Situația 1
Să presupunem că, din întâmplare, suntem prieteni pe Facebook.
Într-o bună zi, eu postez ceva, nu contează ce, că când am verificat ultima oară aveam voie să scriu despre ce vrea mușchiulețul meu, de la tunelul de sub Carpați al dacilor liberi până la aselenizare.
Cineva comentează la postarea mea și mă jignește. Adică, știi tu, chestii din alea gen „mă-ta-i curvă” sau „ești un prost, bă”, ori alte apelative la fel de gingașe.
Până aici toate bune, mă pot descurca și singur, problema e că tu dai like comentariilor care mă jignesc.
Ei bine, dacă ai făcut acest gest, te rog eu din suflet să nu mă mai întrebi absolut nevinovat „noi de ce nu mai suntem prieteni pe Facebook?”, că e pierdere de vreme. Explicația fiind una singură: dacă ești de acord cu cineva care mă jignește, nu mai avem cum să fim prieteni. Punct.
Dacă am fi în viața reală, la o terasă, și-ai fi de acord cu unul care mă jignește de la altă masă, crezi c-am mai rămâne prieteni? Nu, n-am mai rămâne. Și-atunci de ce crezi că în virtual se aplică alte reguli?
Situația 2
Suntem prieteni și te găsesc mâncând căcat despre mine pe undeva, aiurea, pe Facebook. Da, da, chiar dacă erai convins că n-am cum să văd postarea aia unde ai comentat tu, mereu văd și mereu aflu. Știi, șansele să zici ceva despre mine și să nu ajungă sub ochii mei, într-un fel sau altul, sunt extrem de mici.
Întotdeauna se va găsi cineva să-mi facă un printscreen și să mi-l trimită. Și nu doar „cineva“, mereu se vor găsi mai mulți care să facă treaba asta. Cam cât de rapid crezi că-ți dau unfriend sau block?
Gata. Simțeam nevoia să clarific aceste aspecte pentru că am dat relativ recent niște zeci de unfriend și block unor cetățeni și cetățence care erau în lista mea și i-am găsit mâncând căcat despre mine pe o postare care îmi era dedicată.
Partea extrem de frumoasă este că unii dintre ei au început să se prindă că nu mai suntem prieteni sau că i-am blocat, prin urmare au început să mă întrebe (direct sau prin terți) de ce nu mai suntem prieteni sau de ce i-am blocat.
Uite, am explicat mai sus de ce.
sursa foto: freepik.com
Când ajungi la nivelul de notorietate la care ai ajuns tu, mereu se va găsi cineva care să mănânce căcat despre tine. Sigur, nu te doare mâna să dai unfriend, până și eu mai dau uneori, atunci când mă zgârie pe retină vreun comentariu.
Așa trebuie să fii, intolerant cu prostia, mojicia și nesimțirea!
Comentariu beton!67
Nu cred că trebuie să fii tolerant cu mojicia. Că îi se urca la cap și are impresia că e libertate de exprimare.
Foarte bine faci. Și în realitate este bine sa facem curățenie în cercul nostru de prieteni și cunoștințe pentru ca trebuie sa fim prieteni doar cu cine ne respecta.
Cu siguranță cercul se va restrânge dar mai bine calitate, decât cantitate
Comentariu beton!47
Amin! Singura treabă care mă lasă tâmp e cum de am ajuns să trebuiască să explicăm treburile astea. Și nu zic doar de cazul tău, ci în general, că și eu am pățit. De când nu e de la sine înțeles pentru oameni că dacă te foot în gură și se pișă pe tine, direct sau indirect, nu mai intră la categoria prieteni, nici măcar la cea de „cunoștințe”?
Dacă ei chiar nu văd o problemă într-o situație de gen, apăi sigur se zvârcolesc. Că prostia doare.
Comentariu beton!39
Si eu am facut curat in lista de prieteni pe facebook, pur si simplu, fara explicatii. Cu atat mai mult atunci cand te jigneste cineva, trebuie blocat sau sters din lista.
nu stii zicala cu prietenul la nevoie se cunoaste? Nevoia lui, a prietenului, de a jigni.
B0$$, ăia așa creier nivelat au? Cum plm să fii prieten cu cineva și să-l bălăcarești la alții? CUM???
Pe cuvânt de pionier dacă pot să-nțeleg…
P.S. Doamne, ce bine că n-am facebook. 😎
Prietenii: 🤪
https://m.youtube.com/shorts/c5sIs58jwIU
Comentariu beton!16
the guy must be gay…
Prefer o formă ah-hoc: „prietenul ANEVOIE se cunoaște”. 😁
Nici eu nu înțeleg de ce am ajuns sa fie nevoie sa explici public (a câta oară oare?) gestul asta de „desprindere”.
Și… Punem pariu că nu va fi ultima data cad trebuie s-o faci? Nu de alta dar mama proștilor e mereu gravidă! 😈
Dincolo de măgăria în sine, ce nu pricep eu este cât de neted pe creier să fii să te mai întrebi de ce. Adică e clar, dăăă 🙄.
