M-am hotarat sa nu mai tac. Si nu de ieri, de azi. De mult. M-am hotarat sa nu mai stau, ca boul, si doar sa observ. Desi, atitudinea asta imi aduce, mereu si mereu, scandaluri cu „jumatatea”. Nevasta-mea imi reproseaza ca: „n-o sa schimb eu lumea” sau ca sunt „justitiarul p**ii” (ca s-o citez exact). Eu o inteleg, pentru ca ea ar duce greul, daca eu imi iau un par in cap sau daca mananc doua luni cu paiul. Dar, pe de alta parte, daca nimeni nu zice nimic, o sa fim „calariti” tot timpul de te miri cine. In tara asta poti sa mori pe strada, fara ca cineva miste un deget. Ba chiar, eventual, sa se uite in alta parte.
Eram la metrou, la Pipera, seara pe la 18.00. Plecam spre casa, pe vremea cand nu se construise si a doua poarta de intrare. Se statea la coada, mult din afara statiei de metrou, ca sa se ajunga la turnicheti. Deja bateam pasul pe loc, de vreo 10 minute, cand a aparut un grup de tigani. Vreo sase, mai precis. Si fara false pudibonderii, va rog. Erau tigani, ca toti tiganii. Nu rromi, nu altceva. Coloratii astia, nici macar nu s-au gandit sa stea la coada. S-au dus fix in fata, l-au dat pe unul la o parte si au inceput sa intre ei. Si toti corporatistii aia emancipati (unul mai plin de „rasini” ca celalalt), inclusiv eu, stateau si se uitau. Nimeni nu zicea nimic. Eram ca niste vite cu ochi blanzi, care ne uitam la jegosii aia, cum fac ce vor ei.
Au trecut cinci tigani. De abia cand a trecut si al saselea, o voce DE FEMEIE, de la coada, s-a facut auzita. Si le-a spus ceva de genul ca sunt nesimtiti. Ala, ultimul, s-a intors si a ras spre ea. Ei bine, in momentul ala, am simtit si eu ca mi se intuneca creierul. Si i-am zis boraturii cu fata relativ umana, cam ce as vrea sa-i fac celei care i-a dat viata. Si i-am tot zis. Pana m-am usurat. Aveti impresia ca s-a terminat acolo incidentul ?Nuuu, florin-salam-ii m-au asteptat sa intru in metrou si au facut cerc in jurul meu. Cerc, in conditiile in care metroul era full. Dar lumea s-a dat la o parte, sa nu cumva sa-i incurce. Asta in conditiile in care, absolut toti, asistasera la faza si stiau despre ce e vorba. Si a venit cioara aia sa-mi spuna ca ma-sa e moarta si ca de ce binevoiesc eu sa-l injur de tiganca care l-a fatat . Bine, creierul meu era deja in stadiul in care nu mai conta nimic. Nici cati sunt, nici ce vor. I-am zis tot ce credeam eu si despre el si despre ma-sa. Nu stiu ce i-a facut sa dea inapoi. Poate de vedea pe fata mea ca am de gand sa mor cu ei de gat. Cert este ca au cedat si am rasuflat usurat. Frica mi-a fost pe toata perioada incidentului. Dar ce rezolvam daca lasam doar frica sa ne conduca ?
Mai apoi, la rece, ma gandeam ca aia daca ar fi vrut sa ma omoare, ar fi reusit. Abolut nimeni nu zicea nimic. Oamenii din jur se uitau pe sus, mai aveau putin si fluierau, desi ar fi putut sa-i linseze. Asta este atitudinea noastra. Nu stiu daca este prin nastere, sau asa devenim pe parcurs, dar suntem un popor de lasi. Si eu nu mai vreau sa fiu asa. Vreau sa nu mai tac. O sa revin cu subiectul asta. Am multe povesti in care nu am mai tacut. Sper sa nu raman singurul.
Daca aveti si voi povesti de genul asta, cu mare placere le astept.
P.S. Observ ca-mi citesc blogul si ceva oameni, din afara granitelor mult iubitei noaste patrii. Ar fi interesant de auzit, daca noi suntem singurii lasi, sau mai sunt si altii.
