să intru în amănunte, dar îi producea la limita legalității. La cea mai de jos limită a legalității, dacă mă pot exprima așa.
Nu, nu era vreun interlop, nu dădea în cap la oameni, nu fura, nu făcea trafic, producea banii ăia de la angajatorul lui, dar nu era extrem de corect modul în care-i făcea. Iar dovada că nu era în regulă este că într-o zi angajatorul s-a prins și i-a tăiat fondurile. Nu l-a dat afară, n-a pățit nimic, pentru că, repet, nu fura, nu făcea nimic ilegal, dar era o linie foarte subțire între ce făcea și ilegalitate.
După care n-a mai fost nicio linie, că n-a mai avut banii ăia mulți pe mână. Și-atunci a apărut marea problemă, în sensul că dintr-odată nu mai producea zeci de mii pe lună, ci vreo 3-4000 de lei, adică salariul mediu pe economie.
Adio concedii scumpe, adio restaurante de fițe, adio haine, adio gadgeturi, adio viața aia de lux. Cu ce câștigau acum amândoi (și ea lucrează, dar tot pe salariul mediu sau pe-acolo) de-abia puteau să-și plătească hangaralele casei, asigurarea pentru mașina aia șmecheră și să mai și trăiască.
Fraților, nu știu cum să vă spun, dar de la momentul ăla în câteva luni s-a dus naibii iubirea aia mare. Poate și mai repede. S-a dus atât de brusc, de zici că n-a fost niciodată acolo, s-a vindecat și locul. După care a venit inevitabilul divorț, pe sistemul „nu contează dacă ai bani sau nu ai, important e să ai”. Mda, pățăști.
Unde voiam de fapt să ajung cu această poveste sută la sută reală. Știți voi mitul ăla în care cei doi susțin sus și tare că „noi ne iubim, nu contează absolut deloc banii, că avem, că n-avem, n-are importanță, iubirea noastră e mai presus de aspectele materiale, la o adică mâncăm și din gunoaie, important e că ne avem unul pe celălalt”.
Îl știți, da? Ei, ce voiam să vă spun, e o minciună.
Acum aștept să mă contraziceți.
sursa foto: freepik.com
Ce pot să îți spun este că e nasol să te obișnuiești să trăiești pe picior mare și după aia să trebuiască să strângi cureaua. Eu și actuala nevastă am trait întotdeauna din salarii relativ modeste și iată-ne împreună de 28 de ani Am avut și perioade mai nasoale, dar și unele mai bune, însă am rămas împreună! În rest, nu aș putea afirma că avem relația perfecta, am avut și avem și noi supărări și hârâieli, dar nu majore!
Nu știu cum ar fi evoluat lucrurile dacă am fi avut inițial o perioadă de abundență, care să se termine abrupt, la un moment dat!
Comentariu beton!104
Tot 28 de ani aici, imperfectă rău relatia, dar, eu cel putin, nu am gasit pe nimeni cu care sa fiu mai pe aceeasi lungime de unda. Si e ciufulita rau diagrama suprapunerii lungimilor noastre de unda..
Bani n-am avut de prima data, asa ca pretentiile au fost mici de la-nceput.
Comentariu beton!15
Greseala lui a fost ca a obisnuit-o pe cucoana cu luxul si viata buna, probabil s-a si dat mare cu astea, femeia trebuie tinuta din scurt! In locul lui, obtinand la fel banii aia la limita legalitatii, as fi fost secretos fata de consoarta, i-as fi pus deoparte, stiind ca asta nu va merge vesnic si as fi trait doar din salariu. Si mai e o chestie- vedea si cum se comporta consoarta, daca de de drum lung, sau te lasa balta cand ti-e greu! Nu a ales bine!
Păi de ce te-am contrazice? Bătrânii noștri (cu un singur „i”, da?) au o vorbă: iubirea trece prin stomac….
Comentariu beton!52
Eu credeam ca vorba asta se refera la cat de bine gateste nevasta ……😀
Comentariu beton!19
Paraziţii approve you … :))
Adorian, cam prin a doua parte a secolului 19, un scriitor maghiar a zis că orice farfurie de mâncare poate să fie o declarație de dragoste sau din contră, un divorț silențios.
„Minden tál étel egy szerelmi vallomás, vagy ellenkezője: egy csöndes válóper.”
Omu’ știa ce știa 😀
–––
@Vasilescu: btw, ai ceva idee, de ce nu mai apar imaginile de avatar via gravatar?
@ Atti, Jo napot kivanok, nem tudom magyarul. Atâta știu, atâta zic…
Păi înseamnă exact ce-am scris: orice farfurie de mâncare poate să fie o declarație de dragoste sau din contră, un divorț silențios.
De altfel la un moment dat am avut o discuție de genul cu nevasta din dotare, că eu sunt rece, neromantic, etc etc. Și a ținut un pic să explic, nu e vorba de lipsă de sentimente, doar că eu le transmit altfel, nu prin lugu lugu á la filme de gagici romantice. Nu îți fac declarații, dar te aștept cu somon file cu susan la cuptor 😀
Btw: nem tudo*k* ~. Nem tudom (eu nu știu). Nem tudok (eu nu știu chestia X).
Ce draci, numai Vasilescu să se dea rotund la lecții de limbă 😀
Comentariu beton!33
Băi nu știu ce să zic. Am încercat și eu din astea ca nici eu nu-s cel mai romantic taur din staul. Dar tot mai bine a fost când i-am luat niște flori și am împărțit perna (vezi Shogun) cum am văzut io în filmele romantice. Cică „doamnele e niște făpturi care are nevoie de vorbe de dragoste”….
@Adorian: păi știi ce zic africanii despre împărțitul perinii, până se scutură patul, nu se scutură casa.
Dacă au pornit la drum având conturile pline șansele sunt mari sa se răcească relația in momentul cand se termina luxul si incepe grija banilor, dacă au pornit la drum când erau conturile goale si pe parcurs au facut in așa fel sa se umple atunci șansele ca relația sa se destrame sunt mai mici cand sunt pline si ajung să se bucure împreună de ce au realizat, sigur ca sunt si cupluri la care bani le-au sucit mințile si au pus capăt relației insă nu cred ca e ceva general, excepții sunt insa de ambele părți.
Comentariu beton!54
Sunt destule cazuri in care femeia l-a sprijinit sa-si faca studiile si sa avanseze in cariera si pe la 40-50 de ani il apuca pandaliile si-o lasa pentru una mai tanara. Asta-i payback pentru cazul de sus.
Comentariu beton!35
Lol, la ce filme te uiti. Nu sunt destule. Sunt chiar forte rare, vorbesti de copii care sustin alti copii … nici in telenovele nu sunt multe cazuri
@SAM, nu contest ceea ce spui insa e valabil in ambele direcții, si pe ea o pot apuca la fel pandaliile, categoria respectiva cred ca e mai greu sa ii apuce pandaliile avand in vedere ca amandoi pornesc de la ligura si furculița, insa pot fi si exceptii dar mai putine cred decât la categoria opusa la care startul pleaca de la totul dea gata.
Irinel Columbeanu zice că s-ar putea să ai dreptate 😂😂
Sam – eu stiu caz invers: doi tineri au ajuns in Spania, au inceput de jos, s-au inteles bine, asta pana cand tipa a hotarat sa se inscrie la facultate iar el a fost cel care a sustinut-o material. Dupa absolvire ea s-a cuplat cu un coleg de facultate spaniol si a initiat despartirea, pe motiv de , neintelegere de catre el a noilor ei perspective intelectuale”! Ultima oara cand l-am vazut pe individ stingea cate o sticla de vin pe zi si nu vorbea decat despre ea, la vreo doi ani de la despartire!
Genul ăsta de cădere în viață generează tensiune pe toate planurile și lucrurile pot degenera rapid de nici nu-ți închipui. Nu știu dacă asta a fost situația și pentru acest cuplu, dar se dovedește încă o dată corectă vorba aia „banul nu poate aduce fericirea, dar o poate întregi frumos de tot”.
Comentariu beton!40
Sunt relatii si relatii. Nu toate sunt asa, am vazut si relatii normale in care au construit o viata impreuna multi ani indiferent de cum a mers cu banii, am vazut si relatii destramate, cred ca spectrul este foarte larg. Depinde si ce criterii ai in a alege sotul sau nevasta, depinde cum reactioneaza fiecare la stres si in final depinde ce ii uneste. La ce relatie ai descris tu pare ca i-a unit doar portofelul lui asa ca era firesc sa se destrame odata ce portofelul dispare.
Morala ar fi ca uneori, indiferent de cat castigi, modestia este castigatoare. 🙂 Sau cel putin sa te prezinti modest la inceput. Daca cauti nevasta avand ca argumente masina scumpa atunci si viitorul va fi pe masura. Era doamna aia de ieri, la aia cred ca tine cu portofelul.
