Salutare tuturor și bine ne-am găsit! Am amânat puțin materialul promis de colegul Berariu că nu m-am dumirit cum să îl structurez, pentru că este destul de amplu și am senzația că dacă nu o fac cum trebuie, o să iasă un mare fail.

Celor care au rezonat cu articolul cu depresia și mi-au scris, le mulțumesc, ca și celor celor care mi-au cerut sfatul, am încercat să le arăt cele mai bune direcții spre care își pot începe drumul, iar celor care îmi scriu ca să îmi ceară acceptul de a reveni cu detalii, nu mai pierdeți timpul, sunt mereu acolo să vă răspund , sper să pot și să ajut.

Despre grevă nu spun nimic, au făcut asta alții mult mai deștepți decât mine, sper ca oamenii ăia, să nu renunțe ușor și să nu accepte firimituri iluzorii de la niște găuri morale. Mă uimește cum nenea președintele este indignat că datorită grevei este pus în pericol viitorului elevilor. Acest nene, dimpreună cu alții asemenea lui, care au sforăit chestii despre România educată, nu au nici o apăsare că un număr imens de școli au budele în fundul curții sau că au doborât recordul mondial de schimbat programe școlare, degeaba. Cum este să dai sfaturi despre educație în timp ce ții blocat, de 25 de ani, un post de profesor.

Mai am o chestie care mă roade și trebuie să îi dau drumul în vânt. Pe blogul oamenilor care comentau aici acum ceva vreme, cei care aveau o problemă cu Iulia și apoi o problemă cu Mihai, pentru că, ce chestie, omul le-a zis că blogul ăsta este cam al lui, a apărut un articol referitor la lista de aici. Unul care m-a măgulit, așa că am decis să mulțumesc autoarei, lui Mihai și vouă pentru suport. Am băgat discursul ăla de Oscar, mulțumesc lui Dumnezeu, familiei, lui Mihai, și gata, asta a fost, la numele omului oltean, a înviat, brusc și implacabil, cenzura. Nu mi-a fost șters comentariul, au dau dat erase doar la ce era legat de blogărul demonic. Gestul meu a fost unul de curtoazie, am considerat necesar să îmi exprim mulțumirea față de articolul Anduței, sper și știu că Mihai o să îi lase numele aici, pentru că omul nostru, de îl citim, are coloană.

Nu îl idealizez pe oltean, nu îl pup în koor, am avut noi probleme noastre, am trecut peste ca niște oameni cu mintea în cap, dar, hai să fim corecți, fără el, rubrica asta, modestă și amatoristică, nu ar fi existat. Fără el nu aș fi reușit să adun aici, duminică de duminică, atâția oameni mișto. Și o să repet asta, de câte ori va fi nevoie, fără voi, nu aș fi trecut de pragul a zece apariții. Și sunt optimist cu zece.

Știu că mă disprețuiți, voi cei drepți și fără vină, pentru că am ales să rămân în barca diavolului, v-ați exprimat destul de clar, unii dintre voi, dezacordul prin flegme aruncate cu ură, am aflat cu ocazia asta că și doamnele cu pretenții pot flegma vârtos ca orice pirandă care se respectă, este posibil să vă dezamăgesc spunând asta, dar am ales să stau aici de plăcere, nu de nevoie. Și aici voi rămâne. Eu vă doresc noroc, și o spun sincer, succes în tot ce vreți să faceți. Este mai ușor să scuipi peste mâna întinsă decât să o strângi. Vă urez asta datorită a celor trei, patru oameni, de la voi, pe care îi apreciez. Noi, aștia de dincolo, o să ne vedem în continuare de treabă. Aici.

Vă place, nu vă place, dau drumul la NEWS:

🆕 Recunosc că am fost dezamăgit de colaborarea dintre Nita și Lovato pentru promovarea noului album rock, zic unii, a lui Demi, Holy Fvck, material de care am vrut să mă leg și eu, dar după vreo două piese am considerat că nu merită efortul.  Despre colaborarea dintre Nita și Anders Fridén de la IN FLAMES este altă poveste, alt vibe.

