Am constatat o chestie extrem de interesantă. Și anume, mi-am dat seama că există două situații în care pierd mulți followers dintr-un foc. Mă refer aici la Facebook, nu la blog, ca să nu existe dubii.

Prima situație este aia în care scriu câte un articol în urma căruia se atacă multă lume. Imediat urmează unfollow-uri în grup de la adepții politicăl corectness-ului sau de la mimozele (de ambele sexe) care văd viața doar pă latura ei pozitivă.

Dar e ok, cu situația asta sunt obișnuit, știu exact că sunt un tip foarte mișto, până nu mai sunt atât de mișto și devin un idiot indezirabil. E ok, m-am obișnuit, așa funcționează lucrurile în online.

Dar muuult mai interesantă este altă conjunctură în care pierd mulți followers dintr-o dată. Iar asta se întâmplă de fiecare dată când plec pe câte undeva și încep să postez.

Nu există să mă duc printr-un loc (sau locuri) mișto și să nu urmeze automat zeci de unfollow. Și n-am cum să nu fac legătura între plecări și followerșii care mă părăsesc, pentru că dacă nu plec pe nicăieri, dacă postez doar de la mine de acasă de pe canapea, nu dă nimeni unfollow. Sau, mă rog, mai dă câte cineva, dar numărul e nesemnificativ.

În turul ăsta auto am pierdut zeci de followers. Când am fost la Bruxelles sau la Atena, la fel, mulți, cu zecile. Deci este exclus să fie coincidență, plus că eu nu cred în coincidențe.

Jur că nu înțeleg. Sunt ca un om și eu, mă mai roade pizma (da, da, cu „m”) din când în când, dar niciodată nu mă roade pe negativ. Când invidiez pe cineva, încerc să văd dacă pot face și eu ce-a făcut el. Dacă pot, bine, dacă nu, să fie sănătos. Dar în viața mea n-am invidiat cu hate pe cineva, doar pentru că face niște chestii mișto sau pentru că merge în locuri în care eu n-o să ajung prea curând sau niciodată.

Dimpotrivă, la modul cel mai sincer vă spun că mă bucur pentru ei. Păi dacă mi-ar mânca invidia sufletul, aș ajunge să nu mai pot sta pe Facebook sau Instagram, acolo unde, cel puțin aparent, toată lumea o duce mai bine decât mine, toți merg numai în vacanțe pe care nu mi le-aș permite, toți au niște vieți perfecte la care n-aș putea nici să visez.

De-aia zic că efectiv nu înțeleg de ce vin unfollow-urile în grup doar când plec pe câte undeva. Să nu credeți că mă deranjează, nici pomeneală, n-am nevoie în jurul meu (nici măcar în mediul virtual) de oameni de genul ăsta.

Ba chiar sunt extrem de mulțumit că pleacă, doar așa voi ajunge să am bula perfectă. Era doar o constatare care mă face din nou să-i dau dreptate lui Celentano: „banii n-aduc fericirea când îi ai tu, banii aduc fericirea când nu-i are alții”.

Da, da, sunt un neanderthalian care se uită la Las Fierbinți în rarele ocazii când nu sunt plecat prin locuri mișto, deci liber la unfollow. 😀