Comentariu beton!34
Eu cred că ai menționat aici o “cheie” importantă – reacția la stres.
Putem să ne promitem multe când sunt ok, putem să înțelegem multe, dar când apare un stres atât de mare, e posibil să ne transformăm cu totul.
De aceea, situațiile stresante de această anvergură sunt ca niște teste pentru relație. Pentru că atunci apar și se văd cel mai bine toate fricile, toate convingerile, toate distorsiunile din capul nostru.
Și dacă răspunsul la stres este foarte diferit și nu mai există încredere (ca să se gestioneze împreună acel stres), mi se pare că nu are cum să reziste relația.
Eu pot doar să-mi imaginez cum e să treci brusc de la zeci de mii de Ron pe lună la 3-4 mii. N-am trecut prin asta, plus, ca familie, avem un trai foarte simplu, deși veniturile sunt mari. Ar fi o cădere foarte bruscă pentru mulți dintre noi, mai ales dacă stilul de viață ar fi pe lux.
Cred că ce vreau să zic este că e simplu să blamăm femeia (dacă nu mai e portofelul, nu mai e relația). În realitate însă lucrurile sunt mult mai complicate, dacă într-adevăr este o relație care a avut un fundament.
Comentariu beton!11
Știi cum se zice, numai proștii sunt plini de certitudini, deci nu știu 100% cum ar fi dacă am avea parte de asemenea șoc. Din experiența celor 19 ani împreună și 17 de căsnicie and going, cred că am face față.
Ce pot să spun e că noi am trecut prin perioade grele și am rămas tot NOI, iar cuplul despre care vorbim nu trecuse prin niciun test serios. La prima problemă adevărată s-a ales praful. Nu era nimic autentic acolo, indiferent cum se văzuse din afară.
Comentariu beton!54
Exact asa Greta. Doar in urma uni test din asta serios se vede atașamentul si pana la urma loialitatea. Eu zic ca daca se despart doar din cauza bugetului dragoste nu a existat acolo si a fost o simpla tranzactie, imi dai iti dau. Mă intreb daca pe el nu il prindea cu mana in borcanul cu miere dar se imbolnavea deci implicit nu ar mai fi putut sa se ocupe cu fraudarea borcanului de miere tot aia se intampla?
Comentariu beton!31
Eu cred ca asta se întâmplă cu relațiile începute „la bine”, când sunt toate condițiile asigurate. E nasol sa fii sus și să cazi. Nu toată lumea poate sa accepte asta.
Comentariu beton!30
Socru-meu avea o vorba: Daca ai parinti saraci, nu e vina ta, dar daca ai socri saraci, atunci e vina ta.
Una peste alta, cum zicea cineva pe aici, dragostea merge prin stomac. Nu e de mirare ca oamenii s-au despartit din moment ce s-au terminat banii.
Comentariu beton!41
Și dacă amândouă perechi de socrii sunt cam pârliți, înseamnă că v-ați luat din iubire 😀
Pățăști. Plm, contează mult cu ce pornești într-o căsnicie. Cu o plasă de haine și urările de succes ale părinților sau cu o cheie de casă.
Comentariu beton!30
Și aș adăuga eu, dacă și a doua pereche de socri sunt tot săraci, atunci ești prost de-a binelea 😁😁😁
Comentariu beton!16
Zilele trecute citisem la Edelweiss un articol cu „prietenia după divorț”. Cre’ că nu rămân și prieteni buni după divorț? Nu de alta, da’ n-o să-nțeleg asta niciodată.
Oricum, iubirea adevărată este atunci când te sprijini la greu, nu când sunt conturile pline.
Comentariu beton!32
n-aș putea să-mi permit a contrazice pe cineva care folosește pluralul maiestății; „mai dormim pe canapea”?!
milord… (aici nu se vede, dar am făcut o plecăciune)
Comentariu beton!83
🫅
De aici, înțeleg ca Vasilescu are canapea pe balcon. Ca limbricii sunt la purtător.
Comentariu beton!17
El cu Vasile dorm pe canapea 😀 Mai citești și printre rânduri, Costică 🤣
Comentariu beton!37
Canapea se numește preșul in familia Vasilescu? 🤔
Comentariu beton!45
Asa s-a terminat si la mine. Iubire mare, postari pe fb, ig cu diverse concedii, logodna, planuri – toate astea din dorinta lui, ca eu sunt foarte discreta, pana cand i-am zis ca n-o sa mai aplic in domeniul ala care promitea caruta de bani (am calificarea necesara) cu care trebuia sa ne „luam” penthouse, pentru ca am gasit ceva (mult) mai modest dar care imi place. Domnul a decretat ca „inca ma iubeste, dar nu ne potrivim”. De acord, nici eu nu-mi doream un barbat pe care sa-l intretin si sa-mi mai si spuna ce sa fac. Nu va inchipuiti ca era vreun frumos sau vreun tinerel.
Comentariu beton!112
No offence: si atunci, ce te-a atras la el?!
Comentariu beton!12
Pentru ca parea ca avem o compatibilitate, conversaiile curgeau natural, radeam, faceam chestii impreuna. Nu am fost niciodata interesata de aspectul fizic, considerand ca nu e vina omului ca arata intr-un fel sau altul si ca e chiar superficial sa gandesti asa. Well, bullshit.
Comentariu beton!33
pare ca ai ratat un glont, cum s-ar zice.
omul avea un plan si facea totul ca sa ajunga unde trebuie (conversatii, postari, declaratii etc).
Comentariu beton!13
@oana, dar mi-a cam trecut glontul pe la ureche. S-a mai scapat asa, printre declaratii si conversatii nemuritoare despre cum si-ar dori el un penthouse, alta data despre cum vom locui noi in asa ceva dupa ce ma angajez unde voia el si fac un credit, chit ca pe mine nu ma atragea domeniul, si cat de repede as putea plati eu casa aia, in cca 5 ani, iar el si-ar schimba si el locul de munca in ceva ce ii place cu adevarat (dar nu isi gasea anyway). Cand am vazut ce-mi rezerva astrele, n-am putut decat sa fiu de acord cu faptul ca mi-a dat papucii dupa ce am refuzat deal-ul nemaipomenit de sclav bagat in datorii la banca si cu „plod” de intretinut. Plus ca el mai avea un parinte care prevad ca sfarsea tot in minunatul nostru „cuib”.
Comentariu beton!30
Exista si situatia cealalta: am divortat dupa ce domnul incepuse sa faca bani multi si se transforma in altcineva. Desi incepusem de jos, egali, odata cu accesul in lumea de lux, nu ne-am mai potrivit.
Comentariu beton!144
Bun, mulțumesc pentru acest comentariu.
@meonica, și eu am trecut prin asta. Cu un domn IT-ist. După ce l-am susținut (financiar și făceam și tot ce trebuie prin casă) să își ia toate atestatele pe Java și JavaScrip Programmer, el a hotărât că nu ne mai potrivim. Eu nu am suficientă ambiție. Învățasem cu el cot la cot ca să îi pot pune întrebări, dar bani de examen am avut numai pentru el. Deci…
Comentariu beton!90
@Un-Friendly Scorpio, eu mi-as fi pus semne de intrebare incepand cu momentul Javascript… Aia nu sunt oameni sa te poti baza pe ei :)))
Comentariu beton!35
Dar situatia in care ea, ajungand sa termine facultatea traind impreuna cu iubitul care nu a invatat ca sa poata avea job, si avand ea acum bani ii spune lui care ii propusese sa merga la mare “la cort ca mai inainte” , ii spune deci ca ea vrea la hotel, la lux si apoi adauga “eu imi permit” ?
Tipul e si acum singur, dupa aproape oot ani, si nu poate sa lege o alta relatie pentru ca a tinut prea mult la ea…:
Comentariu beton!17
Mehehe, eu invers „am divortat dupa ce Doamna incepuse sa faca bani multi si se transforma in altcineva”. Cat am stat in garsoniera fiecare cu salariu minimmediu a fost foarte bine, cand doamna a inceput sa castige binisor peste si ne-am mutat in 3 apartamente (apartamente, nu camere, cu credite deh..), a ajuns rapid la „nu m-am maritat cu cine trebuie” si „stai in calea fericirii mele”. In mai putin de 1 an eram deja divortati. Va zic ca am fost cel mai fericit om din lume dupa aceea, chit ca mai mult de jumatate din salariu era rata la ce a ramas din credit la mine.
Marea iubire nu a trecut testul „for richer or poorer”. Din ceea ce povestești tu aici, primul test al iubirii ca în filme. Eu sunt curioasă dacă ar fi trecut testul „in sickness and in health”. Dar cred că avem și aici răspunsul: dacă el s-ar fi îmbolnăvit și ar fi fost în concediu medical nu ar mai fi putut produce. Corect? Și atunci nu treceau nici testul ăsta.
Deci marea iubire era de fapt iubire de bani cât aveau bani.
Comentariu beton!48
Amen to that!
