Actul 1
Am fost până la mega din capu’ străzii să iau chestii. Mă întorceam spre casă, eram cu mințile total aiurea, când aud de peste stradă:
– Tati, tati.
Întorc capul spre sursă. O fetiță de trei-patru ani își scosese mâinile până la coate prin gardul casei de vizavi și se uita la mine.
– Tati, tati.
Băi, îmi zic, ce știe asta mică și nu știu eu? Măresc instinctiv pasul. Din casă iese o femeie:
– Teodora, domnu’ nu e tati.
Apoi tare, spre mine:
– Iertați-o, semănați cu fostul meu soț.
La care efectiv n-am putut să mă abțin:
– Tot e bine că nu semăn cu viitorul.
Actul doi
Eu am două subiecte pe care sunt ultra-sensibil: copiii și animalele. Nu pot să văd, nu pot să citesc despre, nu pot să mă uit nici măcar la filme/seriale în care suferă copii sau animale. Deși știu că e ficțiune, pur și simplu nu pot.
Dacă simțeam la fetiță măcar o urmă de tristețe, sau jale, sau dor, nu numai că nu mai făceam nici gluma cu maică-sa, dar nici n-aș fi postat vreodată. Mi-ar fi futut iremediabil ziua un copil trist care strigă prin gard după un tată care nu era acolo, dar mai departe de creierul meu nu ar fi trecut această informație.
Și-acum o să vă explic pentru ce v-am spus toate astea, că precis vă întrebați.
Am postat Actul 1 pe Facebook, pentru că mi s a părut chiar drăguță și amuzantă toată faza. De altfel și femeia, mama fetiței, a râs cu gura până la urechi la replica mea.
Bănene, și-au început să vină comentariile despre bietul copil. La început am crezut că sunt glume sau că oamenii trolează, dar nu, erau cât se poate de serioși. Iar mie nu-mi venea să cred când îi vedeam căinând biata fetiță că suferă, că precis îi era dor de taică-su, că precis nesimțitul a plecat și nu mai e prezent în viața copilului. Vă spun, toate traumele ălora care comentau ajunseseră brusc pe buzele bietului copil.
Tot felul de considerații de genul pe care nu știu de unde le scoteau, pentru că din textul meu clar nu reies. Oamenii erau siguri că fetița suferă intens doar pentru că-l confundase pe un străin cu taică-su. Nu s-ar fi gândit că poate se bucură că-l vede din nou, deși abia plecase de la ea de jumătate de oră. Sau că e fericită că-l vede venind mai devreme de la muncă. Nu, nu, nu, totul era doar tristețe și jale. De unde reieșea atâta suferință, mă depășește.
Am încercat să le explic toate astea, dar n-aveai cu cine. Empaticii de internet erau acolo, prezenți la datorie, suferind alături de copilul ăla care mie personal nu-mi arătase nicio urmă de suferință.
După care am început să dau blockuri și m-am liniștit.
Actul trei
În actul trei o să vină rugămintea mea către voi. O să vă rog să-mi spuneți, cât se poate de sincer și fără să țineți cont de nimic din ce am scris la Actul 2, dacă textul de la Actul 1 vi se pare trist, dramatic și plin de suferință. Sau dacă, dimpotrivă, vi se pare fix cum l-am scris eu respectând realitatea din teren: amuzant și-atât. Nu de alta, dar vreau să înțeleg cine a luat-o razna.
sursa foto: freepik.com
Mie mi se pare doar amuzant. După descrierea ta cel puțin, nu-i nimic dramatic acolo! Cel mult mi s-ar fi părut un scenariu demn de „camera ascunsă”, caz în care replica ta ar fi fost și mai amuzantă, dar altfel nimic tragic! 😀
Comentariu beton!34
Actul 1 e o glumă faină.
Io ți-am zis că flockbook e plin de cretini. 🤷♂️
Comentariu beton!36
amuzant si atat, din categoria copii spun lucruri traznite. daca mergi cu imaginatia mai departe atunci suferi de traume serioase si poate un consult ar fi potrivit.
si fata mea a facut odata asa pe cand eram la plimbare in parc. avea vreo 2-3 ani cand a imbratisat pe cineva cu niste blugi similar ca si culoare ca si ai mei si a inceput sa zica tata tata . cum privirea ei era le la nivelul genunchilor unui adult si mintea ei de copil era stresata de ceva, greseala este explicabila. un privitor din exterior ar fi putut interpreta altfel. 🙂 dar pur si simplu copilul a imbratisat blugii gresiti. a ras si omul. am ras si noi.
Comentariu beton!75
”a îmbrățișat blugii greșiți”…. am râs ca tuta. 🙂
Comentariu beton!18
Am îmbrățișat și eu picioarele greșite în copilărie. Îmi amintesc, deși probabil aveam vreo 3-4 ani. O așteptam pe mama la gara, pe peron și pentru ca nu vedeam decât la nivelul genunchilor am nimerit pe altcineva :))
Ai lista de Fb prea stufoasă.
Eu am zâmbit când am citit.
Comentariu beton!19
Eu sunt curios ce ar fi vrut să facă.
Ce să-i facă fetei sau maică-sii?
Critica părerologilor, așa, aruncată aiurea…
@Eddy oare mie ai vrut să-mi răspunzi. Că nu prea pot face legătura.