🆕 Este Corey Taylor un rockstar al generației noastre? Eu zic că da, și dacă vă place munca omului în Stone Sour ar trebui să nu ezitați și să dați play  la Beyond care face parte din proiectul lui solo.

🆕 Nu ascund deloc faptul că îmi place Foo Fighters, cel mai mult îmi place că noul lor single, Under You este mai aproape de rădăcinile trupei ca niciodată.

🆕 Niciodată nu te poți plânge când o trupă de rock o pune de o colaborare cu un artist de muzică country și iese ca și colaborarea dintre Halestorm și Ashley McBryde.

🆕 Nimic nu mă bucură mai mult decât să văd cum puștii aleg să cânte metal și nu vreo chestie comercială care să le umple măcar un buzunar, este și cazul unei noi trupe de metalcore, May We Meet Again care își lansează în curând EP-ul de debut.

🆕 La fel este și cazul băieților aștia, Crushed By Waves, nu am auzit de ei, nu au ieșit cu vreo super bijuterie care să transceandă generații, dar aduc zâmbet și mereu asta este de ajuns ca să îți umple ziua.

🆕 Aici este vorba despre altceva, avem de a face cu niște veteranii în ale metalcore-ului, Blessthefall, și asta se simte în fiecare acord. Oamenii știu bine pe felia lor.

🆕 Cred că genul ăsta de muzică sau metalul extrem surprind cel mai bine societatea nebună și avidă după suflete în care trăim, și canalizează cel mai bine revolta. Austriecii de la We Blame The Empire cu As I fall nu fac excepție. Bun bine.

🆕 Americanii erau absolut demențiali live, I-am văzut acum ceva ani, bănuiesc că și acum se prezintă la fel, colaborarea dintre KAMELOT și Melissa Bonny nu face decât să confirme asta. Vreți epic? Asta vă dau!

🆕 Trance cu Melodic Death Metal din Elveția, dacă mă băteai tradițional ca pe covoarele scoase înainte de Crăciun, Paște, nu mă gândeam la combinația asta pe care au ales-o, Rage of Light.

🆕 Tot cu metalcore, de data asta de prin Australia, că aștia nu au folcor ca noi, dacă aveau altfel nu își mai pierdeau timpul cu prostii din astea de ne înnebunesc nouă, copilașii, oamenii de la Polaris  sunt pe felie.

🆕 Cântecul ăsta ar fi trebuit să aibă clip de acum niște mulți ani, mă bucur că au făcut asta totuși.  Peter a fost un compozitor al naibii de bun iar Type O Negative cred nu au primit recunoașterea pe care o meritau.

🆕 Nu îmi mai aduc aminte dacă am pus clipul ăsta aici, i-am menționat pe americanii de la Ov Sulfur, da băi, m-am urnit și am dat search, așa este, am prezentat albumul lor în ediția 60, nu l-am pus, așa că vă prezint, Wide Open, țineți-vă bine care de ce puteți.

🆕 Sunt un om simplu, cu nevoie la fel de simple, văd sex dau click fără să ezit, așa am procedat și STARBENDERS . Mânat de curiozitate am mai dat un clip de al lor, bine, au mult mai multe, și mi-a plăcut vâna aia de punk. Fata care cântă aduce la figură cu Delia (nu dau, bă, link).

🆕 Știam de proiectul în care este implicată și Tarja, au ieșit cu ceva cover Depeche Mode, dar la ce a scos Outlanders acum vreo două luni, nu m-am așteptat.

🆕 Am tot zis că ascult cel de al șaptelea album al celor de la FOR THE FALLEN DREAMS, l-am marcat în YT Library și așa a rămas, marcat. Pare digerabil, oamenii sunt destul de vechi în branșă, dacă nu uit, o să încerc să trec măcar lejer prin el.

Trecem la dans.