Povestesc despre un cuplu pe care moartea l-a despărțit că altfel o vreme ar mai fi fost bani, se prăpădește el, doliu d’ăla de manual iar după o vreme începe văduva să povestească „dulcegării” de viață de rămân mască, ce îi ținea împreună, exact liantul de excepție banii și gura lumii, a lăsat-o mai moale cu sufletul pereche dar a făcut promisiunea de a nu se recăsători pentru că altfel pierde o pensie de urmaș mult prea consistentă. Dragoste de bani 💸
In cazul meu banii prea mulți ( obținuți împreună) i-au schimbat orizontul și percepția asupra lumii și vieții 🤷
Comentariu beton!18
Depinde si pe cine iei din iubire.
Eu sunt casatorit de 20 de ani. In timpul asta sotia a fost mereu angajata, salariu bun tot timpul.
Din acesti 20 de ani eu am fost antreprenor vreo 5 ani si faceam bani buni, mult peste salariul ei, am fost angajat vreo 12 si am avut salariu bun, dar mereu mai mic decat al ei si am fost fara ocupatie vreo 3 ani timp in care am dus copiii la scoala, am spalat, am facut mancare si curatenie.
In perioadele bune am reusit sa punem deoparte ceva si sa avem si niste venituri pasive.
Asa ca eu zic ca titplul postarii tale e gresit, nu totul este despre bani.
Comentariu beton!48
deci cu un exemplu pozitiv demontăm complet teoria că „Iubirea ține cât țin și banii”.
Cei care au pățit-o până acum cred că sunt de vină ca n-au citit bine ca „nu totul este despre bani”
Eu am fost mai sărac decât Doamna.
Ea avea nimic, eu și mai puțin.
Suntem de 23 de ani împreună, de 20 căsătoriți.
În pandemie am fost jobeless. Mi-a dat voie să dorm pe canapea. 😁
Comentariu beton!74
Cu mască sau fără? Pe canapea, zic.
Fără.
Are inima mare. ❤️
Comentariu beton!38
E o minciuna dacă se zugraveste imaginea unei relații perfecte. Ca asa ceva… Nu exista! Sau doar cât sunt mulți bani la mijloc 😏 Cum a fost și la Irinel și Monica caColumbeanu 🤣 Nu e de la autocorrect 😊 Dacă nu te cerți niciodată, cu siguranță cel puțin unul e dus cu pluta sau mai are o viață paralela. Sau mai multe amante/ mai mulți amanti 🤣 Just my 2 cents 😊
Chiar așa. Dar am o nelămurire. Ce simț au bărbații care știu, fără să aibă dovezi sau chiar fără să fi fost la lansat vreun zvon, că alți bărbați au amante? Întreb asta deoarece , la noi în grupul de prieteni, bărbații știu care dintre ei au amante. Inclusiv al meu soț a afirmat despre un altul chestia asta. Când l-am întrebat de unde știe, a spus că “se vede pe el că are amantă”. Mă luminează și pe mine cineva?😁
Comentariu beton!32
AdinaI – nu crede tot ce spun barbatii! Multi doar se lauda, nu ca nu ar vrea sa aiba macar cate o aventura, nu neaparat amanta, dar e greu daca nu esti ,,natural conquerer”! Nevasta-mea a depasit de mult suta de kile, dupa 21 ani de casnicie, uneori visez la trupuri de caprioare tinere, dar sunt prea acupat, prea obosit, prea blazat si prea zgarcit sa umblu dupa ele! In Spania cand lucram, inainte de casatorie, era mai siplu. Mergeam la puticlub (sp. puta/curva) si cu 50 de euro aveam pe care doream. Dar acolo prostitutia este legalizata si controlata, nu ca aici.
@AdinaL: Vorba soacrei unui prieten: ale voastre plâng după …ă acasă și voi vreți amante 😁
E mult folclor. Gen Dinamo in Champions League 😁
Eu și soțul meu ne cunoaștem de când eram proaspăt absolvenți de facultate, acum 10 ani. Am muncit pentru a avea o viață comodă împreună și ne-am sprijinit unul pe altul în viața profesională. Astăzi avem o viață comodă, dar am avut și perioade când am rămas eu fără job sau am planificat prost, astfel încât toți banii lui au fost blocați în firmă. Acum câteva luni a decis ca jobul platit mult peste medie ( câștigam aceeași sumă eu în lei și el în euro) este prea stresant, așa ca l-a schimbat. Nu pot să zic ca ne-a afectat viața prea tare, oricum toți banii extra dinainte se duceau în economii.
Am trecut prin vremuri grele. Când aveam doi copii studenți și niște inițiative de eficientizare ale guvernului ne-au redus veniturile cu cel puțin 25 de procente. Temporar, dar un temporar lung. Nu ne-am pus problema divorțului. Poate pentru că ar fi costat prea mult. Dar ceva urme tot au rămas. Am găsit surse cinstite de venit suplimentar. Adică un al doilea job, part time. Deci nici timp de divorț n-am fi avut. Culmea că problemele au apărut când veniturile și-au revenit. Atunci am avut timp și de reproșuri. Da, am trecut peste vremurile grele, fără a ne despărți. Dar cu cicatrici.
Comentariu beton!28
La fel ca mai sus, mie mi-a dat papucii când am început să câștig de 3 ori cât el. De fapt nu mi-a dat el papucii, a făcut în așa fel încât să-mi iau eu singură papucii și să plec, pentru că n-a avut atâta sânge în instalație încât să-mi spună de la obraz că l-am emasculinizat.
Comentariu beton!21
cum au proștii noroc…; ar fi trebuit emasculat, idiotul!
sun un prieten, emigrat cu soția:
– și, cum merge?
– bine, bine, jobul ei e bun, cîștigă bine, ne descurcăm…
– da’ tu?
– io? deocamdată prinț consort…
Comentariu beton!77
@Ligia, domnul sot nu se supara ca el castiga mai putin ca mine. Ba se mai si lauda ca eu castig mai mult ca el dupa mai putini ani de munca🤷♀️. Barbati si barbati🙂.
https://img.dollo.ro/2012/09/sotul-patroanei.jpg
cuplurile in ultimul timp se despart si divorteaza de parca ar demisiona de la un job. Fix asa trateaza divortul, ca pe o demisie de la un job.
Comentariu beton!13
Oamenii învață. La fel cum unii care pun pasiune, suflet, ore suplimentare într-un loc de muncă și sunt zburați la primul moment în care profitul e cu 1% mai mic decât previziunile ajung să trateze munca extrem de strict și de pragmatic, cu 0 implicare. Cam așa și cu relațiile, ajungi să le recunoști drept ceea ce sunt, episoade ce n-ar trebui să-ți influențeze fundamental viața. Dacă sunt în plan sau apar copii, e altceva și ar fi cam singurul motiv rațional pentru o schimbare de atitudine. În rest, viața e scurtă și plină de complicații, nu merită să ți-o faci și mai dificilă.
Bună ziua tuturor.Avea mama o vorbă:cu cât cazi mai de sus ,cu atât doare fundul mai tare… dacă erau uniți vindeau casa,își luau un bordei mai mic și conviețuiau frumos
Comentariu beton!32
Anul ăsta e un an greu pentru noi, pentru mine. Decese, spitalizări, stări de sănătate problematice, fetița cu nevoile ei, job-ul cu un plus de nervi…iar soția mi-a zis cam acum 1 lună direct și fără ocolișuri – ”dacă crezi că te ajută, dă-ți demisia, stai acasă 6 luni să îți clătești creierii și ne-om descurca noi”. Acuma, nu știu dacă ne încadrăm la ”test” dar mie mi-a fost suficient să aud asta.
(financiar suntem mediu, cred. Soția câștigă mai bine decât mine)
Comentariu beton!127
❤️
Lucian, unul dintre prietenii noștri, a simțit nevoie unei veri sabatice anul acesta. Pur și simplu ajunsese să clacheze fizic și mental. Soția l-a sprijinit, noi l-am încurajat. Vorbim de un om de 50+, care avea temeri că-și va găsi alt job. Dar l-a găsit, începe pe 1 octombrie.
Să fiți bine, să rămâneți încrezători.❤️
Comentariu beton!79
Eu am avut experienta opusa. Rupti in .. buzunare si cu datorii am fost unul pentru celalalt. Incet incet ne-am pus pe picioare, am tras serios amindoi, cind am inceput sa avem din ce, ne faceam mici placeri, de obicei ne bucuram unul de bucuria celuilalt…
Dupa niste ani ne-am stabilizat economic, aveam pe ce pune mina, in caz de ceva. Acum imprumutam noi bani prietenilor care aveau nevoie.
Aici a fost rascrucea: eu am vrut sa mergem pe scari in sus, el a vrut sa ramana pe aceeasi strada.
„Hai sa mergem sa vedem lumea!” ziceam eu. El: „Imi ajung locurile noastre de vacanta si oricum stau bine acasa!”