Ție, despre părerologii care l-au criticat pe Mihai.
boss, depinde de starea de spirit a fiecăruia; sincer, înainte ca cei 2 neuroni să reușescă să realizeze o sinapsă, mie mi-a trecut prin cap „divorț/deces”; yes, I know, not the merrier theese days;
în altă ordine de idei, mă felicit că nu am tendința să mă arunc ca rața la muci cînd am văzut postarea sau, așa, în general; cine mă știe dup’aci, știe deja că-s pe bășcălie, că necazuri/probleme avem toți, nu ne mai trebuiesc și ale altora; și încă ceva: pentru opinii ferme există politicieni, iar pentru sfaturi, specialiști (recomand să-i plătiți)…
Comentariu beton!77
Amen to this!
@Andreea, puteai totuși să bagi un un „inshallah”…, săr’na;
PS văd că n-am scris, gîndul venise înainte totuși de a termina de citit postarea
@costicăm. Hai că bag eu un „Alahu Akbar” că văd că nu numai că te-ai sculat dis de dimineață, dar ai scris și un comentariu Zeiss. Mânuț verde de acișilea.😃
briedene zeladon, muldzumesc bentru manudza, da’ zgriem gorect, „allahu”, da?
Da, asa cred si eu, depinde de dispozitia in care esti cand citesti postarea..,
Nu mi s-a parut dramatic episodul dar, pana sa apara mama in cadru, m-am cam gandit ca ati trecut pe langa o casa de copii. Pentru ca e cam greu sa iti imaginezi ca un copil isi confunda tatal cu altcineva….
Sincer, mi s-a parut amuzant…dar ce te faceai daca doamna in cauza ar fi raspuns ca si-ar dori sa semeni cu viitorul sot :)?
Comentariu beton!31
Amuzantă. Cei care nu știu să citească un text în cheia în care a fost scris sunt analfabeți funcțional, nu e vorba de traume aici, e prostie.
Și mie mi s-a părut amuzant 🙂
Copila s-a bucurat cel mai probabil, crezând că tatăl se întoarce mai devreme.
Până și eu capră bătrână m-aș bucura.. într-o zi venind de la spital (în Tg Mureș) am văzut o Skoda ca a lui taică-meu (inclusiv număr asemănător) și pentru o clipă m-am bucurat ca un copil crezând că-mi face o surpriză. Când am realizat că are număr de MS și nu de AG mi-a picat fața..
Comentariu beton!31
Asta doar dacă „fostii” încă locuiesc impreuna, dar cred ca e destul de rar…
E atat de dramatic ca m-a bufnit rasul.
Bună dimineața! Ne dai greu, așa într-o vineri?😉
Textul 1 nu mi se pare dramatic deloc, dar nici excesiv de amuzant.
Însă înțeleg că mulți oameni se plictisesc enorm și fac demonstrații de etalare a empatiei pe net. Nu știu însă cum dreaku se comportă in realitate, că doar sunt destule situații unde ar fi nevoie de așa ceva, iar mulți sunt nemernici, din păcate. Bine că i-ai trimis să se plictisească prin alte părți. 👍
Comentariu beton!19
@Seladon, am tresărit umpiq crezând că mai am înc-o zi de lucru. Da’ cel mai mult cred că a tresărit MV. Aideplm, se dă și ziua în urmă(ce bine ar fi să ajungem iar la 1 iunie), nu doar ora!😀
@Anel. Noroc că e gin o’ clock mai pe seară 😉😉👍
Cred că lumea a filtrat întâmplarea prin propriile experiențe și de asta i s-a părut trist copilul. Și sincer, și eu m-am gândit la același lucru când am citit postarea. Că fetița e tristă fiindcă nu își vede tatăl, fiindcă e plecat sau cine știe. Pe vremea noastră, ăstora de peste 30, cred că la mulți dintre noi, tatăl nu a fost prezent. Și normal că la asta ți se duce mintea dacă asta ai trăit. Empatia ar trebui să fie puțin diferită, ar trebui să te pui în locul omului și să îți imaginezi prin ce trece într-un mod mai obiectiv, nu luând în calcul propriile experiențe. Dar, la empatie, ca popor, mai avem de lucru. Până să nu citesc comentariile, nu mi-a trecut prin cap că fetița ar fi fost tristă.
Comentariu beton!33
Dacă nu era ultimul paragraf, ai fi putut crede că era un puc de tristețe în situația aia, sau nu, în funcție de experienţa anterioară, prin ce a trecut fiecare în viaţă, depinde. Plus că textele tale pot fi înduioșătoare până la lacrimi sau, dimpotrivă, poţi să râzi cu lacrimi.
Dar ultima frază spune tot, așa că:
– fie comentarii de Fb sunt din cei care dau sfaturi nesolicitate, știu ei mai bine, ascultă-i pe ei, că tu habar nu ai,
– fie, specia și mai deșteaptă, nici măcar nu au citit tot/ unii deloc, și deja au ceva de spus. Ferească Sfântul să nu-i asculți!
Nici nu știi de care să îți fie mai silă
Depinde mult și ce grupuri urmărim pe medii. În 95% din cazuri, eu consum tot ce ține de hăhăieli, comicării și aducatoare de serotonină. Mai puțin prosteli tiktocăricești. În același timp, am și un grup unde sunt prezentate niște cazuri cu copii cu probleme de sănătate și unde mai ajut, când și cum pot.