Nu esti singurul, dar din pacate suntem putini, prea putini. Eu am facut chestia asta de mai multe ori, de cateva chiar sfarsind cu camasa rupta sau cu ceva vanatai, dar deh, mai bine asa decat sa tac. Mai interesant este ca nimeni, dar absolut nimeni, nu se baga! Stau si se fac ca ploua, dar unul nu ar zice nimic! Ultima patanie a fost in 2009, cand am avut noroc cu un taximetrist, de data asta, culmea!, tot din etnie cu ei. Au incercat sa imi smulga o geanta de pe umar, numai ca nu a cedat cureaua, si am prins-o, iar apoi s-a lasat cu un schimb de amabilitati. El de mama, eu de ochii si stomacul lui pana a cazut. Mai nasol a fost ca a mai venit unul din spate care m-a lovit de am zis ca acolo raman. Numai ca, asa cum am spus, un taximetrist a vazut ce s-a intamplat si a venit alergand cu o bata spre noi iar aia doi au fugit. Si, ca sa va faceti o idee, chestia asta se intampla in fata sucursalei Bancii Transilvania de pe Iuliu Maniu. Si nu a intervenit nici macar paznicul care isi fuma tacticos tigara la 10 metri de mine. Asta e tara in care traim.
@Mihai Stanila, exact asta voiam sa aud. Genul asta de povesti. Si nu te-ai dus la paznicul bancii, sa-i explici ca e un muist ?
Cand stai si te uiti cum altul pateste din astea esti, in primul rand, un las. Cred ca asta stia si el, ce rost sa mai aiba sa imi pierd timpul? Dupa 50 de ani de comunism crezi ca o sa scape unii de frica aceea? Eu cred ca nu, si mai e mult pana sa invete cu exactitate ce inseamna sa fii om.
@Mihai, stiu ce zici, dar as fi tinut sa-i spun ca e un bou.
Atitudinea de „je m’en fiche” e cel mai usor de adoptat. Si nu doar in cazuri de genul astora, ci si in cazuri usurele, asa de bun simt, ca de la roman la roman. D’aia multi ma cred nebuna si imi spun ca imi consum energie aiurea, pe principiul „ce-ti pasa tie de vietile altora si te lasi afectata de tot felul de incidente?” Pur si simplu nu pot intelege ca din moment ce asta e lumea in care traim, astia sunt oamenii care ne inconjoara (la metrou, la banca, la supermarket etc.) e si normal sa ma afecteze si sa iau atitudine atunci cand cred ca este cazul si, desigur, si pot.
@CI, perfect.
Am si eu doua tari din categoria asta!
Eram in Bucuresti studenta. Tocmai picasem examenul de Analiza matematica si eram foarte nervoasa (ca trebuia sa mai deschid cartea aceea iarasi!). Un cetatean de etnie ma interpeleaza cu : „Papusa, ce ti-as…” . Eu suparata ii zic din mers vreo doua si merg mai departe. Ce credeti ca a facut omu’? M-a scuipat! Dar ce zic eu scuipat, cred ca nici cand am facut pneumonie nu am adunat asemenea secretii ! In inconstienta mea ce credeti ca am facut? M-am intors la tuciuriul ce zambea satisfacut si …l-am scuipat si eu! Treaba e ca s-a enervat rau cioara si m-a alergat vreo patru statii de troleibuz ( De la Eroilor pana in Drumul Taberei – la Favorit). Norocul meu ca nu m-a prins, dar nu mi-a fost totuna !
@carmina, l-ai scuipat ??? Bun asa. :))
PS. Desi era in toiul zilei nu a intervenit nimeni in alergatura noastra. Nu au vrut sa ne „deranjeze”, poate se gandeau ca ne antrenam pentru Olimpiada! 🙂
@carmina, sau or fi crezut ca esti nevasta-sa si nu voiau sa se bage in familia omului. :)))
Sau. 🙂
Era o moda la un moment dat prin minunatele mijloace de transport in comun din sectorul 5 al lui Vanghelie, respectiv tramvaiul metrou usor 32 si linia mareata 117. Erau grupuri de 2-3 corpolenti, mai bronzati la fata de la nastere, care se foiau pe la usi in asa fel incat sa se poata sprijini…in buzunarele altora, evident. Am prins si o faza din aia cu un barbat la 45-50 de ani, care a simtit ca ii umbla cineva in buzunar si i-a spus individului ca nu are decat sa ii ia batista, ca e somer si nu are bani. Tot tramvaiul s-a uitat, cu interes, evident, dar cand cioroii au inceput sa faca scandal au intervenit, dintr-un tramvai plin, vreo 4, si aia eram elevi de liceu, iar zburatoarele aveau peste 30 de ani. Am avut noi inconstienta, ca altceva nu a fost, sa amenintam ca sunam la politie si din rumoarea aia au coborat aia amenintand, dar credeti ca altii au facut ceva? Se faceau ca ploua! Si cate d-astea nu au mai fost!!!