„Hai sa facem un copil!” „Dar eu cind imi schimb masina?”
„Hai sa facem asta sau aia…” „La ce-ti trebuie? Eu vreau sa facem cealalta”
Iar eu am simtit cum incepe sa mi se prafuiasca sufletul.
Asa ca ne-am despartit. Omul cu care sint acum nu ma intreaba niciodata „la ce-ti trebuie?”
Daca nu pricepe imediat sensul unei cereri ma intreaba „de ce vrei asta?” si analizam impreuna daca e cazul sa mai vreau sau nu.
Nu sintem bogati dar din cind in cind ne daruim unul celuilalt chestii utile personal, pentru ca sensul e „te vad ca ai nevoie de asta.”
Comentariu beton!62
Da, asta cu „la ce-ți trebuie?” ma termina si pe mine. M-am despărțit si eu din cauze de genul. Dar asta cu „de ce, ca e bine si așa” e moartea pasiunii. Daca intrebi, e pentru ca nu ma cunoști. Cand suntem împreună de peste 10 ani si tu încă intrebi asta, atunci e semn că e timpul sa nu mă mai explic. Înțeleg perfect ce zici.
Comentariu beton!34
„Din momentul in care intri intr o relatie ești aproape sigur că o să te desparti”?Aveți o viziune teribil de pesimista 😀.Cât despre cuplul din articol…..atât s a putut. Cine știe ce o fi fost între ei ,lipsa banilor este un factor de stress,clar. Nu ai chef de giugiuleala dacă te gândești la plata facturilor dar din ce povestiti nu erau la limita aceea. Dacă nu aveau rate enorme la banci se poate trăi din două salarii medii,îți poți face chiar și concediu.No,acum dacă ei erau invatati cu un alt standard pe care acum nu și l mai puteau permite este o problema dar încerci să găsești o altă soluție de a ți mãri veniturile,nu te desparti din asta.Dar,din nou,borşul lor ,de obicei lucrurile sunt mai complicate decât stereotipurile de genul,tipa era materialista și dacă s au terminat banii și a luat jucariile și a plecat.
Comentariu beton!12
„Din momentul in care intri intr o relatie ești aproape sigur că o să te desparti”? Aveți o viziune teribil de pesimista”
Termenul căutat e „realistă”. Cuplurile care au rămas cu același partener de pe băncile școlii până s-a stins lumina sunt nesemnificative statistic.
Sau dacă vrem neapărat să fim poeți și plini de inorogi rozalii în idei, putem spune că moartea e despărțirea de care nu scapi. Lăsăm viziunea cu o ipotetică lume de apoi în care relațiile sociale s-ar conserva, ar fi un coșmar pentru cei cu mai mulți parteneri, practic club de swingeri ectoplasmatici.
Oh, ce amintiri!
Am fost odata cu un cetatean care avea o firma.
Eu lucram. Munca de teren, vanzari. Ocazional il mai ajutam pe cetatean cu diverse lucruri la firma lui.
Ocazionalul asta a inceput sa se transforme in recurent odata cu cresterea veniturilor si a nivelului de misecuvinism din partea individului.
Practic, dupa o zi de munca mai aveam juma’ de norma pentru ca de ce nu? Doar eram acolo oricum. Ce, nu vreau sa trag la „caruta familiei”?
In paranteza, am alergie maxima cand aud asta cu tragem la aceeasi caruta. Nu boss, eu am caruta mea, tu p-a ta. Mergem pe acelasi drum daca si cat timp vrem, da’ fiecare cu caruta lui.
La un moment dat auzeam chestii de genul „mai bine ti-ai schimba serviciul cu ceva mai lejer, sa fii mai mult pe-acasa”. Concluzia a fost ca mai bine il schimb pe el, ca barbati se gasesc oricand, joburi bune mai greu.
Anyway, povestea s-a incheiat fara alte discutii (monologuri de fapt) cand intr-un weekend in care ii spusesem ca-l „ajut” m-am dus cu un prieten de-al lui la munte. Magic, de a doua zi am fost libera.
Stiu ca am fost naspa, da’ nu regret nimic. Daca aveam tehnologia din ziua de azi ii faceam si un live.
In actuala relatie, am fost si suntem pe la acelasi nivel – mai mult sau mai putin. Chestiile importante le cumparam impreuna 50-50; la fel platim facturile sau mancarea, restul fiecare cu banii lui. In vacante unul plateste cazarea, celalalt avionul de exemplu si tot asa.
Nu avem cont comun. Bineinteles, daca unul dintre noi are probleme, contribuie celalalt mai mult. Aparent, functioneaza.
Comentariu beton!32
„In paranteza, am alergie maxima cand aud asta cu tragem la aceeasi caruta. Nu boss, eu am caruta mea, tu p-a ta. Mergem pe acelasi drum daca si cat timp vrem, da’ fiecare cu caruta lui.
La un moment dat auzeam chestii de genul „mai bine ti-ai schimba serviciul cu ceva mai lejer, sa fii mai mult pe-acasa”. Concluzia a fost ca mai bine il schimb pe el, ca barbati se gasesc oricand, joburi bune mai greu.
Anyway, povestea s-a incheiat fara alte discutii (monologuri de fapt) cand intr-un weekend in care ii spusesem ca-l „ajut” m-am dus cu un prieten de-al lui la munte. Magic, de a doua zi am fost libera.”
Excelentă relatare pentru cei care se întreabă de ce relațiile sunt echivalate unui job din punct de vedere al detașării. „Fiecare cu căruța lui” e realitatea, dincolo de vorbe frumoase, iar dacă totuși te încăpățânezi s-o negi ai șanse bune să rămâi cu oiștea ruptă-n drum.
Comentariu beton!13
@Peredhil, pățit, aceeași căruță aka conturi comune și într-o zi când merg la bancă aflu cu stupoare că s-au închis toate de către consort, inclusiv cel pentru urgențe/studii copii, am rămas fix cu zero lei de restul nu mai amintesc, pot spune doar că am muncit de mi-au sărit capacele ca să îmi cresc copiii. Nu mai vreau conturi comune indiferent câte vieți o să mai trăiesc.
Comentariu beton!21
Cat timp nu ai încredere in partener sa aveți banii la comun, relația nu o sa meargă prea mult timp.
Sunteți practic colegi de camera cu extra beneficii (53x)
La bine și la greu e așa o vorbă în vânt..
Probabil faptul că el câștiga acei zeci de mii de lei a fost motivul principal al cuplării. Când a secat fluxul de mălai s-a rupt și lanțul iubirii. Csf, ncsf.
Citisem o expresie undeva „If you don’t support me at my worst, you don’t deserve me at my best”. Mi se pare că se aplică perfect.
Comentariu beton!32
Ar fi totusi un aspect interesant de stiut in povestea asta: in ce fel s-a modificat comportamentul lui fata de ea consecutiv subtierii veniturilor. A devenit mai nervos, mai badaran, mai absent, mai dispus sa arunce cu vreo vina in capul ei, sau dimpotriva? Intreb pentru ca am vazut caz.
Comentariu beton!23
Da, nimeni nu vede mai departe de „l-a părăsit când n-a mai câștigat o tonă de bani”. Sunt foarte multe variabile care țin într-o mare măsură de atitudinea lui față de ceea ce făcut (de la modul în care i-a făcut până la modul în care i-a pierdut) și de comportamentul și atitudinea lui față de noua situație săracă. Vorbesc din experiența cuiva foarte apropiat. Una e ce se vede din exterior, alta e situația la locul faptei.
Comentariu beton!11
„A devenit mai nervos, mai badaran, mai absent, mai dispus sa arunce cu vreo vina in capul ei, sau dimpotriva?” Se numeste frustrare si intr-o oarecare masura e de inteles cand cazi de pe cal din pdv financiar, si „se trateaza” cu empatie si intelegere din partea partenerei macar pt o perioada de timp (asta si daca ai cu cine sa te intelegi bineinteles).
Doar ca intr-o lume in care nu mai e privit ciudat actul de a te combina cu nspe persoane, mai ai si social media la un click distanta, e mai usor sa gasesti ca femeie scuze ca „devenise cam badaran and shit” si sa iti intinzi aripile in alte directii.
N, situație ipotetică oarecum (adică n-am fost eu în ea, dar știu una asemănătoare, în alt domeniu, nu cu șpagă, ci cu iresponsabilitate dusă la extrem. Dar oricum de medici spăgari e plin, nu știm însă cum se simt partenerele lor vis-a-vis de acest comportament).
Ai un soț medic, beton pe felia lui, lucrează pe la diverse spitale, clinici etc., doar că tot purcoiul de bani pe care îi aduce acasă nu e numai din salarii, ci și din spăgi cerute cu nesimțire de la pacienți. Soția află adevărul când ăstuia i se organizează un flagrant, iar toată treaba o dezgustă profund, nici nu se mai poate uita la el pentru că e în dezacord cu valorile ei și se desparte de el. Poate fi inclusiv șocată de ea însăși că nu și-a dat seama de această latură a lui. Îți este clar că gura lumii va fi la modul: „l-a părăsit că n-a mai adus bani acasă”, nimeni n-o să zică: „nu a mai putut trăi cu el când a aflat ce escroc era”.