Putem privi o situație în ambele sensuri, desigur. Dar să avem grijă cum dozăm procenții de optimism, realism și pesimism. Românul a fost învățat și s-a perfecționat să fie prea suspicios și cu răul înainte, din păcate.
Domnu’ MV, câte blockuri ați construit ieri, pentru statistică ?
Comentariu beton!14
Trei.
Eu nu văd postarea, am dat click pe linkul de sus. Văd articolele dar nu postarea.
Care link? N-am lăsat link.
Sus, pe bara blogului, către contul de FB lângă
TwitterX și Instagram.https://www.facebook.com/mihaivasilescupage/
Pentru că ăla e link către pagină. Postarea am pus-o pe profil. Surprinzător, dar nu sunt același lucru… 🤷♂️
@MV: Mă scuzaț’, se zice „trei…în plm”. Așea ne-a învățat nenea de la formația aia cu nume de plantă din specia Vitis vinifera. 🍇🤪🤭
Eu am zâmbit, dar experiențele mele personale cu copii (ai altora, că eu n-am) sunt relaxate și empatice fără să devină dramatice. Cred că ne luăm prea tare în serios, unii dintre noi.
Exact, eu m-am gândit, râzând, că mama a pus-o, pentru a-și găsii viitorul soț. Acum câteva zile, nepoțelul lu cumnata mea, de 4 ani, a stat la fiica mea, vreo câteva zile. Fără sa îi spună cineva, a început să îl strige pe ginerele meu, tati. Câțiva din familie au început să se agite. Copilul, de 4 ani, a spus că el glumește dar, îi place să aibe 2 tați🤣. Copiii au simțul umorului și simțul realității mai dezvoltat decât mulți adulți.
La primul „Tati, Tati…” iti zboara mintea la ganduri mai negre, dar te lamuresti imediat doar daca citesti mai departe.
Poate doamna respectiva era in cautarea unui domn si a zis sa trimita avangarda, poate, poate pescuieste ceva 😀.
Poti spune ca ti-a trecut glontul pe langa ureche. 😀
Comentariu beton!18
Eu l-am citit si pe fb si stiu ca m-am intrebat ce o fi zis/ facut mama la replica ta. Acum am raspunsul: a râs.
„Tot e bine că nu semăn cu viitorul.” Bine ca esti tu din Caracal 🙂
Auzi, dramatic.
Eu aveam vreo 5 ani și eram cu ai mei și niște prieteni de-ai lor nu știu pe unde, iar la un moment dat, am vrut să merg la tata în brațe, iar lângă el era un prieten, care mie pe moment mi s-a părut că seamănă mai mult cu tata decât, well… tata :)))))
Așa că empaticii de facebook trebuie să-și găsească un hobby.
Amuzant și atat, de când l-am citit.
Am aruncat un ochi peste comentarii când am văzut și sad reaction, si nu înțelegeam de ce.
Probabil oamenii au crezut ca tatăl nu mai este, sau a fugit. Deși chiar nu m-a dus cu gândul la asta textul.
Nu iti face griji, Actul 1 e exact cum l-ai gândit: amuzant și atât. Nicio drama acolo.
Apropo de „tati, tati”! Cu muuulti ani în urma, eu într-un magazin. O fetita se uita luuung la mine și începe: „Tati, tati, ia uite ce seamănă fetita asta cu aia din desenele animate!” „Fetita” eram eu(am zis: cu mulți ani în urma!), iar cea din desenele animate era Sailor Moon – mi-a explicat taică-său 😁
Comentariu beton!11
Sailor Pierrine, ia arata-ne si tu o poza cu tine, sa vedem asemanarea 😀
@Zedicus, eram înaltă, subțire, păr lung, ochi albaștri. Între timp au trecut 20 de ani. 😁
Putea fi mai rău. De exemplu, să fi zis fetița „Buni”…
Comentariu beton!43
Ahahahahahahaaaa.
E uite, așa da… 😀
Sigur nu a zis fata „Tataie”, în loc de „Tati”? Și n-ai vrut tu să auzi ce auzeai. :))
Lasa ca domnu’ sot a patit-o de cateva ori. Si culmea chiar arata tinerel. Se duce la creşă sa isi ia odorul si educatoarea il intreaba: Opa sau bompa (tataie sau tata mare)?😂
A doua acum vreo saptamana, aproape 10 ani de la prima intamplare. La judo pana vine antrenoarea sotul ii pune pe copii sa faca flotari si ca sa ii motiveze face si el flotari impreuna cu baietii. La care unul dintre ei: Wow, ce multe poti sa faci! Bunicul meu nu mai poate🤣🤣🤣
Comentariu beton!33
Cand am vazut postarea pe FB, am ras cu gura pana la urechi. Si eu si nevasta. Asa ca :))
Doar amuzant, dar nu am ras asa de tare, ca eu am un simt al umorului mai ciudat. Dar nu mi s-a parut nimic ciudat/trist/dubios/lacrimogen sau alt fel de dubiosenii.
Nici eu nu pot cu filmele cu animalute, copii si batai sau razboaie sau suferinta, in general. Nici nu inteleg de ce sa ma uit la asa ceva, ce-mi aduce bun in viata?
