Am fost săptămâna trecută să revăd ceea ce eu consider a fi unul dintre cele mai bune spectacole de teatru pe care le-am văzut în această viață. Ocazie cu care mi-am adus aminte că voiam de multă vreme să scriu un mini-ghid cu reguli pentru spectatorii de teatru. Iată că până la urmă l-am scris.
Înainte de ghid, o să încep cu o chestie care mă roade pe ficați de extrem de multă vreme: nu spunem niciodată „piesă de teatru”. Dacă tot vrei să pari fiert pă cultură în Social Media, măcar fă-ți un pustiu de bine și nu mai povesti despre „piesa” fabuloasă pe care ai văzut-o. E plin, prieteni, e plin de postări ale oamenilor fierți pă cultură care merg să vadă „piese” de teatru.
Fraților, vă roagă fratele vostru frumos să rețineți treaba asta: piesa este partea scrisa, este cea de pe hârtie, este echivalentul a ceea ce în cinematografie se numește „scenariu” și la operă „libret”.
Ce vedeți voi la teatru este montarea acelei piese în scenă. Iar asta, deși o sa vină ca o lovitură, se numește spectacol de teatru, nicidecum piesă.
Hai că nu e greu să țineți minte și mai e și destul de logic. Uite, poate așa o să vă vină mai ușor să rețineți care e una și care e cealaltă: piesele sunt întotdeauna aceleași, dar spectacolele sunt întotdeauna diferite. Dacă trebuie să vă explic de ce, poate că nu e teatrul locul în care ar trebui să mergeți?
Doamne, n-aveți idee de câtă vreme țineam asta în mine.
Acum să trecem și la ghidul propriu zis.
Regula număr unu: telefoanele trebuie închise.
N-am crezut că în anno domini 2023 trebuie să încep cu asta, dar lucrurile nu stau întotdeauna după cum cred eu. Așadar, regula numărul unu: închideți-vă telefoanele! Sau măcar dați-le pe silent. Nu, nu e suficient să le dați pe vibrație, în liniștea aia din sală vibrațiile telefoanelor se aud ca niște motoare de Boeing 737.
Despre cei cărora le sună pe bune telefoanele, după care se mai și caută prin buzunare sau prin genți după ele, nici nu mai am ce să spun. Dacă ar fi după mine, eu i-aș evacua pe loc și le-aș da interdicție să mai intre vreodată într-o sală de teatru.
Regula numărul doi: nu te uiți în telefon în timpul spectacolului.
Degeaba ți-ai dat telefonul pe silent, dacă îl scoți în timpul spectacolului și-i activezi ecranul, că musai trebuie să cauți ceva fix în momentul ăla. Toți cei din jur suntem deranjați de lumina ecranului tău, uneori, deși tu nu crezi asta, sunt deranjați chiar și oamenii ăia de pe scenă, actorii.
Regula numărul trei: nu deschidem sticle de băuturi acidulate.
Dacă te simți în pericol să mori de sete în cele două-trei ore cât durează spectacolul, te rog eu să nu-ți iei la tine sticle de băuturi acidulate. Știi tu fâsâitul ăla pe care-l face dopul când îl deschizi? E cazul să-ți explic cam cum se aude sunetul ăla de pe scenă? Dacă chiar te temi c-o să te stingi de sete, ia-ți la tine o sticlă de ceva fără acid. După care, când bei, încearcă să nu gâlgâi.
Regula numărul patru: nu mâncăm în sală.
Cred că trebuie să fii construit într-un anumit mod ca să poți să mănânci în timpul unui spectacol de teatru. I-ați văzut vreodată cum își scot un sendviș, o merdenea, o prăjiturică, o ceva, și halesc pe șestache având impresia că nu-i vede nimeni?
Am o veste pentru ăia care fac asta: nu numai că vă vede toată lumea, dar mai și miroase a mâncare în toată sala. Despre cum e să mănânci lucruri care mai fac și zgomot (chipsuri, sau bomboane, sau alte chestii care mai trebuie și scoase din ambalaje foșnitoare), nici nu mai îndrăznesc să scriu.
Regula numărul cinci: nu vorbiți cu cel/cea de lângă voi în timpul spectacolului.