@R: „l-a părăsit că a făcut-o de minune și s-a lăsat prins”.
Zici că până-n momentul flagrantului, tanti chiar era așa inocentă de nu a sesizat dezacordul dintre fluturașul de salar și stilul de viată finanțat dintr-o sumă evident mult mai mare?
Comentariu beton!11
@Atti – referitor la „fluturașul de salar” (trecând peste „salar”) – să știi că unii dintre noi habar n-avem cât câștigă partenerul.
Eu nu știu exact și nu mă interesează, plătim cheltuielile comune 50/50 iar în rest, fiecare cu banii lui.
Vrea să-și ia nu știu ce mașina – își ia pe banii lui. Vreau să-mi iau eu orice mă privește pe mine îmi iau pe banii mei.
Știm aproximativ cât câștigă fiecare din ocupația de bază, dar amandoi avem colaborări extra, care pot sa varieze destul de mult
@Atti, vreau să zic că dacă lucrează în 3-4 locuri (cum fac mulți medici), probabil că nu-i prezintă soției în fiecare lună 3-4 fluturași ca doamna să traga linie și să țină o evidență la leu. Sunt cupluri așa cum zice și My2cents cu venituri fluctuante și nu toată lumea ține exceluri cu nșpre rubrici în care se notează fiecare covrig și fiecare litru de benzină și fiecare euro dat pe magneți în concediu.
Iar dacă trăiești de 10 lei pe lună ca familie probabil mai poți introduce treptat 3-4 lei în bugetul familiei fără să fie bătător la ochi, mai ales când veniturile oficiale sunt deja mari. Cum ziceam, se poate sau nu, în funcție de cum își gestionează fieare familie bugetul.
Eu stiu pe cineva care ocazional câștigă sume măricele la jocuri de noroc și le introduce treptat în bugetul familiei. O parte îi joacă din nou.
@R „nu a mai putut trăi cu el când a aflat ce escroc era” asta imi aminteste de un articol al lui Zoso. Era legat de un cuplu dintr-asta din showbiz/cancan, el era ceva designer de moda daca imi amintesc bine, ea in principal femeie intretinuta. La un moment dat divortasera si el nu vroia sa plateasca pensie alimentara pt copil. Problema e ca despre el se stia ca e un tepar, ca isi pacalise niste furnizori pe vremea cat ei erau inca casatoriti. Cam asa si aici, unele femei refuza sa vada ca omul e un nenorocit cat timp lor le e bine „nu am stiut domnle”. Nu, de fapt au refuzat sa isi puna intrebari, intuitia aia feminina spunandu-le ca raspunsul nu o sa fie placut.
Sincer, nu judec. Fiecare cuplu si fiecare individ din cuplu e diferit. Asa că…
Unii raman împreună dupa un hop sau o tragedie in cuplu/familie, unii nu.
Am întâlnit oameni cu mari probleme financiare care si-au început relația in condiții de saracie (după o drama financiara in care tipul si-a pierdut pana și casa) si a ținut. Unii încă sunt săraci. Alții s-au scos. Pe unii faptul ca partenerul devine bogat (sau mai bogat) ii face sa plece, desi celalalt nu se schimbă etc etc etc.
Așa că… depinde de persoana cred. Parerea mea.
Dau un edit, pentru ca ma macină o întrebare : ati intra intr-o relatie cu cineva sărac ? El/ea, peu importe…
Buna intrebarea! De aici pleaca totul…,
Multi vin la constructia gata, prea putini construiesc. Been there, felt that! Am cazut de cateva ori bine de tot, de la pozitii de middle management si top management la…nimic. Venituri de la 12000 lei net la zero. As fi acceptat de munca orice doar sa aduc bani acasa. Sotia insa mi-a spus mereu: calmeaza-te, aduna-te, ia-ti o luna de pauza, traim cu ce avem, reducem cheltuielile, nu mai mergem in concedii si ne vom descurca pana gasesti ceva macar decent! 16 ani mai tarziu e tot langa mine desi numai constant in venituri si in actiuni nu am fost. Insa ea a fost acolo si cand nu dormeam noaptea, si cand ma gandeam cum sa platesc banca.
Eu am fost student foarte sarac, cu 0 ajutor de acasa si odata intrat la facultate visam doar sa gasesc o fata care sa ma iubeasca asa cum sunt. Am muncit toata facultatea la zi sa ma intretin, sa-i pot oferi si ei o iesire la cinema sau la o prajitura, acum deja 30 de ani. Mama ei nu m-a vrut nicicum fiindca le-am stricat ,,partida” ce o aveau pregatita pentru ea, dar ma asigurat permanent ca iubirea dintre noi este puternica si nu-i pasa. Inainte de licenta , intr-o seara, mi-a trantit-o in fata ca ma paraseste, ca deja e cu ,,partida” de vreo doua luni, si sa fac bine sa nu o mai caut, vrea sa inceapa o noua viata sub cele mai bune auspicii! Bine, dar eu…? Cum e cu juramintele de iubire? Era surda la tot ce spuneam. Dupa cateva zile cand a terminat examenele a plecat. Nu am mai vazut-o niciodata, nu mi-a mai transmis nimic prin nimeni! A binevoit, la insistentele mele sa-mi raspunda in scris la unele din miile de intrebari care ma macinau, mai bine nu o intrebam, mi-a raspuns ca , a fost fleata ca l-a parasit pe ala, iar acum ca l-a reintalnit, nu mai poate da inapoi”, pe mine , m-a iubit din mila”, pe el ,,l-a iubit in secret”, eu sunt ,,fara perspectiva” , pe cand el are , un viitor in fata” si multe altele asemanatoare, chestii care ma rascolesc chiar si astazi. Ce s-a ales dupa 30 de ani? Dupa 7 ani de depresie, m-am casatorit, an doua fete, una studenta, am doua case si castig binisor. Ea e tot cu grasanul, are un baiat, are casa mare si vreo 6 masini, dar umflatul a dat faliment cu cateva firme si e urmarit de fisc pentru vreo 3 milioane lei. Probabil asta e metoda de succes in Romania!
Comentariu beton!11
În opinia mea, de fapt, în relația de mai sus nu prea era iubire și, sunt convinsa, ca au existat, pe alocuri, nuanțe extrem de fine care te duceau cu gândul la durata exacta a relației respective.
Cunosc un astfel de cuplu în care sunt sigura ca in momentul în care el nu ar mai susține luxul în care trăiesc, doamna si-ar cauta initial o relație extra, după care ar divorța. Mai știu un caz de „iubire” aproape perfecta care a dus la divorț deoarece domnul era genul care „stătea în cap” ptr doamna, acest lucru plictisind-o la 2 ani de la căsătorie, imediat după botezul copilului.
Mda, și eu cred ca iubirea perfecta nu exista, totul fiind extrem de relativ, în funcție de așteptările, educația fiecaruia și multe alte variabile. Convingerea mea este ca iubirea adevarata nu depinde de bani. Dc se rupe relația când nu mai exista lux, aia nu a fost iubire. Nu ducem lucrurile în extrem ca dc nu ai ce manca, nu ai cum sa iubești, etc.
La o emisiune moderatorul înteaba psihologul cum sa facem sa ajungem ca celebrele cupluri de bătrânei din Cișmigiu care se țin de mana. Psihologul răspunde simplu: cuplurile respective nu au profile pe social media.
Comentariu beton!25
M-ai speriat cu povestea asta 🤣. Ai descris la virgulă situația unor prieteni apropiați. Pe măsură ce citeam, aveam senzația că povestești chiar despre cunoscuții mei. La un moment dat aveam discuții cu soția mea, care îmi reproșa printre rânduri, că de ce nu avem și noi o relație atât de permanent fericită. Eu știam ce face el, tot așa la limita legii, dar fiind genul de bărbat care nu spune nimic niciodată, nefiind treaba mea, nu i-am spus soției că ăștia trăiau într-o lume artificială. După divorțul lor, au început să se porcărie reciproc și în fața noastră, așa că am luat decizia de a limita maxim posibil interacțiunile cu ei. Ce mă bucură, este faptul că augusta mea soție a înțeles că aparențele pot înșela, iar căsnicia noastră cu bune, cu rele, cu suișuri și coborâri, este mai umană și sănătoasă decât traiul într-o viață falsă și atât de dependentă de partea materială. Personal, consider că cei patru copii și sănătatea întregii familii, este cea mai mare bogăție.
Comentariu beton!44
sunt
in rest, da.
L-a iubit de toti banii……
Comentariu beton!48
„Nu s-a scumpit viața, mămică, te-ai măritat tu prost!” – zicea Corinoaica de la Kiss FM.