Doar nu credeai că ai 5000 de prieteni. Mulți sunt spioni infiltrați de la Zoso și Arhiblog :).
Comentariu beton!38
😁😁😁
Nu trebuie sa te justifici pentru niste mitocani. Una e sa nu fii de acord cu cineva si una e sa il jignesti gratuit doar pentru ca asa vrea muschiul tau. Asa ca bine ai facut ca le-ai dat unfriend.
Nenea, nenea, care nu avem facebook putem sa plecam acasa? :-))
Comentariu beton!27
Sau puteți să vă faceți. 🤭
yeah, right! unii se gîndesc să-l ” des fakă „…
Deciziile de a te ”împrieteni„ pe fb sau de a da unfriend sau block mi se par personale și nenecesar a fi explicate. E fix treaba mea de ce aleg una dintre variante. Eu una știu exact de la ce comentarii mi se trag niște blocări sau unfriends, mi le asum că doar sunt ale mele și cred că faptul că respectivii au făcut o scurtă perioadă de timp parte din bula mea virtuală a fost un accident nefericit.
Exact. Pățesc să-mi iasă din listă când se prind că nu sunt cum credeau ei.
Foaaarte de acord cu tine! O diferență de opinii/păreri/preferințe, e de la sine înțeleasă, pentru că nu toți gândim sau simțim la fel, nu toți avem același nivel de cultură, pregătire, experiență de viață! Dar…constat cu tristețe/mânie/dezgust, că, din ce în ce mai mulți (dacă nu toți!!!) dintre cei care-și “dau cu părerea” și comentează în modul despre care scrii mai sus, sunt “subțirei”, din toate punctele de vedere! Însă, după cum știi, “câinii latră, ursul merge”, fără să vreau să jignesc câinii! Nu-ți mai bate capu’!😊
Am așa o listă micuță de prieteni FB încât câteodată mă gândesc să îmi dau singură like și șer 😁 oricum nu îmi făcusem cont ca să socializez așa cu toată lumea ci doar ca să țin legătura cu oameni apropiați iar bârfa/hateul ăsta este spirt național pentru că mulți nu gândesc ci merg cu trendul că e cool. Cum era zicerea aia: no brain no pain no gain
Comentariu beton!14
Situația nr. 3
Fac afirmații eronate despre anul și magnitudinea unui cutremur. Sunt corectat în mod civilizat. Evident, blochez pe cel care mă contazice, că doar am voie să scriu orice vrea mușchiulețul meu.
Situația nr. 3
Fac afirmații eronate despre anul și magnitudinea unui cutremur. Sunt corectat pe ton civilizat. Evident, blochez pe cel care mă contazice, că doar am voie să scriu orice vrea mușchiulețul meu.
Zi-mi că ai peste 30 fără să sa îmi spui …menționează Facebook
🙂
In rest, numa’ bine rău la nime’ cum se zice pe la noi.
Mare porcarie FB-ul asta, in general. In primul rand pentru ca toti prostii au „drept” la pareri. Apropo de nu-stiu-ce legislatie vor astia sa dea cu CNA-ul care sa aiba „drepturi” de a discuta direct cu META vizavi de derapaje si incalcari de politici: eu nu sunt un adept al supra-reglementarii pe terenul asta (ca exista risc mare ca lucrurile sa alunece spre cenzura sau cancel-culture) dar parca nici asa cum e acum. Practic, orice prost te poate picta cu rahat ca doar e „libertate de expirmare” si pagubitul se uita lung, ca practic nu are ce sa-i faca, in afara de block.
Ma rog, din motivul ca eu sunt fix nimeni ca si expunere publica si nici nu am interese financiare sau de imagine legate de FB, am cont dar pe low-profile, nu postez, nu comentez decat rar-spre-foarte-rar si, in general, nu ma intereseaza si il iau fix ca pe ce e, un gen de „amuzament” ieftin si cam atata.
Inteleg perfect insa ca, in calitate de persoana publica, treaba sta cu totul alfel. In opinia mea de ne-specialist, ma gandesc ca o persoana publica trebuie sa faca (minim) doua chestii legate de FB: UNU – grija mare la ce apare pe pagina de FB, ca sacalii abia asteapta un motiv de scandal/cancel si DOI – fix asa, mananca unul rahat de dragul de a se auzi vorbind, BLOCK si la revedere!
Oricat de „publica” ai fi ca persoana, pana la urma nu datorezi nimic hoardelor de prosti si comentaci.
De proști nu ducem lipsă…Sa învățăm, zic, să-i ținem acolo unde le este locul..
Io sunt decât o (babă) doamnă mai în vârstă, și am o listă micuță de prieteni. Așa că nu prea unfriend pe nimeni. (uneori am fost tentată să unfriend pe fiică-mea, dar nu pe Facebook) .Dar am toooot dat unfollow și block.
Comentariu beton!19
@Elvira: mărit-o și „scapi” de ea. 🤭
FB este pentru moși și babe.