@Mihai, si voi erati elevi de liceu ??? In tramvaiul plin. Despre asta vorbeam. Tare!
Mie in 32 m-au furat portofelul – eram la facultate si eram si singura, cand am inceput sa tip si sa plang, aia mi-au ras in nas. Sunt ani de atunci, dar si acum am o retinere cand trebuie sa urc in 32 …..
@daniela, si e de inteles. Dar nu am inteles. Erai singura, adica doar tu cu aia erati in 32 ???
Nu eram singura in trmvai, era multa lume, dar nu a reactionat nimeni …
@Dana, exact ce spuneam. Nimeni, niciodata. Prea mare noroc trebuie sa ai sa sara cineva din jur.
Pe unde sunt eu, nu sunt tigani de ai nostri, aici sunt urmasii stabunilor lor. Si nu prea fac nefacute, ar zbura la ei in patrie destul de repede.
Vreau sa iti zic de o intamplare de prin alte zari, unde s-a nimerit sa fiu intr-o iarna, mai exact din Paris, de la metrou.
Langa noi, agatati de bara erau un tinerel frantuz, maxim 20 de ani si cu o fata marocanca (cred, pana in 20 de ani) indragostiti lulea! Nu cred ca vedeau ceva injurul lor. Din senin, un concetatean de-al fetei cu fata acoperita pe jumatate cu o basma arabeasca, a inceput sa il croiasca pe frantuz; a reusit sa ii dea doi pumni peste fata, l-a umplut de sange, dar imediat au sarit vreo 4 – 5 barbati si au inceput sa il impinga pe concetatean. Din fericire, metroul tocmai oprea in statie, si cei 4 sau 5 barbati au coborat cu concetateanul si tot spuneau ‘a la police’. Deci se poate, doar ca trebuie sa reactioneze mai multi oameni, nu cate unul, daca reactioneaza si ala.
Revenind pe meleagurile natele, recunosc ca mie imi e frica sa zic ceva cand e vorba de prietenii nostri – si teoretic, ar trebui sa fiu obisnuita cu ei, doar stau/am stat in cartierul in care circula tramvaiul 32… dar cand vezi ca nici macar controlorii din tramvai (care nu sunt niciodata cate unul si nici mititei nu sunt) nu le zic nimic cand n-au bilet (daca ii intreaba!) sau scuipa coji de seminte ….
@Dana, deci se poate, dar la altii.
Cat despre intervenitul tau, nu la o femeie ma asteptam sa ia atitudine, in situatiile descrise. 😉
Dar se stie ca femeile au gura mai mare …… 😀
@Dana, corect. Si in povestirea mea tot o FEMEIE a sarit cu gura. Dar imagineaza-ti daca se strangeau aia in jurul ei.
Felicitari! Nu este usor, noi oamenii normali am fost crescuti si am primit o educatie care sa ne invete sa evitam si sa aplanam conflictele iar o astfel de iesire contravine esentei tale.
De aceea…RESPECT!
Stiu ca ti-a fost frica, si deodata ce ai inceput nu puteai sa dai inapoi, mai ales incercuit. 🙂
Tu stii ca stiu despre ce vorbesc. 😉
Spor.
@Gabi, stiu, stiu. 🙂
Mishulica, solutia este reinfiintarea Ku Klux Klan-ului!. Conteaza pe mine! Imi dai mitraliera si o norma pe seara – 10, 15 tigani!….si crede-ma ca o sa depasesc norma!