➡️ Wings of Steel – Gates of Twilight (Heavy Metal) 2023 – 8/10

Înainte să încep să fac vorbire despre albumul din 2023 al americanilor, menționez, doar așa ca să putem aprecia pe o scală a progresului evoluția lor ulterioară, materialul scos în 2022, Wings of Steel, care în doar douăzeci și două de minute aduc ce a fost mai bun în anii de aur ai genului.

Problema cu perioada aia ar fi că eu am fost niciodată vreun ascultător voluntar de Whitesnake, Crimson Glory, Bon Jovi și alții ca ei. Îi foloseam ca și coloană sonoră la mângâiat gagici, că este greu să faci asta pe Slayer, chiar dacă găseai pe vreuna care ar fi vrut să facă asta pe ceva atât de delicat, trebuia să te asiguri întâi că nu are nimic ascuțit la ea.

În rest dacă îmi punea cineva muzică de bulănit gagici, așa îi spuneam eu la vremea aia, fără gagici, strâmbam din nas ca Vasilescu la frigiderul plin cu salate.

Dacă începi albumul cu She Cries îți vei aduce aminte de toate tipele sau tipii care au trecut, cândva, prin sufletul tău.  Chiar și Fall in Line, un cântec care începe în forță, nu te lipsește de componenta aia melancolică și nici de riff-urile caracteristice genului.

Ca și concluzie finală, este un album care trece, are muzică de umplut goluri, înviat amintiri, de suflat praful de pe niste ani, nu este de ratat.

➡️ Kalmah – Kalmah (Melodic Death/Power Metal) 2023  – 8,2/10

Noul album al finlandezilor mi-a fost semnalat de Valia pe grupul de Discord,  căreia I-am mulțumit atunci, și nu am nici o problemă să fac asta și acum,  pentru că fără ea exista riscul să trec pe lângă el, chiar dacă citisem cândva că se pregătesc de un nou disc.

Oamenii, vorbeam cu Krossfire despre asta, de la Swampsong nu au scos ceva care să nu lase urme în playlist-urile oricărui metalist.

S-a exprimat Valia foarte mișto referitor la albumul ăsta, mă duc să leșin cu căștile pe urechi.  Băinene, cam asta aduc oamenii aștia cu materialul ăsta. Sau, cum am spus eu, asculți Kalmah, se ridică vikingu dac din tine care te poartă  eroic spre Ferentari, pe undeva pe Zăbrăuți, unde începi să strigi cât poți de tare măscări rasiste, după care vei constata rapid că eroismul doare.

Încep finlandezii epic cu Haunted by Guilt ? Încep. Ești deja în picioare că ăsta nu este album din ăla de sedentari, te apucă dorul de flotări, din alea cu bătaie, pe care le făceai acu niște mulți ani, ca să dai cu mușchii în căprioare, inițiativă negată, acum, prin trosnituri inumane de către umerii tăi folosiți doar la ridicatul vreunei halbe cu bere. Băi dar nu te lași, că te împinge muzica.

No Words Sad Enough te aruncă, în schimb, pe malul fiordului, privind poate pentru ultima dată, prăbușirea soarelui în apele limpezi ca gheața, cu ochii înecați în amintiri.

Vă recomand discul ăsta din toată inima, nu schimbă destine sau generații, însă face ce trebuie să facă muzica, face sufletul să vibreze.

➡️ Einar Solberg – 16 (Progressive Rock, Progressive Metal, Prog, Pop) 2023 – 8/10 ???

Nici nu mi-a sosit bine notificarea cu albumul ăsta, că primesc un mesaj pe wapp, de la unul dintre amicii mei, deosebit de culți în cap, ți-a venit și ție nu este așa? Băi, în primul rând am verificat dacă mesajul vine de la grupul ăla de femei-mame-de-copii-școlari, în care am fost obligat de către doamna mea, să intru ca să văd cu câte probleme se confruntă aceste deme, eroine. Cred că în curând o să dau testare ceva, că văd că doamna mea a mirosit ceva, nu mai pare nici convinsă și nici mulțumită, mai ales că de o lună o tot țin în tot felul de da-uri entuziaste când sunt întrebat de discuțiile rostogolite pe  supergrupul că supermame, eu evitând cu grație să deschid orice este legat de chat-ul ăla. Am făcut și o afirmație din aia de porc, dacă grupul ăsta le-a ajutat să își sincronizeze ciclurile. Văd că nu m-a dat nimeni afară.

