Cand ne lasam de fumat pe facebook

Am o colega de munca, Daniela, care-mi este si amica. Adica ne mai conversam din cand in cand la o tigara si ne mai monitorizam, unul celuilalt, performantele intr-ale jogging-ului (asta pe vremea cand eu nu ma lasasem de sportul asta). Ei bine, acum vreo doua saptamani, s-a terminat cu vorbaria la fumat. Pentru ca intr-o buna dimineata, ea a postat pe facebook smecheria de mai jos.

Descurajanta chestie pentru barfa la tutun, nu? Sau asa ar fi trebuit. Numai ca eu, pentru ca stiu despre ce e vorba in trebusoara asta cu lasatul de fumat, n-am avut de lucru si am intrebat-o de ce o mananca undeva sa anunte asta chiar in ziua in care a si facut-o. Da’ mi-a taiat-o scurt. Lasa ma, ca e mai bine asa. Am facut-o special. Daca e sa-mi vina sa aprind tigara, numai la gandul ca am anuntat pe fesibuc si ma ia toata lumea la misto, o sa renunt. Pai ce sa-i mai zici, cand iti da un  raspuns asa logic si viguros?

O singura „buba” avea ce mi-a spus ea. Si anume ca toata discutia se desfasura chiar in prima zi a lasatului de fumat. Care nu e o zi ca oricare alta. E cea in care te simti plin de vointa. In care esti un munte de hotarare si nimic nu te poate abate din drumul tau. Daca in prima zi, vine unul si te ameninta cu o arma „fumeaza, ca altfel te impusc”, te uiti cu scarba la el, iti dezgolesti pieptul si-i zici zefelemitor „trage ma, ca eu de fumat nu ma mai apuc”. Pleaca ala plangand, va spun. E ziua in care toti apropiatii te felicita pentru hotararea luata si pentru vointa de care o sa dai dovada. E ziua in care citesti in ochii tuturor ca ai luat decizia cea mai buna si in care iti spui plin de incedere: „gata, de azi sunt nefumator”.

Ei bine dragii mei, dar ziua aia trece. Si urmeaza toate celelalte de dupa ce te-ai lasat de fumat. Si alea sunt cele cu adevarat grele si cretine, cel putin primele 15. Sunt cele in care te lupti cu gandul ca n-o sa mai pui NICIODATA tigara in gura (si te tampeste doar cand iti imaginezi asta). Sunt cele in care nu mai e nimeni care sa te felicite ca ai luat decizia asta (au facut-o o data, doar nu vrei sa-ti spuna zilnic „mama, ce tare esti, bravo coaie”). Sunt cele in care simti cum muntele ala de vointa se topeste intr-un ritm ametitor. Sunt cele mai periculoase zile si cele in care cei mai multi se reapuca de fumat. Pentru ca nimic din ce este greu, nu se castiga cu usurinta. Pentru ca lasatul de fumat pare simplu, dar este al dracului de greu. Pentru ca nicotina este unul dintre cele mai perverse droguri care exista. Pentru ca nu stii ce sa faci cu mainile, in care nu se mai regaseste tigara. Pentru ca viata ta sociala pare ca a saracit brusc. Pentru ca multi dintre prietenii care te-au felicitat si incurajat, acum iti dau teste de genul „hai ma, fumeaza si tu o tigara ca nu mori”. Pentru ca te uiti la fumul pe care il scoate altul pe nas si in mintea ta exista un singur gand „da’ de ce naiba ma chinui eu atat? O mana de placeri am si renunt de buna voie la una dintre ele?”.

Da, dupa prima saptamana fumatul nu mai pare nici nociv, nici periculos, nici consumator de bani, nici nimic rau. Pare doar incredibil de departe si, in acelasi timp, periculos de aproape. Pare doar ca esti un bou, care ai renuntat de buna voie la ceva atat de misto. Pare ca ti-ai taia o mana, doar sa simti din nou fumul in piept. Pare ca te doare fix in fund de toti prietenii care vor face misto de statusul tau de pe facebook, prin care anuntai ca ai renuntat la fumat. La o adica, ce mare lucru, stergi statusul si nu recunosti nici in ruptul capului. „Cine ma, eu am scris ca nu mai fumez? Cred ca ai visat.”

Si acesta este momentul, cam in a doua saptamana, cand majoritatea cedeaza si isi aprind mult-visata tigara. „Uite ba, ca nu moare nimeni si nici macar n-a trebuit sa-mi tai o mana”. Ca sa nu mai zic ca de acum este un veteran in ale lasatului de fumat si poate oricand sa dea sfaturi incepatorilor: „asculta-ma pe mine, ca eu n-am fumat aproape 15 zile, stiu despre ce vorbesc”.

Nu ma aberez mai mult azi. Am mai vorbit despre subiectul asta si puteti citi. Mai vreau doar sa va recomand un articol, care mie mi s-a parut de departe cel mai bun scris pe acesta tema (Il aveti AICI). Cititi-l doar daca nu sunteti genul pe care-l impresioneaza rahaturile motivationale, de tipul cartii sinistre a lui Alen Carr, „In sfarsit nefumator”. Pe care am citit-o in perioada aia de cinci ani, in care n-am pus tigara in gura. Si m-am cacat pe mine de ras. Pe mine m-a facut sa vreau sa-mi aprind una, cu greu m-am abtinut. Pe cand postul lui Sebi Bargau, chiar mi se pare cel mai aproape de desfasasurarea reala a „ostilitatilor”.

De ce am scris articolul asta? Pentru ca ieri dimineata, cine era la fumat, tragand cu nesat dintr-o tigara? Ihi, ati ghiciti. Daniela, cea care se „lasase” de fumat pe 7 august. Ieri am fost in 19. 🙁

sursa foto

P.S. O sigura completare am sa mai aduc articolului pe care v-am recomandat sa-l cititi: daca-ti place cel mai mult sa fumezi vara, pe plaja sau cand stai la terase cu prietenii, lasa-te frate de fumat iarna. Tentatia de recidiva va fi mult mai mica. Este perfect valabila si situatia inversa. Daca nu mai poti de placere, cand iti ingheata mana pe tigara si abia astepti sa faci rotocoale de fum in ger, ia in considerare sa le lasi dracului de tigari, vara. Adica faceti si voi tot posibilul sa mentineti nivelul tentatiei de a fuma, cat mai scazut.

Iar daca ati gasit in voi resursele necesare sa renuntati la fumat, va rog eu din suflet, nu mai anuntati de a doua zi pe toata lumea. Lasati sa treaca macar trei saptamani si apoi puteti sa puneti pe facebook, sa faceti spot la radio sau un mic video pe youtube, sa va luati tricouri imprimate cu „numai prostii fumeaza”, sa faceti orice aroganta va trece prin cap. Dar sa treaca macar cele trei saptamani, ca altfel e degeaba, va spun.