Acum vreo 30 de ani, lucram la Rocar – fosta Autobuzul, si, intr-o zi, la ora 3, cand plecam de la servici, in fata pietei Progresul, se bateau un tigan cu nevasta-sa. Frate, dadea ala in ea ca la fasole!…Unul din colegii mei, baiat sensibil la sexul slab – indiferent de etnie, se duce la ala si vrea sa-i desparta si sa o apere pe piranda….Chestia este ca in momentul ala, piranda a tabarat pe colegul meu si i-a dat cu o piatra in cap, urland de mama focului:”ce dai ba in barbatul meu”?…ca el are dreptul sa ma bata!”…noi am ramas socati, si pana sa ne dezmeticim, colegul meu era pe jos cu gura plina de sange si aia doi dadeau cu picioarele in el!…Am tabarat toti pe aia doi – eram multi, Rocarul avea 8000 de salariati, in 3 schimburi, si erau numai „rocaristi” prin preajma….i-am batut si i-am dus la sectia de politie de pe Stoain Militaru, dar ce folos?!..aia le-au facut proces verbal si le-a dat drumul iar colegul meu s-a ales cu o amenda si cu falca rupta!……
Pe mine m-a shocat atunci atitudinea lor!…sunt extraordinar de uniti!..asta le da puterea!…noi, romanii, nu vom ajunge niciodata asa….daca ne-am uni i-am face praf!…pentru ca inca mai suntem mai multi ca ei!..peste 30-40 de ani ei vor fi 15 milioane si noi 5-6 …..ei fac o liota de copii…noi deloc sau unul care pleaca afara….asa ca probabil pensia o voi trai in RRomania…..asa ca ma ofer voluntara pentru orice actiune se face impotriva acestei bube negre!
Conteaza pe mine! Imi dai mitraliera si o norma pe seara – 10, 15 tigani!….si crede-ma ca o sa depasesc norma!
În mod curios, comentarii de genul ăsta am auzit numai de la cei care nu atinseseră niciodată o armă de foc şi abia făceau diferenţa între cele două capete ale puşcociului.
Si se mai mira unii de ce il respecta ultrasii pe Eugen Grigore! Pai omul ala a facut ceea ce militia de atunci nu a vrut sa faca, sa intre in tiganie. Numai ca el a ales alta cale, a intrat…cu tot cu camionul pe care il conducea. Si a facut prapad! Dar aia inainte ii omorasera sotia si copilul. Ca de asta si-a pierdut mintile si a facut ce a facut. Nu e nevoie de KKK, e nevoie de atitudine impotriva nesimtirii si tupeului de orice fel. Ca nu numai tuciurii fac necazuri, ci si romanasii nostri tiganizati, manelizati, becalizati etc. Si aia cred ca „au dreptul” prin nastere de a face tot ce vor. Numai ca trebuie aplicata legea, pe principiul :”Bate si ti se va deschide…dosar penal!”. Vrei bataie, fa-o in plan sportiv si in mod organizat sub supraveghere, nu snopind nevasta, prietena, copilul sau pe altul pe strada. Asa nervi am pe aia care dau intr-o femeie de nu pot sa iti spun! Si m-am ales cu vanatai si deoarece am intervenit intre doi parteneri. Pana acum nu am trait sa mi-o iau si de la ea, dar cu ei am avut mult de furca. De obicei la 1-la-1 nu prea pierd, de la 2 in sus am probleme.
@Mihai. Aoleu, uitasem de faza cu Eugen Grigore. Fix la fel as fi facut si eu. Si cred ca orice om normal care venea acasa, la volanul camionului, si-si gasea familia omorata de aia.
Care e faza cu Eugen Grigore? Sunt destul de veche pe pamant, dar nu imi aduc aminte …
@Dana, faza cu Eugen Grigore, pe scurt. Omul era sofer de camion in Iasi. Isi gaseste familia omorata de niste tigani dintr-o satra din apropiere. Politia musamalizeaza cazul. Atunci asta se suie la volan si calca tot ce prinde prin satra aia.
