Salutare tuturor și bine că ne-am regăsit! Pentru duminica asta m-au încercat sălbatic două dileme, prima este legată de un text primit de la colegul de comentarii, Berariu care mi-a trimis un text referitor la una dintre călătoriile lui făcute cu bicicleta, ceva lejer de vară, de câteva sute de kilometri, chestii din astea pe care le-am face oricare dintre noi dacă AM VREA, și a doua este legată strict de muzică.
Dacă referitor la prima dilemă, am hotărât rapid să o amân pentru duminica viitoare, pentru că până atunci voi primi și următoarea parte a poveștii, și vreau să vă țin puțin în priză, la cea de a doua sunt încă indecis.
Trebuie să recunosc că mai pun chestii pe listă, unele recomandate de către unii dintre voi, altele de apropiați, chestii de obicei mai soft, care cred că v-ar place vouă, și care nu prea îmi plac mie.
Dacă pun exclusiv ce mi-a plăcut mie, o să iasă nasol, o să rămânem atât de puțini încât nici de o labă în cerc nu vom fi destui, continuând ca și până acum mă simt ca un prostituat muzical, asta așa ca să o ard dramatic.
Nu m-am lămurit încă, dar fiți siguri că o să vă anunț ce și cum.
News:
🆕 Nu cred că Immortal are nevoie de prezentare, iubitorii de black-metal știu cine este omul, are deja 30 de ani de metal în spate, a ieșit cu album nou, unul al dracu de bun.
🆕 Din Koln vin SETYØURSAILS, cu metalcore fresh, cu o tipă extrem de capabilă la voce, clean vocals și harsh ca la carte.
🆕 Este o adevărată emulație a trupelor de deathcore, Lorna Shore și Slaughter To Prevail fiind printre trupele de gen care au prins extrem de bine la noua generație, iar SIGNS OF THE SWARM deja profită de atenția publicului îndreptată asupra metalului extrem.
🆕 Din Grecia, vine Mystfall cu grecoaică brunetă, cu sâni generoși care o ajută probabil la vocalize.
🆕 De data asta din Germania, niște domni de care cred că ați auzit, se ocupă cu muzica de ceva vreme.
🆕 Oamnenii ăștia de la DEAD CITY RUINS vin cu o muzică pentru oameni care de obicei sunt împăcați cu viața.
🆕 Richie Faulkner de la Judas, Romero de la Rainbow, Williams din Accept și Rimmer de prin Uriah Heep au format Elegant Weapons. Nu este rău deloc.
🆕 Muzica nu trebuie să fie extrem ca să te facă să simți extrem, este cazul celor de la BLACK MIRRORS. Bună bine, piesa.
🆕 Din Statele Unite, Oryad cu o piesă și cu o altă piesă de pe album lor de debut. Tipa are voce.
🆕 Nu știu de ce dar pe mine cei de la Attractive Chaos m-au prins, este prima dată când îi aud. Ba nu, în timp ce scriam asta, m-am uitat în library și văd albumul marcat. Acum, fiind senil, nu îmi aduc aminte dacă l-am ascultat.
Acum dans, bebelușelor:
➡️ Blindfolded And Led To The Woods-Rejecting Obliteration (Technical/Avant-garde Death Metal) 2023 – 9,8/10
Din patria favoriților mei, All Blacks, pe care după stejarii noștri, îi urmăresc încă de pe vremea lui Jonah Lomu , cu o atenție vecină cu religiozitatea, și a celor de la Alien Weaponry, Beastwars, Ulcerate, ca să revenim la feliile noastre, vin pe cai mari și negri ca nopțile de dinaintea apocalipsei, băieții ăștia cu nume lung și muzică a dracului de bună.
Ca și abordare fac parte genul destul de greu de digerat al death metalului disonant, cu elemente de prog și avant-garde, dus la nivel de artă de trupe ca Ad Nauseam, italienii care au zguduit lumea metalului greu cu albumul lor din 2021, Imperative Imperceptible Impulse.
Neozeelandezii, spre deosebire de italieni, nu au bătut atât de mult pe partea de disonant, preferând mai degrabă să se concentreze pe tech/prog și avant-garde. Ad Nauseum au reușit un album care a devenit rapid etalonul genului, problema lui, rămâne în continuare, audiția nu tocmai facilă.