Comentariu beton!29
unde se depun CV-uri pentru job-uri cu salarii nete de 1000E care-ti permit, intr-o zona gri, sa produci x10? 🙂 ah, posibil aici: https://posturi.gov.ro/judet/bucuresti/
eu tocmai ce-am aflat de un cuplu apropiat care divorteaza, primul dintre cei apropiati. dupa 8 ani, oarece certuri de-a lungul timpului dar nimic iesit din „normal” . ei sunt „saraci”, cred ca undeva la 2-2500E per familie cu 2 copii de crescut
m-a pus putin pe ganduri si m-a facut sa apreciez mai mult casnica pe care o am 🙂
Chiar am povestit cu un prieten avocat specializat pe legislația familiei, inclusiv divorțuri. Era o discuție lejeră, grup în jurul mesei cu mult vin.
Zicea omul, majoritatea semnificativă a divorțurilor de comun acord, fără factorul înșelat, abuz, etc, apar ca urmare a schimbării stării materiale ale soțului.
În momentul în care siguranța, protecția asigurată, certitudinea posibilităților și a zilei de mâine dispare, se pare că multe doamne (atenție, fără să fie gold-digger de felul lor), își caută fericirea altundeva. Acel partener pentru ele nu mai asigură liniștea, cu sau fără iubire.
Comparativ, schimbarea situației materiale spre negativ ale soției, duce mult mai rar spre deloc la divorț, dar invers da – când soția începe să facă mai mulți bani 🙂
––––––
Pe undeva e și normal. Ceva zeci de mii de ani de civilizație (am nimerit oare i-urile la mii, las că îmi zice Vasilescu) ne-au dresat cu rolul de protector. Poleiala recentă cu egalitatea modifică un pic comportamentul conștient, dar nu instinctul.
Comentariu beton!44
Câtă dreptate ai, asta cu rolurile, fostul deși susținea sus și tare că e tot fiert pe egalitate, când am început să câștig de 3 ori cât el, în loc să se bucure și-a luat bagajele și a plecat rapid. Și nici dating-ul nu merge mai bine, totul roz și frumos până își dau seama că fac mai mulți bani decât ei, după care dispar în ceață de zici că e vreo boală. Asta, sau comentează non-stop foarte acuzator pe subiect, mai că așteaptă să imi cer scuze că muncesc. Nici nu mă mai obosesc, aștept să mai îmbătrânesc puțin și mă apuc de cautat ceva tinerel în întreținere ca Madonna, să fie lucrurile clare :)))
Comentariu beton!37
@Andreea: unde depunem CV-urile. Când spui „tinerel” la ce te referi? Ai vreo limită?
Comentariu beton!19
@Andreea e posibil sa ai o atitudine un pic mai agresiva fara sa iti dai seama. Am intalnit femei peste medie ca bani, chiar si decat mine care sunt ITst si nu stiu de unde, nu vreau sa dau vina pe prostiile woke vazute/citite pe social media dar na … o bagau pe asta ca barbatii sunt intimidati de factorul financiar si ca le era greu sa gaseasca pe cineva care sa ramana cu ele. Faza e ca nu isi dadeau seama ca aveau o atitudine un pic ciudata a se citi te luau cam tare de la prima interactiune, o atitudine a la Angela Merkel daca intelegi ce zic :)))
Acum din pdv meu, nu m-a intimidat nimeni din pdv financiar, din pdv al staturii nu mai zic :))) dar realist vorbind iesi mai castigat pe termen lung ca barbat sa mergi mai departe decat sa stai si sa iti bati capul sa ii scoti atitudinea de „boss bitch” din cap.Pt ca la finalul zilei vrei sa vii acasa si sa gasesti liniste si intelegere, nu un alt sef.
Also erau prea workaholice pt gustul meu deci copii ieseau din discutie sau ar fi crescut cu bona filipineza :)))
Poate nu e cazul tau …
@Andreea: sărutmâna Sugar Mommy, am niște prietenași tinerei, frumoși și isteți, spuneți vă rog unde-i trimit să depună CV-ul, că m-am săturat să-i văd cu studențele care în afară de IG și club nu știu nici cum să pună mâna pe problemă 😀 Garantat nu e problemă că aveți mulți bani.
Comentariu beton!11
Știu ca ce spui tu e adevărat în multe cazuri, poate chiar în majoritatea cazurilor. Dar în toate,? Sper sa nu. Îmi place sa cred ca exista cupluri care se iubesc și unde banii nu sunt chiar atât de importanți.
Presupun ca un factor ar fi dacă, banii erau de la început ,dacă unul l a ales pe celălalt pentru bani ? Sau dacă au venit mai tarziu? Pentru ca, dacă fundația relației a fost fără sau cu putini bani, atunci e posibil sa reziste dacă la un moment dat nu mai au asa de mulți bani.
Eu de persoana mea voiam sa divortez cand mi-a scazut salariul. De atunci am invatat si eu si cardul meu ca atunci cand ne merge bine strangem niste bani ca sa nu ne mearga prea rau cand ne merge rau.
Imi pare rau de cei doi. Mi se pare ca am tot vazut divorturi in situatii cand sotul nu mai are job sau cand sotia s-a imbolnavit de ceva grav. Culmea e ca nu atat de des invers – cand sotul s-a imbolnavit de ceva grav sau sotia nu mai are job.
Comentariu beton!21
As vrea eu să contrazic, dar asta e, intr-o mare măsură, povestea mea.
Doar ca eu eram partenerul cu banii, nu el (poate și asta a e o problema 🤷♀️). Și banii nu s-au terminat, ci a apărut un copil. Așa că banii au început să se impartă la 3.
A fost de neinteles pentru mine la acel moment, dupa 11 ani de iubire roz si cu unicorni. Noroc cu terapia de cuplu, care a desțelenit chestii incredibile.
Iata, pățăști! Femeie, bărbat, om să fii!
Comentariu beton!14
O amica a ramas vaduva subit pe la 40 de ani si cu un copil de 5 ani in grija. Avea o firma de contabilitate destul de prospera cu vreo 20 de angajati. Un lache ceva mai aratos din cei 20 de angajati, cu 10 ani mai tanar, s-a bagat in seama pana cand doamna a cedat si s-au casatorit cativa ani mai tarziu. In ultima perioada am inceput sa vad articole prin ziarele economice de la noi cu diverse opinii ale distinsului lache in cam toate problemele de finante ale tarii. Ba mai mult, omul era intervievat unu la unu si povestea reteta lui de succes in afaceri, pasiunile sale legate de golf, yachting si alte fite. O urgenta profesionala data de e-factura, e-masa, e-cacamaca ma face sa o contactez pe amica mea si printre altele i-am bagat si o felicitare pentru succesul distinsului sot… si s-a facut liniste. Divortasera anul trecut dupa ce l-a prins pe lache in timp de „trainuia” o „interna” de 20 de ani. I-a dat un sut in cur la putoi in secunda doi, insa despartitul pe biznis nu este asa usor ca printisorul e si el 50% in firma ca na .. pana cand moartea ne va desparti. Incet incet cauta solutii sa il lase in offside, dar e f greu.
Comentariu beton!43
Bănene… 🤦♂️
Nu mă mai miră nimic.
La noi a început altfel: nu am avut nimic amândoi, apoi el a câștigat mai mult și aveam amândoi, apoi eu am inceput să câștig mai mult, și în final am rămas numai pe banii și pe firma mea, legal desigur. Anul viitor facem 30 ani căsătorie. Aș minți să spun că după 33 ani împreună e totul lapte și miere ( dormim separat de 20 ani și avem fiecare baia lui de 30 ani), dar ne respectăm, suntem prieteni și chiar pot spune că încă ne iubim.
Comentariu beton!11
WTAF?!?
Dormiți separat singuri sau separat fiecare cu altcineva…? Asta îmi suna a J.R. Ewing si Sue Ellen.
Am invatat, in timp, sa privesc cu mare suspiciune dovezile de iubire afisate in public si in cerc restrans, dupa ce am aflat ca cei apropiati noua, care debordau de efuziune romantica de ma facea sa rosesc chiar, in momentul in care inchideau usa la dormitor dormeau ca fratii. Dupa ani de zile in care ei aleg sa se minta si sa ne minta frumos, eu aleg sa traiesc fix cum simt si nu sa las o impresie buna fara substanta. A trecut timpul si chiar daca veniturile si nivelul de trai a crescut, asta nu ma opreste de a ignora la modul cel mai serios contul bancar. Intradevar ajuta sa sti ca ai pe ce pune mana in caz de ceva dar nu el sta la baza relatiei noastre. Acum realizez ca de multe ori nici nu vreau sa cumpar ceva doar pentru ca ne permitem, sau sa tinem isonul celor care vor sa epateze in genul haine sau vacante super exotice. A nu se intelege ca nu am si eu pitici mei, dar eu aleg de cati bani sa fie. Si pentru acuratete, eu aveam mai multi bani la inceput iar acum el e cel care duce greul, la 27 ani de casnicie.