Aveam 6 ani cand in piata la Rahova o vanzatoare de mere mai colorata mi-a luat din palma cele 2 monede de 5 lei pentru 2 kg de mere , dupa ce imi da merele eu asteptam restul , ea sustine ca nu i-am dat banii . Am facut scandal si am plecat singura la politie , circa 19 , acolo cand m-au vazut cat eram de pornita au trimis un politist cu mine in piata . Politistul evident ca neavand martori nu are ce sa ii faca dar ii da o amenda ca nu avea trecuta grupa sanguina in buletin . Apar acasa victorioasa dupa 3 ore , fara mere dar cu infractoarea sanctionata.
Acum traiesc in München si acum 2 ani a existat un caz cu un domn de 54 de ani care a intervenit sa ia apararea unui baiat batut de niste golani , golanii l-au batut atat de rau incat a murit la spital . A fost atat de mediatizat cazul , a fost declarat erou , s-a dezbatut enorm pe tema simtului civic , absolut toata lumea a fost foarte impresionata si autoritatile au folosit cazul asta in enorm de multe campanii de educare in spiritul ajutorarii semenilor in situatii conflictuale .
@Ana, si lumea zice de nemti ca sunt „reci”. Or fi, dar tot in Munchen eram cand i s-a facut unuia rau in statia de tramvai. Bai, trebuia vazut cum au reactionat oamenii din jurul lui. Ziceai ca-s antrenati impreuna. Imediat unul a sarit sa-i dea primul ajutor. l-au tras de pe linie si s-a sunat si la ambulanta. Nu cred ca trecusera 5 min de cand cazuse omul ala din picioare, ca era si suit la paramedici in masina. Eu eram nauc.
Si eu am avut o problema medicala si ambulanta a venit in 3 minute fix , sotul meu explica la telefon in ce stadiu sunt , tocmai lesinasem 🙂 , iar paramedicii intrau pe usa .
Pe strada lumea e extrem de saritoare si binevoitoare , zambesc in magazin , vorbesc cu tine ca si cand va cunoasteti , mie la inceput mi-a dat impresia de satuc de provinicie in care toata lumea se cunoaste . Sunt extrem , dar extrem de politicosi .
@Ana, de doua ori am fost la Munchen, de ambele dati am vazut exact ce zici tu aici.
Am fost slab de multe ori, eu sunt ala care nu se baga.
Fizicu nu ma ajuta, frica e frica….
Va felicit pe toti astia care reactionati. Intr-o zi o voi face si eu.
@George, acceptam si povesti in care ai fost slab si nu te-ai bagat.
Inainte sa inceapa George, iti spun eu una:
Eram anul 3 in ASE si cuplat cu o colega de grupa. Trebuia sa mergem la o nunta, in Ploiesti. In minunatul Cartier de vest. O sa va povestesc cu alta ocazie de ce minunatul. Am lasat-o pe ea la coafor si am urcat in masina unui prieten sa mergem dupa lumanari. Toate bune si frumoase cand la o intersectie un bmw din 1900 toamna cu numar galben si volan pe dreapta ne-a zgariat aripa si…a fugit. Noi, dupa el. S-au oprit intr-o zona pe care nu o cunosteam, s-au dat jos din masina, erau 4, mari, unul avea o sabie si altul o bata. Nu iti inchipui cum face un Logan cand dai cu spatele in cea mai mare viteza posibila…cu aia dupa noi. Stii cum s-a dus curajul? Si nimeni, dar nimeni dintre cei care erau prin zona, nici macar o masina de gardieni publici, ma rog, Politia locala, nu au schitat nici un gest!
Ca asta e Romania! Dar nici nu stii ce cuminte am fost in week-end-ul ala. In Bucuresti parca e altceva…ajung repede prietenii sau mai cunosc, dar in Ploiesti eram fiul ploii!
@Mihai, daca nu ai mai povestit pe vreun blog chestia asta, atunci am citit ceva asemanator. Care se intampla tot in Ploiesti si era tot un bmw cu volan pe dreapta.
Mda, cred ca v-ati cam kkt pe voi. 🙁
Nici nu stii ce face adrenalina in cazuri de-astea! 🙂 Acum rad, dar atunci nu stiam cum sa disparem.