Din fericire sau din nefericire pentru fanii hardcore ai genului, neozeelandezii nu lasă haosul să se adune ca norii de furtună și structurează totul pe scheletul unui deah metal tradițional.
Methlehem este exemplul clar de progres vizibil comparativ cu linia conceptuală abordată pe albumul precedent,Nightmare Withdrawals, un plus clar de tehnică, compoziție și producție. Un material fenomenal, neapărat de trecut prin el ca iubitor de metal extrem și nu numai. De neratat.
➡️ Oryad – Sacred & Profane (Symphonic Metal, Operatic Metal) 2023 – 8,5/10
Dacă îți place Nightwish, Tarja, Ad Infinitum sau Epica, cei doi cetățeni ai Statelor Unite vă livrează un metal simfonic cu influențe discrete de doom și progresiv.
Atrage de la primele acorduri vocea plină și extrem de puternică a Moirei Murphy, de fapt domină întreg albumul de la începu până la sfârșit. Duce vocea sus fără effort iar modulațiile sunt excelente, un magnet pentru urechi.
Pentru un album self-released este al naibii de bun, și îi mulțumesc evoluției tehnologiei că permite unor muzicieni talentați să își producă muzica în condițiile dorite de ei, fără compromisuri și presiuni comerciale din partea caselor de discuri.
Am pus două dintre piesele lor în secțiunea NEWS, așa că nu mai are rost să pun linku-rile pe aici doar așa să umplu spațiul.
O altă piesă care are videoclip este Eve, probabil cea mai doomish piesă a discului, teatrală, depresivă dar al naibii de bună. Moira are VOCE.
➡️ CLOAK – Black Flame Eternal (Gothic/Black Metal) 2023 – 9/10
Avem un album de black, unul pe care cad fălci. Americanii sunt la al treilea lor disc și pot spune fără tremur în voce că așa arată progresul. Le-am ascultat albumele precedente și tocmai de aia pot afirma asta.
Oamenii sunt pe treaba lor și nu pierd o secundă cu Ethereal Fire, nu ciocăne la ușă ca orice cetățean cu frică de Dumnezeu și Fisc, o spulberă în sute de surcele. Dacă Manowar ar fi cântat black așa ar fi trebuit să sune.
Invictus are construcție, frate, începe abrupt apoi, pentru câteva clipe cade în găleata de melancolie, nu mult, cât să închizi ochi crezând că ai parte de puțină reverie, dar nu, oamenii sunt puși pe fapte mari, au instrumente, voce si nu este frică să le folosească. Iar riffurile sunt vii, nene, vii.
Un album excelent de trecut mai ușor prin vremuri căcăcioase.
➡️ Frozen Soul – Glacial Domination (Death Metal) 2023 – 9,8/10
Sunt noi, sunt furioși, al naibii de talentați și sunt mistuiți de foamea aia de a face muzică bună. Aaa și o gagică la bass.
Invisible Tormentor, începe ca un film horror de categoria B și după douăzeci de secunde trece la o apocalipsă de categoria premium, locuri la lojă. Old school, new school toate converg să ofere un produs final excelent.
Riff-uri demente, kick-uri duble, voce care sfâșie și demolează, bass care spulberă ce a mai rămas întreg.
Glacial Domination este probabil singurul clip al albumului, oricum asta nu prea contează, contează că de abia acum am observat vibe-ul ăla de Bolt Thrower, una dintre formațiile mele preferate.
Termin de scris și primul lucru care îl fac este să îmi comand albumul. Până acum este cel mai curat album de death metal de pe anul ăsta și pentru unul care ascultă genul ăsta de treizeci și ceva de ani, cam din 1991, înseamnă mult și ce trebuie.
Atât pentru azi, am avut muzică bună, zic eu sau mediocră, spun alții, dar asta este fac și eu ce pot. Pentru pietre, flori, vă stau la dispoziție la [email protected] și pe DISCORD, unde sper să punem bazele unei comunități mișto.
Până data viitoare aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. Capul sus!
sursa foto: frepik.com
Bine ați venit! Sper să găsiți ceva care să vă bucure!
O fi reușit Vasilescu să iasă din camera aia?
Comentariu beton!12
Doar dacă dă-n marșarier. 🤣🤣🤣
Io am intrat aci pentru grecoaica brunetă cu sâni generosi. 🤪🤪🤪
Symphonic metal sună bine de tot.
