Zi-mi cât de bătrân ești

Am prins majoratele la care se dansa in sosete in sufragerie. :))))

Sunt cam așa de bătrână: am fost pionier, chiar comandant de grupă 😂. Am mestecat guma românească în formă de țigarete, am băut tone de tec(suc la dozator), televizorul noatru era tot românesc dar nu Diamant, era unul mai mic, stătea aprins doar dacă propteai o scobitoare pe lângă butonul de pornit/oprit, asta grație cutremurului din ‘86. Primul telefon mobil l-am avut pe abonament , pe vremea când Connex te taxa cu 50 USD pentru “conectare în rețea”. Era un Ericsson ,nu mai știu modelul, dinainte să apară Nokia 3310.

Ascultam muzica la magnetofon.
Pff, ciutanilor!

Încă țin minte reclamele: V-am prins, vrăjitoarelor!, Dar cu dragostea cum stai?, Batman, frate!, Fugi! – Un pantof Adidas Torsion.,Gauloises Blondes – cigarettes internationales.
Pe vremea mitingului din piața Universității, am văzut o femeie care a venit și ne-a arătat 3 calupi de salam și 2 pâini, intr-o sacoșă, ca să vedem ce bine este și că nu avem de ce manifesta.
Am participat și-mi amintesc de grevele studențești din 1990 – 1991.
Am vândut în cămin țigări la bucată: Assos și Chesterfield. Colegul meu vindea calculatoare de buzunar, blugi si bere și juma de kil.
Prima generație de la TR care a scăpat de munci agricole în armată… 1987, Bacău, UM 01184, infanterie. Las’ că le-am prins 2 ani, în facultate.
La chefuri, săream în sus ca nebunii pe Personal Jesus a lui Depeche Mode. Plus că știam ce-s ăia „depeșari”…
Am developat filme alb – negru, că alea color erau greu de găsit și prea dificile pentru mine, și am scos poze pe hârtie fotografică cu Krokus-ul. Smena a fost primul meu aparat de fotografiat, dar in copilărie am avut un altul, pe film lat, nu mai stiu cum se chema. Apoi a venit un Zenit TTL….
Am prins perioada de bazare și consignații de după 1989.
La nuntă, am fugit împreună cu viitoarea consoartă ca să vedem un episod din Twin Peaks, nu mai stiu care. Am cumpărat cărți de la editura Baricada, inclusiv Laura Palmer – Fire, walk with me, dar și caseta cu coloana sonoră din Twin Peaks.
Cam atât, super subiectul. Mi-a făcut plăcere deosebită.

Stiu sa dau palme in lateral la Opera si Diamant cand fuge imaginea.
Stiu sa sun la telefon cu disc. Cucuietii din Deal, cabina 3, vorbiti.
Primul telefon, Ericsson albastru.
Secventa de initializare dial-up.

Stiu sa torentez. Acum nu mai, suntem oameni seriosi. Cand au bagat fisiere magnet pe isohunt m-am lasat.
Connex si Dialog.
Atomic Tv.
Uniforma pana intr-a sasea.

Am urmărit Rambo cu vocea Irinei Margareta Nistor

Cand eram copil, Radu Beligan, inca tanar, ma ducea la cofetarie cu copiii lui.

Îmi aduc aminte cînd a apărut Brifcor pe piață.
Știu ce înseamnă leca noșt deța, vsiaca nedelia, pomoșt, blăgodaria și alte cuvinte bulgărești.
Cînd am mers prima dată cu metroul, Timpuri Noi era capăt de linie.
Erau bilete diferite pentru tramvai, autobuz și troleibuz, trebuia să ai de toate la tine dacă nu știai exact cu ce mergi.
Am văzut cum s-a construit Palatul Copiilor din București (io de aici sînt, așa că unele repere sînt bucureștiocentrice).
Am băut apă de la cișmele de stradă (nu țîșnitori din parc, ci cișmele din alea de unde luau apă cu găleata pentru acasă toți locuitorii de pe strada pavată cu piatră de rîu) .
Am terminat facultatea în alt mileniu.
A fost nevoie de o pilă la librărie ca să îmi cumpere părinții Cireșarii.
Îmi amintesc emisiuni de la TVR2 dinainte să se desființeze. (Și cum aveam mai mult de 2 ore de program la TVR1).
Tataia cumpăra și consulta programul radio. Ca să știm cînd să ascultăm emisiunile preferate (teatrul radiofonic era una din formele de divertisment foarte prizate).
Abia așteptam revelionul, să vedem glume cu Dem Rădulescu (și aici consultam programul, să vedem la ce ore tre să fim în fața televizorului și la ce ore se dă muzică populară, ca să putem pleca de la masă să ne jucăm).
Știu cum e vocea lui Greuceanu sau a lui Țugulea Taichii, de pe discurile cu basme.
Știu și ce meclă aveau Dănilă Prepeleac și toți dracii pe care îi păcălește, mai ales pe ăla lovit cu drughineața de stejar, de pe diafilme.
Am fost în vacanțe cu mașina cu canistre de benzină la picioare.
Îmi aduc aminte cînd s-a deschis șoseaua Fetești – Cernavodă. Pînă atunci la mare se mergea pe la Slobozia – Hîrșova.
Eram pionier cînd s-a inaugurat Pasajul Unirii și m-au trimis de la școală să-i dau flori lu tovarășa. Am scăpat de compromitere, că n-a venit decît tovarășu la inaugurare, și lui îi dădea flori o colegă pionieră.
Sînt familiarizat cu măsurarea calității după principiul „refuzat la export”.
Aveam abonament obligatoriu la revista Cutezătorii.
Mingea de piele e un obiect de prestigiu de care trebuie avut grijă, ieșit cu ea în parc cît mai rar și evitat să te joci cu ea pe asfalt ca să nu se julească.
Am prins vremea cînd soluția la zăpada de pe străzi era interzicerea traficului particular.
Și cînd pozele color erau excepția.
Și cînd toți aveam sugativă în caiete și lamă de ras în penare.