@Mihai, pe dracu nu stiu. Mananci jar nu altceva. In revista „Pentru Patrie”, de pe vremea „cealalta” citisem un reportaj tare. Unei batranici ii luase foc casa. Si a tinut femeia sa-si scoata din casa arzand, cufarul cu ce agonisise ea. A si reusit. Partea amuzanta a fost dupa stingerea incendiului, cand 3-4 pompieri s-au chinuit sa care cufarul ala. :))))))
Eeexact, ceva de genul. Ca nu iti vine sa crezi ca e posibil. Legat de povestea asta din Ploiesti, am mai spus-o unui prieten, el si altora si, cum a trecut ceva vreme de atunci, cineva o fi scris-o. Am zis ca ma apuc sa scriu pe un blog toate intamplarile traite, dar am renuntat din lipsa de timp.
@Mihai, pai atunci facem asa. Cand ai ceva de spus, te astept cu mare drag. Iti rupi juma’ de ora si-mi scrii ce „te doare”. Asa cum le-am spus si prietenilor mei: „fratilor, daca aveti de spus, spuneti”. Si eu vi le public.
Se face. Sper sa reusesc cat mai curand sa scriu despre: cum se fura legal cu sistemul electronic de achizitii publice, cum se fura de la ministerul agriculturii prin achizitii supraevaluate, nesimtirea din trafic testata zilnic, pretul la carburanti, prieteni idioti (si cati am!), intamplari haioase din studentie sau copilarie etc. Timp sa fie. Nu am eu talent dar te las pe tine sa le mai corectezi. 😉
@Mihai, suna bine. Le astept. 😉
Ca idee, am intalnit o situatie mai deosebita. Situatia e urmatoarea:
Sunteti casatoriti de 15 ani, relatia voastra merge foarte bine, sunteti un cuplu sudat in care monotonia nu si-a gasit niciodata locul. Ea e inca o femeie frumoasa, sexy, dupa care barbatii inca intorc capul, deoarece nu isi arata varsta si stie sa se intretina. Aveti doi copii frumosi, financiar stati destul de bine si tocmai ati reusit sa va cumparati casuta la munte la care visati. In niste circumstante neasteptate afli ca ea s-a culcat, in primul an de casnicie (acum 14 ani), cu un coleg de serviciu. Ce faci??? Merge de o postare asta, macar de vazut ce spun oamenii. 😉
________________________________
@Mihai, merge ca dracu’. Da-i o forma, o mai corectez eu (daca am ce) si o bagam. Atat, sa nu te superi daca nu o sa vezi o avalansa de comentarii. Dupa cum ai observat, sunt inca la inceput.
ok, incercam. si eu sunt tot asa cu scrisul. lasa o adresa de mail, ca sa nu apara toate la comentarii.
@Mihai, [email protected]
Treaba sta exact asa: eram clasa a 11-a, deci aveam in jur de 17 ani si mergeam in fiecare zi cu autobuzul (ca pe vremea aia nu imi permiteam taxiuri sau soferi personali ca acum cand sunt putred de bogat) catre liceu. Acelasi traseu, acelasi program il aveau zilnic 3 hoti de buzunare, tigani, borati…le-as spune chiar…rapidisti. Normal ca ii cunosteam, eu si toate generatiile care au facut Liceul Sportiv din Buzau ani la randul…si care mergeau cu autobuzul numarul 8.I-am vazut de atatea ori actionand, mai mult sau mai putin discret, insa nu conta…erau 3 matahale, noi eram niste liceeni iar mama ma invatase sa evit scandalurile, mai ales cand sunt implicati tigani. Numai ca in acea zi cei 3 au pradat o femeie batrana chiar sub ochii mei…i-au taiat lateralul gentii cu o lama si i-au luat portofelul. Intamplarea a facut ca 2 barbati care stateau jos in fata mea, care au observat si ei toata scena, sa nu ramana indiferenti si ghici ce Misule…s-au ridicat si fara a intreba „ca de ce ati facut asta etc” au inceput sa dea cu pumnii in „colegii mei de autobuz”. Si nu gen mustrare asa, ci serios. Ditamai bataia ce si-au luat aia in ziua aia, mai ales ca in momentul in care cei 2 au sarit la bataie cam tot autobuzul a sarit, inclusiv soferul care a contribuit si el cu ce a putut…nu a deschis usile desi eram in statie. Imi aduc aminte si acum, aveam o pereche de ciocate…da, d-alea cu varful invelit in metal…am dat fara nici cea mai mica mila (cand ei erau deja jos, evident), atat de mult si tare incat 2 saptamani abia am pasit cu piciorul drept. Dupa cateva minute de UFC, doamna in varsta careia i s-a furat portofelul a inceput sa tipe si sa planga sa-i lasam ca ii omoram, cum de nu ne e mila de ei etc…sincer, daca nu era atat de batrana cred ca urma la picioare la cati nervi aveam. Cam astia suntem…ne fura si tot noi le luam apararea 🙂
@R, asta e tare! Deci nu mai putea femeia de mila alora ? Stupid people.