Am dat-o în bălării, cu amicul, cu doamnele mame, pentru că nu știu ce să zic despre album. Omul cult mi-a spus că este bun că Einar ăsta este solistul celor de la Leprous, de care am auzit până și eu că ar fi buni, chiar m-am riscat de-a lungul timpului să îî ascult, fără succese notabile, însă.

Ori sunt eu prea prost, ori albumul ăsta este prea bun iar eu am rămas tot prost, dar cred că ce avem aici este mai potrivit pentru Vasilescu și pentru cei ca el, că el este cu festivaluri de artă, filme în limbi pe care nu le poate învăța nimeni.

Dacă vă place Leprous și genul ăsta de progresiv, săriți fără teamă pe album, sunt convins că este ce trebuie pentru voi.

➡️ Pupil Slicer – Blossom (Blackgaze, Death Metal, Hardcore, Post-Hardcore, Mathcore) 2023 – 9,4/10

A venit după, Mirrors, bijuteria englezilor din 2021 și l-am așteptat cu teamă. Teamă că oamenii nu or să reușească cu al doilea lor album să se apropie de primul. Speram ca dezamgirea, dacă ar fi fost să fie, să fie una digerabilă, să pot considera că este doar un accident nefericit.

Orice scenariu de genul a fost spulberat de la primele acorduri, teama a dispărut fiind înlocuită de încântare.

GLARING DARK OF NIGHT, cântecul care deschide albumul este unul care îmbină genial părți clean cu unele extrem de heavy. Ca să faci asta natural trebuie să ai totul extrem de bine structurat în cap.

Am spus-o de fiecare dată când am avut ocazia să o fac, atunci când ceva de opt minute sună ca ceva de două minute, oamenii ăia, indiferent de muzica pe care o fac, sunt plămădiți dintr-un alt aluat decât restul artiștilor. Unii pot fi buni însă extrem de puțini pot fi geniali.

NO TEMPLE este demonstrația cea mai clară de mathcore de pe întreg albumul, hoatic dar precis, accesibil și în același timp extrem.

Luat ca și întreg, discul este un monolit, luat cântec cu cântec, pare că fiecare își are propria viață, că tot este disparat dar în același timp al naibii de unit. Un album care delicatețea unui fulg de lebadă dar care fără effort se metamorfozează îmtr-un monstru care devorează tot.

Un album lecție, una în care muzica extremă poate deveni sensibilă, una în care lumina poate deveni rapid întuneric.

Din categoria, ce am mai ascultat:

🟢 Metal Church-Congregation of Annihilation (2023), al treisprezecelea album al veteranilor americani. Band-ul ăsta a fost la un album genial distanță ca să devină un etalon muzical ca Maiden, Judas. Nu au reușit albumul ăla. Au reușit discuri bune, pline de nerv, însă de fiecare dată le-a lipsit ceva. Spre deosebire de mulți dintre confrații de gen, nu se simte uzura. Au nerv, au coi.

🟢 Within Temptation-Wireless (2023), cinci piese dublate și de varianta lor instrumentală, nimic nou sub soare de la olandezi, un disc ieșit acolo ca să fie. Nu strică o ascultare, totuși, de dragul altor vremuri.

🟢 Happydaze-Full Free Radical (2023), un album de pop-punk destul de fresh. Are cumva o viteză în plus comparativ cu alte surate de gen. De ascultat și ăsta.

🟢 Justin Stewart Cotta-City of Angels (2023), country blues din ăla accesibil care place la tot poporul. Mie mi-a plăcut. De vară, merge cu o bere rece.

Cam atât pentru astăzi, mă înclin și vă urez zile senine, să aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. Avem email, [email protected], avem și canal de Discord unde mai punem muzică și, în funcție de timp/chef, întrebări tâmpite, info despre concerte, bârfe lejere.

sursa foto: freepik.com