Mi se pare sănătos acest principiu de viață. Sunt căsătorită de aproape 30 ani, și întotdeauna am avut fiecare banii lui, jobul lui și baia lui. Astea nu le-am amestecat. Toate lucrurile mari le-am platit 50/50, sau alternativ. M-a ajutat când nu am avut și l-am susținut când a fost fără venit. Dar să ajung din banii mei să nu îmi iau ce vreau că trebuie să explic sau să cer voie nu mi s-a întâmplat. Chair dacă mă mai întreabă de ce îmi trebuie ceva, îi spun clar că nu iau din banii lui și renunță singur să mai întrebe.
Comentariu beton!14
Am in anturaj un cuplu in care sotia are salar mediu iar sotul are o afacere unde castiga multi bani…au doi copii impreuna, o casa si masina cum vezi doar in filme plus concedii care mai de care, iar de ceva timp ea a aflat ca el are o amanta. Cand a fost prins sotul ia cerut divortul ca vrea sa ramana cu amanta zicandu-i sotiei ca nu mai poate traii inca 30 de ani cu ea si ca el si-a gasit sufletul pereche. Astfel, sotia ia numarul amantei si incepe si o ameninta si io da la suflet cu tot felul de texte care sa o faca sa se simta vinovata. Ii reuseste si amanta se desparte de sot si isi gaseste pe altcineva, astfel ca sotul ramane cu buza umflata si cu trecerea timpului incearca sa isi repare relatia cu sotia. Acum dupa ce a mai trecut ceva timp, sunt tot impreuna, o duce sotul pe sotie in concedii exotice care mai de care iar pe sotia lui o vad de multe ori sfarsită psihic, nefericita si ca ,caută atentie si in alte parti…
Asa ca va intreb…daca facea ea banii lui si el facea banii pe care ii face ea, mai erau impreuna?
Salutari tuturor
Pur și simplu mă dor ochii de la modul infect în care ți-ai bătut joc de limba română. Doamne apără și păzește!
Idee pt un viitor articol de marti: stergi numele celor care au postat si-apoi facem corectiile necesare.
Ca tot ne dam destepti!
De obicei unul e mai strangaret, celalalt topeste banii. Daca amandoi topesc e si mai grav ca la un moment dat nu mai au ce topi si apar multe reprosuri si nervi si mai o farfurie sparta, mai o palma, mai un „te-ai schimbat”, „nu te mai recunosc” si „nu mai merge”. Peste toata prajitura asta vine si un blat mare de orgoliu si voila… divort.
As fi de acord cu faza cu banii, dar povestea e putin irelevanta. O cadere financiara, mai ales atat de mare, poate provoca traume nasoale.
Dar, da. Banii conteaza.
La mine a fost cu sus/jos. Avantaju e ca la inceput de relatie am intrat cu niste datorii care imi faceau luna prea lunga. Stii… genu ala de luna care se termina mult dupa ce s-a terminat salariu 🙂
Unde mai pui, la un moment am fost frustrat de 2 luni facturate. Imediat dupa vacanta, sa stiu macar.
Totul in conditiile in care eu eram singuru salariat din casa. Din fericire noi nu aveam relatia aia perfecta, deci niste lovituri nu prea au contat.
Acum ea castiga uneori putin mai mult, alteori mai mult, in functie de luna. Cred ca tre sa ma despart de ea, ca ce barbat is Io, sa castig sub nevasta
Proștii se-nsoară din iubire, iar curvele pentru bani. Nimic surprinzător. 🤷♂️
Comentariu beton!12
Fascinant cum un simplu zero in plus sau in minus are puterea de a lega sau dezlega o cåsåtorie/relatie.. 😎😎😎
un simplu 0?
ia pune-l inainte de virgula, parca nu-i chiar asa de simplu.
Prima chestie pe care trebuie s-o spunem este ca nu exista iubire,relatie,cuplu perfect. A doua chestie si aici este valabil pentru fiecare dintre parteneri este sa inteleaga ca pe termen lung ies mai bine amandoi daca stiu concret ce vreau. In cazul de fata lucrurile sunt simple, daca banii au fost fundamentul acestei minunate poveste de dragoste, fiecare a primit ce a vrut. El a platit ca sa aiba parte de niste sentimente de iubire, ea oferit/mimat acele sentimente cat timp confortul financiar era asigurat. Si-n fond nu este ceva gresit in acest mod de a avea o relatie atata timp cat partenerii sunt sinceri in privirea asta. Pe de alta parte daca banii nu au fost fundatia acestei povesti de dragoste ci doar chestia care a pus capac, inseamna ca avem parte de doi oameni care nu s-au prea maturizat si care ei chiar cred ca merita mai mult(newsflash nu merita, dar vor descoperi peste niste ani). Sa te casatoresti/divortezi este cea mai usoara chestie, partea cea mai difcila este ce faci dupa.
Pe de alta parte am vazut in ultimii ani destui de multi oameni care pareau seriosi si stiau ce vor de la viata, dar care dintr-o toana au luat decizii pe care si acum le regreta. Si asta vine nu atat mult din social media ci din faptul ca multi nu sunt invatati sau nu stiu sa aprecieze ceea ce au si mai ales sa aprecieze simplitatea lucrurilor. Toate lucrurile astea ducand in cresterea bolilor psihice si propovaduirea bolii acestui secol numita singuratate.
Sigur daca esti intr-o relatie, profund nefericit/nefericita atunci ai motivele sa vrei sa ai parte de ceva mai bun. Insa daca esti intr-o relatie si ai trecut prin toata gama de sentimente si acum crezi ca tu poti obtine mai mult, felicitari si mult succes in cautarile tale. Insa nu strica sa accepti ca s-ar putea sa nu gasesti ceea ce cauti.
Ca de obicei, totul depinde. Depinde de așteptările cu care fiecare intră într-o relație și de ceea ce aduce fiecare in ea, acel „what you bring to the table”.
Odată cu evoluția socială și emanciparea femeilor, în special în ultimele decenii, relațiile nu mai urmează modelul clasic ‘până la moarte’. ‘Monogamiile în serie’ devin tot mai comune, iar stabilitatea relațiilor nu mai depinde doar de bani sau atracție, desi sunt importante.
Emanciparea femeilor a adus cu sine și controlul asupra deciziilor dacă și câți copii să aibă, în timp ce independența personală este mult mai ușor de atins astăzi. Contrar trăsăturilor speciei noastre, acum putem trăi singuri, fără nevoia de a ne baza pe familie extinsă sau pe suportul comunității.
Cu cât mai repede acceptăm această realitate, a monogamiilor în serie, ca nimic nu e vesnic, cu atât ne va fi mai ușor să trăim.
În cazul lor (suspectez cine sunt), cred ca ea si-a imaginat ca maritandu-se cu el va trăi viața de lux despre care obișnuia să scrie, iar visul i s-a spulberat odată cu pierderea acestui stil de viață.
Stiu ca poate fi socant, dar realitatea juridică este aceasta:
TEHNIC vorbind, orice soție își poate lua PROPRIUL copil de acasă, ca să îl ducă la Vaslui sau în orice capăt al țării, opus reședinței minorului. Unde s-a născut adică.
Odată ajunsă acolo, mama minorului nu trebuie să facă altceva decât să reclame că a fost agresată. Nu verifică nimeni, nimic.
NU o opește nimic.
Nici minorul. Că e minor, nu? Urlă de tâmpit că vrea el acasă, dar e mic și nu știe ce vrea.
Nu știe ce vrea, până la vreo 14 ani când onorata instanță ÎL POATE ASCULTA.
Nu, nu scrie că trebuie, ci că poate.
Și nici o obligație reglementată despre ce urmează după audierea minorului.
A zis copilul ceva.
Dacă nu ai fost în casă lor să vezi exact cum au decurs lucrurile nu ai de unde să știi ce s-a întâmplat.
Mulți bărbați rămân fără servici și devin extrem de nesuferiti și leneși și astfel tot greul cade pe soție: ea merge la servici și tot ea face toată treaba în casă. Ea, sătulă de un soț care nu numai ca nu aduce bani în casă, dar caută carcota mereu pt ca este nemulțumit de el însuși in loc sa faca ceva util, da divort. Poți să zici ca a dat divorț pt ca el nu mai are bani? Nu.
La spitalele de oncologie din US se face training la personal cum să pregătească femeile diagnosticate cu cancer pt eventualitatea unui divorț pt ca se pare ca un numar semnificativ de bărbați își părăsesc soțiile atunci când ele se îmbolnăvesc și nu mai pot face treabă în casă. Invers este mai puțin probabil conform statiaticilor.
Ideea este ca este ușor să judeci din afară. Poate ca el an ales femeia respectiva strict pe criterii estetice și nu s-a uitat la caracterul ei. Sau poate el a devenit ursuz/verbal abuziv cu ea in particular si ea s-a saturat de toanele lui.