P.S. Ciocate cu varful de metal ? Tu ? Pe buneeeee ? Sa nu mai povestesti nimanui. Ramane intre noi. :)))
Da frate, ciocate cu varf de metal. Nu e chiar ceea ce crezi, era campionat de leapsa in liceu, calificari, grupe, optimi, semifinale si finala…jucam leapsa si lapte gros la un alt nivel…nu ca toti muritorii de rand. De obicei jucam 2 din 3. Crede-ma, eram erchipe a cate 3 oameni…echipa mea era dotata cu astfel de ciocate iar daca apucam sa luam una…se lasa cu abandon de fiecare data si castigam 3-0 :))
@R, sa le explici asta si fetelor din BOA, cand voi pune prima poza cu tine, incaltat in alea. :):):)
Fetele din boa sunt barbatii din boa…cam periculos acolo la fel ca si in gaia…dar pana la urma daca se lasa cu deep throat in toiul noptii, ce mai conteaza sexul celui care face :::))
@R :))))))))))))))))
Povestile acestea (post + comentarii) tare mă intristeaza si imi e greu sa imi imaginez așa un popor pasiv. Nu pot sa vorbesc din experiența prea mult pt ca nu mi s-a intamplat sa fiu intr-o situație când as fi avut nevoie de ajutor sau o situate cand as fi putut sa sar sa ajut pe altcineva, dar mie nu mi-ar fost frica sa mă iau in gura cu nimeni pt altcineva – dar traiesc de 20 de ani in SUA. Desi acuma poate de când am copii, poate m-as gândi de 2 ori înainte de a fi viteaza. Dar aici nu trebuie sa te bati tu singur, cu vorba sau cu faptul, pentru ca d-aia exista poliție, lege, etc. De exemplu, nu demult am intrat intr-o altercație cu un grup de vreo 3-4 “rookers”. Tot o versiune de țigani pe aici prin SUA. Li se părea lor ca li se cuvine un loc de parcare in care tocmai parcasem mașina. Au început sa amenințe, le-am zis sa care poteca, si după aia s-au dat jos din mașina lor tare bataiosi. Soțul meu sa se dea jos la ei, i-am zis sa stea pe fundul lui in mașina si am pus mana pe telefon. Le-am făcut poza si după aia am sunat la poliție. Au dispărut in 3 secunde. In 30 de secunde, a apărut poliția. Si asta, cred eu, ca face diferența. Nu mă bazez pe lume, pe trecatorul de pe strada sa imi sara in ajutor, sincer cred ca este 50% șansa sa nu se bage nimeni – depinde de cine e in jur. Dar știu ca poliția si legea e de partea mea, deci pot sa imi permit sa zic si sa fac ce cred eu ca se cuvine. Problema nu e lumea care este sau a devenit lasa in România. Problema e sistemul … si el se poate si trebuie reparat.
Si apropos, tocmai am citit blog postul acesta si ma gândeam la curiozitatea ta cum e „peste hotare”. Vezi paragraful in care zice/ sau se întreabă cum au reactionat „spectatori”. http://teachertomsblog.blogspot.com/2013/03/this-is-too-much-for-me.html
@Vio: +1, de acord! Altfel, pe subiect, la o florarie, am intrebat-o pe doamna cu fuste cat costa un trandafir, si m-a intrebat ”Cati bani ai la tine?” :)))
Am mai multe de povestit,dar acum am o mina in ghips si scriu foarte greu.Revin peste vreo luna si va povestesc si aventurile mele cu ciorile…si romanii lasi.Pacat ca sintem asa,d-asta am pierdut enorm de mult si ne-au distrus tara.
@Dan, păi te așteptăm când poți să scrii.