Salut,
Mie mi sa părut amuzantă faza in sine. Pe urmă mi sa făcut milă că probabil fetiței ii e dor de tatăl ei și fiind tata de 2 fetițe cumva am făcut legătura cu momentele când săreau pe mine cum ajungeam acasă.
Amuzant 🤣
Cum naiba îți vin așa spontan? 👊🏻
Așa m-am născut. Dar să știi că vine cu avantaje și dezavantaje. Că uneori ar fi mai bine să tac, dar n-apuc…
Eu nu văd nimic neregulă cu răspunsul, ba chiar e o empatie față de fată & mama ei, oricare ar fi fost situația.
Tu, normal, nu stai să filezi vecinii/oamenii din cartier, care e fiecare cu durerile lui. Ce să interpreteze un om, față de observația altui om, cum că seamănă cu „fostul soț”. Nu?
Uite, eu nu aș fi știut ce să zic, pe moment, dacă un puștan m-ar fi confundat cu taică-so, darămite la detaliul (în cazul în care) femeia să zică o chestie ca „fostul soț”. M-ar fi blocat complet.
Pe partea morbidă: replica e OK fiindcă îți aplici singur o glumă/o stare de viață, nu în fiecare zi ți se spune că semeni cu decedatul cuiva. Adică: „Doamnă, după cum mă vedeți, nici eu nu mai am mult, se vede albul din barbă & păr. Cât mai am, nici eu nu știu.”
Bineînțeles că e amuzant umorul negru. De-aia a râs.
Pe partea abandonului/divorțului: replica e OK fiindcă aplici o critică socială de situație cu altcineva, despre altcineva. Adică: ”Da doamnă, să fiu eu mai vizibil, prezent în viața copilului dvs, decât tac-so, vă înțeleg, nu e nicio problemă.”
Iarăși, a avut motiv de râs.
Și criticii tăi pe FB să stea calmi: nu o să te țină minte fata.
Acum e la grădiniță, jucându-se, sau stă acasă și se uită la desene animate, de parcă mai ține minte că a văzut un străin ce seamănă cu tac-su, oriunde o fi el…
Nu cred că cineva i-ar spune partenerului decedat, când ar vorbi de el, „fostul”.
Comentariu beton!13
La o prima analiza pe text 😆 din primele informatii, puteai merge pe fenta: copilul era o fetita. Pai cine poate stoarce mai bine o lacrima decat sexul frumos? Plus ca era o fetita, nu o fata.
Apoi: scoate mainile prin gard. Gata fandacsia, vezi niste manutze mici, cu unghii boante, poate usor murdare… Nu-ti vine fugind din fata cu buclele-n vant, nu sare pe tine cu rochita ei roz cu volanase, nu! Scoate mainile prin gard. Trist.
Mai departe, glasuieste: tati, tati! nu un baietesc ,,tata” sau, cum se practica la noi in familie: bai tata! (si stiam ca e ceva nasol). Deci tati, induiosator, cumva alintat, te topesti… hai ca-ti da o lacrima pana aici!
Si, colac peste pupaza, in cadru apare o femeie. Nu „o tipa”, „o caprioara” cum am mai auzit pe-aici… O femeie!
Zice ca-i o confuzie la mijloc, putina dramoleta, e vorba de fostu’… si-apoi intervii tu, c-asa esti tu, nu poti sa taci, si se duce dreaqu toata povestea.
Restul e can-can!
Comentariu beton!21
Empaticii ăștia de internet sunt empatici doar pe internet. Dacă văd pe cineva agresat pe stradă sau niște hoți de buzunare în acțiune pun pariu că se uită în altă parte și o taie de acolo. Iar apoi o să vestească pe Facebook despre ce au văzut, cerând “să se facă”! Dar să facă alții, nu ei.
Doar amuzant.
Și mai e o chestie, dacă vrem sa fim serioși…trist ar fi fost dacă era „răposatul soț”.
pai fostul sot poate insemna orice, pentru o fosta, deja e răposatul 😆
Reactiile de pe fb demonstrează că oamenii nu mai pot consuma întâmplări/fapte/evenimente care nu au la pachet emotii puternice. E un fel de condiționare care a apărut după ani de zile in care media a livrat astfel stirile/emisiunile.
Sa vezi ce tragica era situația daca ai fi fost cu Mara. 😈
Nimic din text nu spune că era o voce disperată, că tristețe, durere așa că nu înțeleg compasiunea sau ce concluzii or mai fi tras diverșii, nasol e când confunzi partenerul de viață 😂😂😂 și urci și în altă mașină decât a familiei doar pentru că seamănă cu a ta, după starea de confuzie a urmat o distracție în toată regula, acasă am plecat cu omu’ vieții nu cu domnul.
Nicio reacție. Nu mi se pare amuzant, poate un pic ”funny ha-ha” (poți mai mult de atât). Iar actul 2 – quality-ul la telenovele a luat-o la vale după Marimar și Tânăr și Neliniștit episodul 1000, așă că… it is what it is.
Când auzi „fostul” nu te gândești că fetița aștepta sa vina tati de la servici. Probabil nu-l vedea zilnic, doar daca fostul și fosta s-au despărțit și s-au recuplat. Deci „tati!” era într-un fel o surpriza că vine tati deși nu era programat. Replica este amuzantă și nu cred că afectează copilul. Dar .. mie tot îmi părea rău de fetiță, chiar dacă justițiarii mă vor crede cu doi neuroni ramoliți.