Nu, nici în șoaptă. Poate că vorbești suficient de încet încât să nu se audă de pe scenă, dar, credeți-mă, cei de pe lângă voi vă vor auzi, indiferent cât de încet credeți voi că vorbiți. Și este EXTREM de deranjant. Oamenii ăia de pe scenă se chinuie să te transporte în lumea magică pe care o creează, și tu auzi din stânga: „auzi, ai încuiat tu când am plecat?”. S-a dus pe lupă toată magia? S-a cam dus.
Regula numărul șase: nu mergem răciți/gripați la teatru.
Ești răcit sau suferi de vreo afecțiune care te face să tușești sau să strănuți des? Stai în plm acasă! Da, știu, dar tu ai dat bani pe bilete și cine ți-i mai dă ție înapoi? Nu ți-i mai dă nimeni, boss, dar nici nu e nimeni dator să-ți suporte accesele de tuse sau câte trei-patru strănuturi la rând, în mijlocul spectacolului.
Aia e, viața e complexă, uneori pierzi, alteori câștigi, În cazul ăsta, ai pierdut banii pe bilete, dar ai câștigat respectul nețărmurit al celor pe care nu i-ai deranjat cu tusea ta.
Regula numărul șapte: ce facem dacă am întârziat?
Deși am lăsat-o la sfârșit, regula asta mi se pare printre cele mai importante pentru c-am văzut-o întâmplându-se cel mai des. Eu, personal, dacă întârzii, prefer să nu mai intru deloc, mă duc frumușel acasă. Dar cum nu toți oamenii sunt ca mine…
Așadar, ați întârziat la spectacol și-ați avut norocul să mai fiți lăsați în sală după ce-a început? Eu nu v-aș lăsa, dar uite că se întâmplă.
Dacă tot te-au lăsat să intri, nu te apuca să-ți cauți locul prin sală. Dacă ai baftă să fie ceva locuri libere pe lângă intrare, acolo te așezi. Dacă nu ai bafta asta, înțepenești în picioare, lângă intrare, și acolo rămâi până la pauză. Abia atunci te duci și-ți ocupi locul de pe bilet.
Dacă e spectacol fără pauză, ghinion, dar lasă că n-a murit nimeni de la niște stat în picioare. Prieteni, sunt puține lucruri mai deranjante decât să vezi oamenii de pe un rând întreg cum se ridică în picioare sau se dau în lături, încercând să-i facă loc întârziatului care-și caută locul. „Mă scuzați”, „nu face nimic”, „o clipă să trec și eu”, toate astea în timp ce oamenii ăia joacă pe scenă. Nu, nu, nu, niciodată!
Cam astea sunt cele pe care le consider eu cele mai importante. Dacă am omis ceva, simțiți-vă liberi să completați lista.
sursa foto: freepik.com
Nu merg la teatru ca să nu întârzâi. 🤭
Io merg la Operă. 😉
P.S. Ultima dată când am fost la teatru-n România, am ajuns acolo cu 30 minute înainte de începerea piesei.
Comentariu beton!40
Good point, JT! La teatru se ajunge inainte sa inceapa spectacolul, nu intri ca la film, atunci cand incepe. Si ar mai fi ceva, poate este o regula sau poate ca nu: de fiecare data cand mergeam la teatru, ma imbracam la costum, sau macar mai elegant. Din respect pentru locul unde mergeam si pentru cei de pe scena.
Comentariu beton!106
Spectacolului …!
Comentariu beton!15
@JT, înainte de începerea spectacolului, că taman ce-am făcut ditmai introducerea pe subiectul ăsta.
Și eu tot cu 30 de minute înainte.
@B0$$, mă ierți, io nu-s așa cultivat artistic. Ultimul spectacol la care-am fost, „Cafeneaua Pirandello”, am fost „târât” de FN2. Aia era fiartă pe teatru.
Dar mi-a plăcut spectacolul la maxim.
Mergeam aproape la fiecare sfârșit de săptămână.
Comentariu beton!19
@JT, ești iertat. 🙂
Dar tot nu ai voie să spui „piesă”. :)))))
@B0$$, promit să nu mai spun piesă!