Tre sa recunosc ca acolo am dat click prima data
Și eu din curiozitatea de a vedea cum e grecul cu metalu’.
Nici o legătură cu Leonidas😂
Se pare ca sunt doar al treilea, stau la coada 🙂 In aceeasi zona a aparut si Sirenia- „1977”
Foarte bun si ultimul Plebotomized- „Clouds of Confursion”
Phlebotomized este bun de tot.
Fara nici o legătură cu lista de azi, aseară am văzut Pantera ( mă rog, jumate de Pantera) și a fost fabulos! Phil duce al naibii de bine, iar cooptarea lui Zakk Wylde și a lui Charlie Benante a fost cum nu se poate mai potrivită. A fost o ora jumate de energie pură! Sa nu mai zic de sunet, care a fost fix așa cu trebuie
Multumim!
Mama ce-mi place Cloak. Si Black Mirrors 🙂
Oryad m-au cam facut sa rad :))
@Bogdan P nu stiu de ce mi-a aparut aici comentariul 🙂 Ignora-l.
Chiar mă faci să îmi pară rău că nu m-am dus.
Trec direct la dans!
, că nu se poate vikend fără muncă și e mai ușor cu albume😜
Hai, mersi!
Mă, tu te uiți la norvegienii aia doi de pe tik tok.
Bună ziua. Materialul divers atrage mai mulți cititori. Mie îmi plac chestiile mai soft. Toată lumea a înțeles că ,, răgetele” sunt preferatele.
Nici vorbă de prostituat muzical. Eu simt că îmi faci o favoare.
Zi frumoasă!
Încearcă Oryad.
Io intru duminică de duminică să văd dacă blonda din poză a mai scos ceva album nou.
Ți-ar place să îți dea fătuca tubulare la mâna, este?
@Edel, invers. El să-i de ei. 😁
Este mai bătrân ca noi nu cred că mai poate să dea chei.
Sunt pe piață chei tubulare care se îndoaie de la mijloc cu ajutorul cărora poți să intri în locuri greu accesisibile. Există soluții pentru toate problemele de mecanică. Plus că s-a inventat WD40.
Azi o să vă spun o mică poveste.
Ieri, fiul meu cel mare a participat la primul lui concurs muzical, chitarist solo. Un concurs organizat pentru elevii din școlile normale (clasele 0-8), fără profil dedicat. Are abia 20 de ore de studiu, dar profesoara lui l-a considerat suficient de avansat pentru a participa.
Concursul a fost pentru toate genurile muzicale (clasică, populară, ușoară, religioasă, rock etc) și toate instrumentele.
La finalul zilei, că a durat toată ziua concursul, în pauza de deliberare și completare a diplomelor, unii participanți au avut/oferit și un mic concert.
Un ansamblu de muzică populară al unei școli a răspândit atâta energie și bucurie încât majoritatea s-a legat în horă. Inclusiv rockerii.
A urcat apoi pe scenă trupa rock.
Toată lumea s-a înghesuit în fața scenei urlând de bucurie, cu degetele în sus. Inclusiv fetele din corul unei școli cu profil religios.
Trupa de rock a început cu Fade to black (Metallica) și a terminat cu Smells like teen spirit (Nirvana). Ultima melodie a ridicat absolut toată sala în picioare. Și toată lumea cânta sau îngâna versurile.
Și nu, morala nu este despre rock ci despre puterea muzicii.
Edelweiss, arigato.
P.S. La final, premiul cel mare a fost primit de trupa rock.
Comentariu beton!14
Cu plăcere. Muzica este viață, viața este în muzică.
Metalul e o hidra cu prea multe capete ca sa te axezi doar pe 1-2 subgenuri. Cum a zis si Florina mai sus, ne faci o favoare (si) astora care suntem pe chestii mai soft, asa ca multumesc!
Eu sunt aici pentru tipe in mare parte si imi asum asta. Old habits die hard I guess. Din punctul asta de vedere – grecoaica buna de tot, Oryad pentru o trupa self released sunt super ok. Iar Black Mirrors merita clar o cercetare mai amanuntita, ma duc sa caut ce au mai scos :).
Pai am pe țeavă două albume de hard’n’heavy rupere. Pt duminica viitoare.