Comentariu beton!13
Exact, fiind vorba de „fostul”, e clar ca fetita nu il mai vede la fel de des sau, cine stie, poate il vede foarte rar sau poate chiar deloc…si ii este dor de el. Situatia nu e 100% dramatică, reacția mamei demonstrează asta, dar nici 100% amuzanta, e ceva acolo…
Categoric dramatic…pentru mama în cauză 😉 Te-ai gândit vreo clipă că poate era o strategie foarte bine pusă la punct pentru ca doamna să găsească un tătic pentru cea mică? I-ai tăiat craca din prima🙈
Băi, da, adevărul e că sunt o tentație irezisitibilă pentru sexul frumos. Ce femeie sănătoasă la cap n-ar vrea să atragă în capacană un cetătean sărit de 50 de ani, cu părul rar și semi-obez? Sincer, mă mir că mai pot merge pe stradă fără să fiu luat cu asalt. 😛
MV si eu ma intreb cum naiba scapi de toate fanele si caprioarele de 20 de ani 90-60-90 miss universe care iti sorb fiecare cuvant si urmaresc fiecare pas pe care-l faci.
Sincer ma mir ca nu te „ravasesc” pe strada sau la coada la magazin !
looooooooooooooool
referitor la intamplare daca nu citesti atent si tot poti ramane cu impresia ca e o situatie trista. mai ales ca nu poti transmite tonul folosit de fetita si de mama ei.
dar daca nu citesti superficial e clar ca situatia e una amuzanta.
Mie mi se pare, in ultima vreme mult mai pregnant, că suntem un neam cu capsa pusă. Așteptăm un mic resort care să declanșeze o reacție in lanț, de multe ori necontrolată și, tot de multe ori, fără o legătură măcar logică, cu subiectul. De aici muuulte reacții și comentarii in spatiul public, fără ca măcar, in cele mai multe cazuri, să citești toată informația. Cei care citesc dar nu înțeleg, sau înțeleg prin crengi, sunt o altă categorie, destul de extinsă și ea.
Mai văd, apoi, pe unii care se apucat să comenteze după modelul „dau din coate, să mă vadă și pe mine cineva”, chiar dacă pe lângă subiect sau fără legătură cu el.
De multe ori mi se pare de-a dreptul fascinant studiul social, pe parte de psiho-pupu, al românilor, ca popor. Dar tot de multe ori, mi se face lehamite si trec mai departe…
În plus, oamenii frumoși si liberi de pe internet sunt mega-duplicitari. Singurul principiu după care se merge este „cine nu e cu noi este împotriva noastră”. Dacă ești din bula „corectă” nu contează ce faci, o să ți se treacă cu vederea, dar dacă nu ești…
@Mihai Vasilescu păi da, plus că io sunt deținătorul adevarului apsolut. PUN intended…
Adevarul e ca si eu citind mi-am imaginat scena astfel: manute delicate agatandu-se de zabrelele gardului ca ale unui prizonier, ochi mari si plini de lacrimi, voce mititica si cristalina strigand dupa un parinte absent si gata am fost!😥 Pe urma am ajuns la replica: „Tot e bine ca nu seman cu viitorul!” si m-am gandit ca daca as fi fost in locul mamicii m-as fi ofuscat si as fi facut scandal prin gard: „- Adica ce vrei sa spui, domnule? Ca nu corespund exigentelor dvoastra? Ce nu va place?” 😅
Cei care te citesc constant au înțeles din actul 1 exact ceea ce ai scris. Atât.
Eu când am citit postarea pe FB, m-am amuzat dar când am citit comentariile am început să mă „contaminez „: hm! la varianta asta nu m-am gândit și, când am ajuns la comentariul tău clarificator, mi-am dat seama ca o luăm razna ușor, ușor! Cred ca e vb si de ce auzim zilnic: X violata, copil în tomberon, etc. Apare tendinta de a găsi ceva dramatic în orice.
DA! Asa sunt si eu privitor la chestii tragice cu copii plus ca nu le înțeleg sensul. De ce puii mei sa faci ficțiuni cu asa ceva? Milioane cheltuite ptr minți bolnave. A, unor documentare, investigații, reportaje le înțeleg rostul(desi nu suport nici p-alea sa le vad) altfel, nu.
Io atâta știu : daca o faci sa râdă , e pe jumătate cucerită!
Amuzant! AM patit-o si eu cu „mami! mami!” ba chiar de vreo cateva ori de incepusem sa cred ca poate am vieti paralele sau umbla sosii de-ale mele.
Ultima data eram cu finutul meu la un loc de joaca, avea vreo 4 ani atunci si a transat el direct problema: nu e mami a ta, e nasa mea! spre amuzamentul tuturor. Si atunci chiar nu fusese vorba de altceva decat ca aveam bluza la fel ca a doamnei mami.
Poate si in actul 1 semanau pantalonii cine-stie 🙂
Salutare, Actul 1 a fost o povestioara amuzanta si atat, dar lumea se inflameaza aiurea pe principiul „drobului de sare”, (pun pariu ca multi nu stiu la ce ma refer…). So, no sweat!
Citatul asta duce la drama: „O fetiță de trei-patru ani își scosese mâinile până la coate prin gardul casei de vizavi și se uita la mine.”
Te poate duce cu gindul la un copil maltratat.