Sau poate ca intradevar ea era pusa doar pe profitare.
Nu ai de unde sa stii dar este interesant ca prima reactie este sa dam vina pe femeie automat.
Comentariu beton!29
La limita legalității, dar era şi la limita moralității modul lui de a „produce” bani?
Nu știu ce să zic. Depinde din ce unghi o vezi. Ăia erau niște bani pentru un fel de șpăgi. Doar că nu mai dădea șpăgile, oprea el banii.
Am și eu niște prieteni, a căror viață, este atât de aproape de ideal, încât, my bad, ma simțeam puțin tristă (pt mine, nu pt ei!) când vedeam ca se poate să câștigi loteria!
Chestii de genul “ orice vreau să fac, el este de acord” sau” el vrea ca eu să îmi cumpăr lucruri “, erau, invariabil, cuvintele folosite de ea când mai făceam therapy sessions cu prietenele. Până odată, când l-am auzit pe “perfectul” repezind-o intr-un mod atât de grosolan, încât mi-am spus, ca într-adevăr, uneori credem ca iarba e mai verde în gradina vecinului!
Am plecat cu sotia la drum cand eram la inceput de cariere, fiecare a crescut pe drumul lui, ne-am sprijinit in tot ce facem, am trecut prin lucruri pentru altii de neconceput, si cu bune si cu rele, relatia ne-a fost pusa de multe ori la grea incercare si am tecut peste toate, cred ca am reusit pentru ca ne-am luat pentru cine suntem, nu pentru ce avem. Viata noastra a fost o mica telenovela. As putea sa plec oricand vreau in orice loc de pe pamant, dar mie imi place la munte la cort, la cortul pe care il duc in spate cat pot de sus. Dar nu am aceeasi satisfactie, statul pe o plaja, oricare a fi aceasta, este plictisitor. Pretuiesc fiecare ban pe care il fac pentru ca il fac prin munca cinstita, uneori pe nervi multi, fiecare suta de lei e castigata corect si gandit. Si de aceea ma uit cum un prieten si-a luat luna trecuta ultimul X5, dar are 4 credite, si nu il inteleg, cand se vor termina banii, ce va face? Eu merg cu hyundai, cei drept, varf de gama luat cu banii jos, beau bere la pet ca imi place gustul amarui si puternic, ma imbrac in blugi si tricouri negre, ca sunt usor de asortat si se gasesc usor si am cautat sa scap de credite cat de repede am putut. La un lucru nu am facut totusi rabat, la educatia copiilor.
Comentariu beton!13
Materialismul lumii de azi ne formeaza existenta si ne indeparteaza tot mai mult de fiinta noastra interioara, de sentimente, de trairi, de emotii si ne apropie tot mai mult de lucruri ce ne satisfac nevoile primare.
In lumea noastra, banii cumpara sex, distractii ba chiar si iubire. Iubirea nu cumpara si nu vinde nimic doar daruieste. Cine mai este capabil azi, in lumea asta, de atata generozitate?
Se pare ca dupa ce ne-am chinuit sa urcam toate treptele piramidei lui Maslow, acum coboram de buna voie la prima treapta ca acolo-i petrecerea! 😅
PS Inaintasii nostri nu au avut acces la atat de multe lucruri la cate avem noi azi si in momentele mele de cinism, ma intreb cum ar fi fost daca ar fi avut? Ma intreb daca Shakespeare ar mai fi scris Romeo si Julia? 🙂
Asta imi aduce aminte de o imagine care zicea cam asa: „Romeo si Julieta nu e poveste de dragoste, e o relatie de trei zile intre una de 13 si unul de 17 ani, soldata cu 6 morti” 🙂
Comentariu beton!14
Sa stii ca scriind ideea mea despre Romeo and Juliet m-a durut putin si m-am simtit rea dar vad ca tu esti mai rau decat mine, tu bagi cutitul si il si rasucesti in rana!🙁
Eu sunt, totusi, o romantica incurabila si de-aia sunt sigura ca si azi se mai scriu povesti sfasietoare de dragoste ca Romeo and Juliet.🙂
vezi cazul Columbeanu.. exemplu viu
Si eu m-am despartit recent, dupa ce timp de peste 10 fostul imi aducea in casa un salariu mediu pe economie, dar nu pe luna, ci pe an. Era „artist”, inspecial in a promite marea cu sarea.
Dormitul ocazional la atelier a devenit 6 nopti din 7.
M-am incapatanat sa tin tatal copiilor in casa cat se poate, mintindu-ma ca va fi bine, uitand selectiv ce era mai rau.
Asta, pana am realizat ca felul in care se purta se potrivea punct cu punct cu manifestarile tulburarii de personalitate de tip narcisist. Si asa ceva NU se vindeca, nu se schimba, ci efectiv iti stoarce increderea in sine.
Mi-am dat un sut in spate sa ies din depresia in care ma afundasem si i-am facut bagajele.
Dupa o relatie in care timp de 34 de ani am insistat ca vreau o familie ca nu voi renunta la relatie ca parntii mei, stiu acum ca am o familie fara el, doar eu si copii. Si ca ma apreciez pe mine, ceea ce nu puteam inainte, pentru ca un zero trebuie sa ii treaca pe minus pe ceilalti ca sa se simta superior.
Singuratarea un doi poate fi mai grea decat a fi singur.
Comentariu beton!25
Problemele financiare intaresc relatia si se vede ce si cum, restul este vrajeala, sa nu ai bani de chirie sau da facturi, atunci vezi cat de buna este relatia.
Fix cu 3 luni inainte de nunta am ramas fara job; am continuat cu demersurile si mi-am gasit de lucru doar dupa 7 luni de la nunta. Dupa alte 4 luni a ramas sotia fara job timp de un an. N-am divortat, ba chiar ne-am iubit mai mult si ne-am sustinut reciproc. Dupa vreo 10 ani de la nunta am ramas iarasi fara job timp de 1 an si cu 3 luni inainte se se nasca fetita noastra mi-am gasit. Relatia a continuat mult si bine; sotia a putut sa stea cu copila 1 an. Deci, iubirea tine mai mult decat tin banii. Tind sa cred ca in cuplul de care zici tipa a iubit banii lui si nu pe el. Asa ca, inevitabil, dupa ce n-a mai fost tinuta in puf si-a cautat alt „cloșc”.
Cred ca premisa de la care trebuie pornit este ca o casnicie nu e un SRL in care fiecare primeste dividende proportional cu capitalul social investit in firma.
Sunt casatorita de 36 de ani si avem 2 copii mari, la inceput castigam relativ egal, apoi am avut o firma de care sotul s-a ocupat si majoritatea banilor erau din firma (eu aveam serviciu in continuare), apoi firma n-a mai mers si am inchis-o, sotul s-a reangajat cu un salariu mult mai mic decat al meu si de vreo 15-20 de ani eu castig de vreo 4 ori cat sotul meu (care nu are salariu mic). Eu platesc toate vacantele noastre si toate cheltuielile casei, eu am platit toate meditatiile copiilor, am renovat casa in care stam si apartamentele in care s-au mutat copiii, etc. Sotul e mai zgarcit de felul lui si nu cheltuie aproape nimic, banii ii pune in depozite la banca si ironia e ca are mai multi decat mine economisiti. Zilele trecute insista sa mergem la banca sa ma imputerniceasca pe conturile lui ca daca pateste ceva subit sa pot scoate banii, ma anunta cati bani are periodic si unde sunt depusi si zice ca aia sunt banii nostri, nu ai lui. I-am zis sa se linisteasca cu imputernicirea ca o sa-i transfer din aplicatia bancara in contul meu in situatii disperate.
Noi functionam foarte bine in felul asta, el e fericit ca nu cheltuie (a avut o copilarie grea si a ramas cu sechele) si nu ma intreaba cati bani castig si nici ce fac cu ei, eu sunt ok cu varianta asta si ne intelegem foarte bine. In final banii sunt tot ai familiei, daca as avea nevoie eu sau copiii sau daca vrem sa facem o investitie mai mare stiu ca-i pot lua in calcul si pe ai lui dar asa cum functionam suntem multumiti amandoi.
Mi se pare jalnic sa te gandesti sa parasesti omul de langa tine pentru ca ai ajuns sa castigi mai mult dar lucrurile sunt mult mai nuantate de obicei si schimbarea modului de viata duce la un stres suplimentar pe care partenerii il gestioneaza diferit si raspunsul la stres e imprevizibil. Cand aveai menajera si bona la copii si dintr-o data te trezesti ca trebuie sa faci curat, mancare, lectii cu copiii si sa mai mergi si la serviciu e o schimbare majora si nu se stie cum o sa iasa lucrurile. Daca ai facut asta la inceput si apoi au venit banii o sa-ti fie mai usor sa te adaptezi noii situatii.