Latinii (care vorbeau limba dacică veche, eident), aveau o vorbă: ”DE GUSTIBUS NON CACANDUM”. Într-o traducere aproximativă, nu te caci pe gustul omului. Dacă lui îi place să mănânce rahat, ce treabă ai tu? în altă ordine de idei, mereu se vor găsi imbecili care stau cu deș-tu-n cur și apoi se scobesc, cu el, în nas, care să comenteze. My friend, zburdă liniștit pe plaiurile FB-ului și pe unde mai vrei matale, că e la liber. Despre trolli sau alte nații căzătoare, nu-ți face griji: ajung pe la călcîi, așa că…vânt din pupa.
O vorba de oameni necultivați nu degeaba era latina vulgata. După 2000 de ani unii sunt tot acolo
A trecut gluma pe lângă tine, ca acceleratul prin halta Ciulnița. Norocul nostru că ești tu cultivat, că ar fi fost păcat să fii acolo. Ți-ai ales foarte bine nick-name-ul…”cucurigu”…spune atât de multe despre tine. Hai, cântă la altă masă.
You must be fun at parties, îmi și imaginez, lumea la aperitive tu aduci vorba de căcat și dai exemple din latină, oh such joy cred că ai un întreg arsenal de proverbe și zicători scatofilice.
In caz că nu ai prin ideea comentariul era generic nu adresat ție special. Dar asta ți-l dedic ;)).
E unul din primele lucruri ce m-au frapat acum multi ani când am venit în București, lejeritatea cu care lumea raportează orice la căcat, in cele mai nepotrivite momente de multe ori la masa fiind. Probabil nu ai prins-o.
Vezi că zicala era altfel, btw.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/De_gustibus_non_est_disputandum
Poate la Ciulnița e alta varianta în circulație;))
Am fost iubita unui tip vreo 5 6 ani. Dupa care s-a terminat. Frumos, linistit, amical. Numai ca una din „prietenele” mele insista sa imi povesteasca ce face el, cu cine, cand, unde si asa mai departe.
Am rezistat cat am rezistat, dupa care am rugat-o sa nu imi mai povesteasca despre el. Am terminat relatia cu el, la revedere, nu ma mai intereseaza. Desi am rugat-o frumos, nu cu jigniri sau alte cuvinte urate, de atunci ma ocoleste – la propriu – pe strada.
Faza frumoasa este ca la vreo 3 – 4 ani de cand a inceput sa ma ocoleasca, mi-a cerut prietenia pe facebook. Adica….cum vine asta? Pe strada ma ocolesti, dar suntem prietene pe facebook?
Trebuie sa ai mult timp si nervi sa stai sa cauti cine a dat like la un comentariu jignitor. Chiar asa importante sunt chestiile astea cand lucrezi in online?
Cum adică să stai să cauți? Nu caut nimic. Nu prea știi cum funcționează Facebook, este?
Iti trimite facebook un raport cu cine a dat like la un comentariu sau te uiti tu, citesti ce a comentat fiecare si acolo unde e ceva negativ, te uiti cine a dat like? Mai mult, presupun ca o buna parte din cei care au dat acel like sunt doar prieteni virtuali, nu din cei cu care iesi saptamanal la bere. Impresia mea e ca prea multa energie cu depistarea, cautarea, stergerea infractorilor si blocarea infractorilor:)
Da, nu știi cum funcționează…
Eu ma tot intreb de unde vine nevoia asta de a arunca cu noroi, ca sa nu zic altceva, in public.
S-a intamplat de multe ori sa postezi chestii cu care nu sunt de acord. Am citit, am inchis articolul sau am scrollat mai departe si gata.
Efectiv nu inteleg de unde acesta dorinta apriga de rafuiala.
Când totul merge bine, înseamnă că ai omis ceva, zicea …. cineva. Dacă toate comentariile ar fi pe pozitiv, ceva e in neregulă; mereu se va găsi cineva căruia să-i pută ceva. Problema reală e când acele comentarii le face cineva care cu adevărat contează; acolo e dezamăgirea mare! În rest, dă-le un șervețel să se șteargă la gură și urează-le să le fie de bine!
Esti asa misto! Si cand nu sunt de acord cu tine, esti tot misto, nu as putea sa te jignesc vreodata si nici sa te barfesc pe la colturi.
Conduc, la naiba si abia pot sa scriu.🥰
‘ca cand am verificat…’ poate totusi corectam putin cacofonia, nu de alta, dar prea suna…rau…
Nu corectăm nimic, e lăsată intenționat. În plus, nu cred în cacofonii, cacofoniile nu sunt greșeli: https://mihaivasilescublog.ro/2023/03/14/cred-cacofonii/
Corect. Nu putem fi de acord întotdeauna. Un terț poate fi de acord cu cineva care mă contrazice (cu argumente, pentru că altfel merită să scapi de amândoi), dar până la momentul în care ăla dă semne că s-ar juca de-a doctorul cu mama, în loc să-și susțină afirmația/teoria, cu o brumă de argumente. Dacă omul începe să-ți umble la anatomia părinților, iar „prietenul” e de acord cu el, soluția ta e cea mai decentă.