Pe mine m-a dus instant la o intimplare de acum citiva ani, cind am vazut un copil de 2 ani plingind intr-o curte, srtigind Mama, era dezbracat complet, afara ploua si erau 10 grade.
Vorbim de Franta, da?
I-am dat un croissant pe care tocmai i-l cumparasem fie-mii, nu apucase sa il manince. Era si ea cu mine, si a fost si ea socata de ce am vazut.
Am strigat la poarta. Nu a iesit nici un adult. O alta fetita de vreo 4 ani a iesit, a zis ca sint singuri acasa.
Am mers direct la postul de politie care era la 2 pasi si le-am explicat situatia, au zis ca se ocupa. Familia respectiva era deja in vizorul lor.
Deci da, te poate duce cu gindul la o drama.
Insa paragraful urmator te linisteste si da o tenta amuzanta.
Comentariu beton!14
Era în vara anului 1986, iulie cred. Student fiind „am prins” o tabără la Bușteni. Mergeam pe stradă vorbind, râzând, cu alți colegi de ai mei de an. Ne simțeam bine, lumea era a nostră, nu prea băgam în seamă lucruri din jurul nostru.
Dar, trecând prin dreptul unei clădiri care avea în față o curte măricică am văzut zeci de peichindei între 5 -10 ani îmbrăcați la fel, tunși zero toți, nu prea îți dădeai seama care e fată, care băiat. Aproape toți strigau la femeile ce treceau pe stradă „Mama, mama !”.
Cum ziceam, student fiind nu ne prea păsa de problemele oamenilor mai ales că eram în vacanță. Dar la faza asta am tăcut deodată toți, ni s-a pus un nod în gât, la unii ni s-au umezit ochii. Următoarele ceasuri parcă nu puteam uita ce am văzut/auzit. Ne-au marcat pe toți.
Comentariul tău @Anca mi-a adus aminte de ziua aceea.
Comentariu beton!13
Fiecare interpreteaza cum vrea un text.
Lasand asta la o parte, Romania are o problema grava cu perceptia asupra divortului. Unde te duci, divortul e acest Satan care mananca copii. Daca madam zicea ca „semanati cu sotul meu care e plecat un weekend la maica-sa” reactia nu mai era atat de puternica.
Pai nu era la fel de puternica, ca și situațiile sunt „cam diferite”…
chestia e ca nu reiese din nimic starea de spirit a fetitei, asta e treaba.
n-ai specificat „zise fetita vesela / razand” si n-ai folosit emoticoane cum fac unii…
de aici si pana la proiectia fiecaruia e doar un pas, liber la imaginatie
niste descriptori emotionali ar fi linistit (sau nu) devoratorii de drame
Mișule, textele tale reușesc, deseori să scoată reacții amestecate.
Am citit textul tău în felul următor:
Actul 1.
„Băi, îmi zic, ce știe asta mică și nu știu eu? ”
🤔Vasilescule, pe unde ai umblat?🤔
Actul 2:
„– Iertați-o, semănați cu fostul meu soț.”
Ah, tristuț. Dar n-ar spune nimeni „fost” cuiva plecat dincolo, nu? Nu?
Actul 3:
„– Tot e bine că nu semăn cu viitorul.”
😅😅😅Ahahahaha, băi, n-ai cum! N-ai!
Am râs tare, cu voce. Pe stradă, în drum spre magazin.
Sper doar că nu m-a văzut nimeni.
Bazandu ma doar pe faptul ca nu pari un psihopat , cred ca a fost amuzant. Chiar presupunând ca ai fi tu psihopat, ma îndoiesc ca mama fetei ar fi ras dacă ea era supărată sau afectata.
Actul 1 : amuzant si atat. Copiii fac uneori conexiuni de neînțeles pentru un adult. Nu se pune problema de suferință a micuței….dar, lumea se repede la tastatura…cu ganditul e mai greu!
Nu stiu cine a luat-o razna, dar nu reiese nimic trist din ce ai scris tu. In afara faptului ca nu am vazut, noi, cititorii, fata fetitei, ca sa ii „citim” emotiile, din felul in care ai scris clar nu reiese vreo tristete wow. Plus ca imi aminteste de mine :)) Si eu faceam din astea, semana cineva cu tata pe strada, hop si eu: „Tatiiiiii!!!!” Si ai mei erau divortati, dar asta nu a insemnat niciodata ca strig asa, cu jind si suferinta dupa un om care nu era tata. Oamenii n-au treaba, asa ca ii cam f*** grija de „suferintele” altora…
eu stau prost la capitolul umor, dar actul 1 tot amuzat mi s-a părut când l-am văzut pe FB.
m-am speriat un pic citind primele comentariile, credeam că-s eu defectă că mi s-a părut amuzat.
Textul e amuzant did atât. Am zâmbit când l-am citit.
In ce priveste FB-ul, e plin de cretini. Mihai, e măcar că ți-ai mai „plivit” lista!
Vreau să vă spun că fiica noastră, când era mică și îl vedea pe taică ‘so, i se lumina fața, indiferent de momentul când îl vedea. Doar el o pieptăna, îi făcea baie dacă era acasă, o îmbraca pentru grădiniță și așa mai departe. Fetele au o legătură specială cu tații.
