Povesteam zilele trecute cum s-au băgat în față, cu tupeu, cele trei mașini cu numere de România și-mi manifestam nedumerirea vizavi de cei care stăteau civilizat în coloană, spunând că nu înțeleg de ce l-ai lăsa pe un nesimțit, care efectiv te ia de prost, să-ți și demonstreze că ești prost?

La care colegul Lucian a lăsat acest comentariu:

Petru că țin la viața și integritatea mea personală.

Din 6 treceri de frontieră pe care le-am executat până acum prin Vest, în 5 am fost singur în mașină.

Dacă în cayenne-ul ăla sunt 4 cefe late care vor să treacă, le las să treacă.

Pentru că genul ăsta de indivizi nu au nici o problemă să te scoată de pe stradă și/sau din mașină după ce Vama rămâne câteva sute de metri în spate.

Iar eu vreau să ajung la destinație, nu la secția de poliție să dau cu subsemnatul sau, mai rău, să-mi petrec concediul prin spital.

Capisci?

Și voiam să vă întreb dacă are dreptate, dacă așa simțiți și voi. Dacă și voi credeți că nu e treaba noastră să încercăm să facem ceva atunci când cei din jur încalcă regulile sau pur și simplu sunt nesimțiți.

Să ne înțelegem, nu consider că e greșit ce zice Lucian, fiecare om are datoria să facă tot ce poate ca să se simtă în siguranță, doar că eu pur și simplu nu pot să fiu așa.

Desigur, de-a lungul vieții am avut și eu momente când n-am intervenit, sau am fost laș, sau am constatat că-mi iau o geantă în cap de la o femeie agresată de soț, dar, per ansamblu, atunci când pot face ceva o să fac.

Mi se duce pulsul în 200, îmi crește tensiunea și începe să mi se zbată vena aia groasă de pe tâmplă, de fiecare dată când asist la modul în care cineva alege cu bună știință să se pișe pe toată lumea, profitând de faptul că cei din jur nu vor face niciodată nimic.

Personal consider că atâta vreme cât noi, cei cu bun simț, cei care respectăm legile și regulile, nu vom interveni în niciun fel când constatăm nereguli în jur, nimic nu se va schimba.

O să-mi ziceți că nu e treaba noastră, ci a poliției sau a altor organe abilitate.

Băi, nu știu, dar eu chiar nu cred că e DOAR treaba poliției când un nesimțit trece pe lângă toți cei de la o coadă din aeroport sau de la supermarket.

Consider că nu e DOAR treaba poliției când un jegos aruncă chiștocul de țigară (sau alte gunoaie) pe jos.

Consider că nu e DOAR treaba poliției când un cocalar ascultă muzică la volum maxim în vagonul de metrou.

Consider că nu e DOAR treaba poliției când se formează ambuteiaj pe autostradă, toată lumea stă pe loc, și trec nesimțiți pe banda de urgență.

Am lăsat doar exemplele de care m-am lovit și mă lovesc cel mai des, dar mai sunt multe altele pe care o să le vezi la orice ieșire din casă, în orice loc te-ai duce, pe plaiurile locuite de vajnicii urmași ai dacilor liberi.

Desigur, în mod normal este ȘI treaba poliției sau a altor organe abilitate, dar când suntem într-o țară în care nesimțirea este generalizată și tupeul o cangrenă socială, cum ar putea organele abilitate să fie prezente peste tot ca să poată interveni și să poată face ceva?

Câți oameni să ai de trimis pe teren, când aici, la noi, terenul e toată țara?

De-aia cred cu tărie că tot cei din jur sunt primii care ar trebui să intervină.

Ca să nu mai zic că există situații în care poliția ar fi degeaba. Ce să-i facă poliția unuia care se bagă în față la megaimaj, de exemplu? Să-i ia caii de la bicicletă?

Și cu toate astea, de fiecare dată eu eram singurul care le ziceam ceva nesimțiților care se băgau în față. Singurul! Pentru că oamenii consideră, precum Lucian, că nu e treaba lor.

Și-atunci vin să vă întreb: cum stau lucrurile de fapt? Ce-ar trebui să facem noi? Să intervenim? Sau, în virtutea dreptului la integritate personală, să-i lăsăm să ne calce în picioare în continuare?

sursa foto: freepik.com