Copil pe la vreo trei-patru ani, suparat ca taica-su ii stricase din greseala un trenulet si bombanea ” Poate ar trebui sa il schimb pe tata cu tata lu’X, care conduce trenuri”
Ce parere ar trebui sa-si faca internetul empatic?
Abia acum A VENIT TOAMNA 😁, de-aia Actul 2.
Nepotă-miu, pe când avea 2 ani, a stat câteva săptămâni în România. Și m-a confundat cu Zio Patote. Cum toată perioada am stat cu el, la întoarcerea acasă nici nu l-a mai băgat în samă pe ta’su. Îl dorea pe Zio Patote.
Ei zic ca unii au prea multe filme in cap. Mie mi s-a parut funny situatia nu stiu de unde as putea concluziona ca tatal nu e prezent sau ca a fugit in lume. La varsta fetitei copii nu au dimensiunea timpului ca noi gen 1 sapt, luna etc si sunt emotional driven deci nu are rost sa imi fac filme. Empaticii de internet au ei traumele lor personale pe care le proiecteaza in diferite situatii fara sa fie constienti ca sar calul.Se pare ca multi ar avea nevoie de terapie…#numazic
Din pricina “priview”-ului textului in care spui ca esti sensibili la povesti cu copii si animale, eram pregatita sa citesc ceva… tulburator 🤷♀️. Altfel, povestea e amuzanta!
Eu m-am gandit la ceva trist cand am citit „Tati, tati”, cred ca depinde in ce stare ma aflu, ce amintiri ma rascolesc. Altfel, schimbul de replici cu mama e comic.
Din categoria romanul e poet, mai e si actor sau scenarist, ba chiar se pricepe la toate.
Ps: nu mi se pare nimic dramatic in actul 1, cred ca lumea nu mai știe de gluma.
Asa cum e scris mi se pare absolut interpretabil. Fiecare o sa treaca prin filtrul personal si o sa completeze acolo starea de spirit. E multa lume cu probleme, de unde probabil si interpretarea negativa si reactia puternica. Eu de ex n-am avut parte de evenimente nefavorabile prin familie, dar am copil mic, deci prima reactie a fost de ridicat antenele – copil mic, ce-a patit?
Depinde de experienta si percepția fiecăruia asupra vietii. Eu am crescut intr-o familie relativ nasoala si primul gând a fost de milă/dezastru/divorț/moarte. Tu ai crescut intr-o familie fericită si ai vazut situația pragmatic/amuzat. Dpmdv ai fost un țăran sinistru, după care am citit restul articolului și-mi cer scuze. My 2 cents.
Amuzant, categoric. Cât despre empaticii de tastatură (de Acces Direct, de Măruță, de nșpe alte emisiuni lacrimogene, ziare și reviste), dacă ar trebui să facă ceva concret pentru a ajuta pe cineva, pas. Dacă ar implica și vreo zece lei scoși din buzunar, s-a terminat complet. Chiar nu reiese de nicăieri vreun divorț, părăsire de domiciliu etc, dar cine halește telenovele pe pâine, are creierul condiționat să gândească așa.
„Fostul sot” ce va spune?
Amuzant. Nici o urma de scenarii apocaliptice.
Femeia a ras dupa gluma, dar cand a zis de fostul, daca era o sansa sa fie vaduva? Ca mai rar cuvantul raposat la oameni cu copil de 4 ani.
Noi nu am vazut scena sa intuim tot dar da, cu toata simpatia pentru tine, erai la o distanta mica de o gafa.
Indiferent de relatia intre parinti, un copil asa mic ramane atasat de tata. Din fericire nici gluma nu ar intelege-o.
Au luat-o rău. Îmi dau seama cum te-ai simțit pt că atunci când am mai citit din comentarii mi se umflase vena și voiam să mai șterg din ele.
Eu am luat-o ca atare și am râs. E drept, eu încerc să găsesc partea bună în orice și consider că râsul te ajută să treci mai ușor peste toate, ca să nu o iau razna în rahatul ăsta de țară de kkt (repetiție voluntară!). Mi s-a acutizat în ultimul timp sentimentul de neputință și că suntem fără vindecare ca nație.
Revenind la momentul din actul 1, pur și simplu mi s-a apărut amuzant, nu am stat să fac analiza în timp și spațiu a gesturilor protagoniștilor și a eventualelor grimase generate de un „underlying story”. Am citit cu uimire pe FB comentariile unora, că așa ești tu nesimțitor și glumeț, și de fapt ce poveste tristă/traumă putea să fie în spatele gesturilor unui copil de 4 ani….
Eu nu mai pot cu simțitorii ăștia care dau cu parul pe FB și sar ca opăriți la orice vorbă. Trăim niște vremuri de rahat în care nu poți efectiv să mai spui o vorbă/glumă fără să rănești sentimentele delicate ale unuia și al altuia… Dar dacă Doamne păzește ar trebui ca „simțitorul comentator” să put the hand actually să facă ceva, n-ai să vezi! Cred că mai zicea cineva mai sus același lucru. Că în general pare că nu mai vrem să ne folosim neuronii, e deja sport național, dar nici nu mai reușim să filtrăm informațiile în mod corect și ne petrecem timpul aiurea căutând atâtea interpretări și sensuri care nu există. Cum s-ar zice, facem din țânțar, armăsar!
Situatia, funny, pentru adulti dar nu stim starea de spirit a fetitei, cum simte ea acea separare sau cum percepe pe cineva ce seamana cu tatal.
Stiu situatii, cand parintii divortati credeau ca, copiii sunt ok psihic dar nu era chiar asa.
In fiecare zi vad, aud adulti ce n ar fi trebuit in veci sa fie parinti( nu si cunosc copii, nu sunt prezenti in viata lor, sunt brutali verbal etc).
Exact, noi vorbim aici din perspectiva adulților, ba ne mai și recomandam unii altora ajutor de specialitate pentru ca nu avem aceeași opinie, dar nu ne întrebam ce a fost în sufletul acelui copil și în spatele comportamentului. Mama a spus „fostul”, și cred ca a spus mult prin asta, ar fi putut spune „semănați cu tatăl ei”.
Plus ca adultii pot disimula foarte bine, sa para veseli desi o situatie nu i ok etc.
Oricum, evenimentul poate fi interpretabil.
Trebuie să înțelegi profilul cititorului de Facebook.
„O fetiță de trei-patru ani își scosese mâinile până la coate prin gardul casei de vizavi și se uita la mine” – cititorul deja își imaginează o fetiță după gratii, disperată, cu ochișorii triști, cu vocea stinsă „tati! tati!” Nici n-au dat atenție restului textului, n-aveau cum să citească mai departe cu ochii plini de lacrimi.
E plin facebookul de tăntici empatice.
Unii oameni nu se pot bucura deloc de viata. Peste tot vad numai mizerie si necazuri. E bine ca le dai block si in general va sugerez sa-i ocoliti pt ca singura lor „bucurie” e cand ii aduc si pe cei din jur la aceeasi conditie. Nu zice nimeni ca totul e soare si mirobolant dar nici sa vezi totul cenusiu si urat nu merita.
0
Salut Mihai. Frumoasa poveste, dar intradevar tristă. Si hai sa iti explic de ce. Sunt niste chestii pe care nu le stii acum dar o sa le inveti pe parcurs daca o sa vrei si daca ti se va permite. Si crede-mă ca judecând dupa ce ai scris, nu numai tu, ci si alți afemeiați dornici de aventură situația in general se pare ca nu e asa grozavă. Intreaba un medic competent de ce este normal ca un copil sa reactioneze așa, întreabă vecinii care ii cunosc „femeii” respective cel mai probabil situatia si in mod firesc si comunitatea( sat, comuna, oras, metropola) si intreaba rușii de ce s-a ajuns la razboi. Uite parerea mea : lipsa de educatie si instinctul animalic din capetele unora printre altele. Si acum o intrebare capcană pentru amatorii de droguri si de internet : Cand au oferit unei femei o floare in afara de mamele lor cu intenție adevărată, nu doar de ochii lumii? Omul cat traieste învață, ce învățața unii din consumul de droguri nu imi pot da seama si nici nu vreau sa stiu pentru ca sunt ocupat susținând Romania educată. Învățând devii un om rational si bun
Neatza! A fost o gluma buna. Vrei sa vezi empatici adevarati? Uita-te la comentariile de la fata aia drogata si abuzata de AUR’istii aia traditionali. Sa vezi acolo treaba. Si sa vezi competitie cu astia la alegeri🤦🏻
Fiu-meu la luat de mână pe unul acum vreo două luni, pentru că avea blugii ca ai mei și încălțări de aceași culoare. Am ras și eu și soția de ne-am spart. Fata tipului a făcut toți banii.
Nu vad nimic trist in scena pe care ai descris-o. Simțul de observație al copiilor e destul de limitat. Ei percep elemente, nu ansamblu. Poate că există o tragedie în spatele acțiunii, dar până nu ai detalii…
Nu mai recunosc săracii copii fizionomia taților din cauza bărbilor. Mbine, @MV are și o barbă de proaspăt divorțat de unde și confuzia copilului.
Mie sincer mi se pare amuzant și privita din ochiul bărbatului nu de alta dar si eu am una bucata copil care la orice bărbat zicea tata 🤣🤣 cu tasu’ lângă el! Avea 3 ani!
Bine situația trăită pe propria piele dacă nu o tratezi cu umor poate deveni ușor jenanta 😄
Just funny. Ignoră-i, doamne, că nu știu ce fac.
Neavand nici un pic de context, nu are cum sa mi se para decat amuzant.
Si eu am patit 2 faze:
Taica-su era plecat din tara de vreo 3 luni, eram cu copilul afara si la fel a luat-o la fuga dupa un tip ce avea geaca rosie si blugi negri, cum purta si taica-su, la fel tata, hei tata (avea vreo 2 ani jumate) si dezamagirea cand omu s-a intors cu fata.
O prietena de-ale mele cu un baietel de vreo 4 ani, am petrecut noi o dupamiaza intreaga impreuna si la un moment dat mi-a zis „vreau sa fii tu tata meu” – eu fiind femeie, mama lui fiind singura, copilului doar i-a placut ziua aia cu noi, avand si eu baietel cam de-o seama cu el…
Ambele intamplari pot fi dramatice sau amuzante, depinde cum alegi sa privesti …
Nu mi se pare deloc trist… copiii mici confunda destul de des. Eu cred ca internautii se hranesc cu vesti triste pe tru a le confirma inca odata ca viata lor nu e atat de grea si de rea precum o simt !
0
Un vot și de la mine pentru amuzant.