Numa’ la gagici. 🤭
Am fost c-o piesă la spectcol. 🤪
Comentariu beton!159
De bun simt toate regulile si se pot aplica si la cinema, pentru ca nici la cinema nu e ok sa iti sune telefonul si, cu atat mai putin, sa si raspunzi si sa ma faci partas la convorbirea ta!
Comentariu beton!65
Da, dar la cinema poți să ieși liniștit din sală, că nu deranjezi actorii.
E adevarat ca poti sa iesi din sala, cu toate astea sunt mitocani care aleg sa nu iasa din sala si sa vorbeasca la telefon de pe scaun 😡
Daca la cinema deranjezi doar spectatorii, la spectacolele de teatru deranjezi si actorii.
Nici nu inteleg de ce dracu’ merg unii la teatru, daca tot nu-s interesati de spectacol.
Comentariu beton!45
Dar cu mirosurile alea gretoase de mancare, pe fondul caldurii imbacsite din sala de cinema, cum ramane? Pentru mine e un mare obstacol, ma face sa zic pas.
La teatru chiar e placut si interesant sa ajungi mai devreme. In provincie cel putin, unde costul biletului e mare spre f mare, nu vine chiar toata lumea la spectacol. Si-atunci mai vezi si tu, platitor obidit de taxe, notabilitatile urbei, care cu cine vine… 🙂
La minus trec fotoliile extrem de incomode si mici, plus spatiile dintre randuri de-a dreptul ridicole. Se creaza o ,,intimitate culturala” care-mi da anxietate, zau!
Cel mai recent am fost la Dineu cu prosti, ast’-toamna, 150lei biletul.
Acum vine Tache, Ianke… , pe 27februarie, si deja nu am mai gasit bilete saptamana trecuta.
Comentariu beton!51
Copii mici la teatru. Nu știu dacă ați pățit, dar e nasol rău. E o combinație de milă pentru bietul copil și draci pentru părinți. Și, nu, nu contează că nu ai cu cine să-i lași. Nu ai, nu mergi la teatru. Nici tu nu o să te simți bine, copilul nu mai spun și o să strici și seara nevinovaților din jur.
Comentariu beton!140
N-am pățit decât la teatru pentru copii. Dar acolo era ceva normal.
Ba e super tare!
Mai ales la spectacolele unde nu le este permis accesul, adică multe, dar părinții se încăpățânează să vină cu minorul de 9-10 ani.
Se suplinește cu succes lipsa educației sexuale din școală și, în plus, ei învață cuvinte noi, cum ar fi: @@@@, #####, $$$$$.
Iar fața părinților în acele momente… de neprețuit!
Comentariu beton!30
Ugh, am patit la muzeu. Serios, cata minte sa (nu) ai sa te duci cu un copil de cel mult 2 ani la Versailles. Ca tu esti mama si ai drepturi si ai platit bilet. Cand am scris asta pe un blog unde se discuta subiectul, mai ca nu au lesinat mamicile de oroare ca nu li se respecta dreptul de a-si bate joc de ceilalti.
Comentariu beton!82
Eu am pățit invers. Am fost la balet, iar langa mine era tatăl, mama și fetița de vreo 10-12 ani (am apreciat eu). Fata era fascinata de spectacol, in schimb mă-sa și cu tac-su se foiau de mi au stricat dispozitia
Comentariu beton!33
Nici eu nu inteleg ce este in capul parintilor in asemenea cazuri. Un alt exemplu: spectacol de opera care dura 5 ore, cu doua pauze. In primul rand statea o mamica cu fetita care parea sa aiba 4-5 ani si care se foia tot timpul. Mi-a fost mila de bietul copil. Au plecat in prima pauza.
Comentariu beton!21
Aici nu sunt de acord. Dupa ce trece varsta la care sunt fascinati de teatrul pentru copii, adica dupa varsta de 8 ani (sincera sa fiu si mie mi se pare un afront teatrul pentru copii dupa varsta de 8 ani ca li se vorbeste ca la 3-4 ani), ce faci cu el? La ce varsta poate merge la teatru din nou? Cum crede cineva ca ii poate trezi interesul pentru cultura daca nu-l duce la teatru? In plus, sunt bilete pentru copii cu pret redus, deci este acceptat. Evident ca trebuie sa fie un spectacol pretabil nivelului lui de intelegere, dar tot trebuie sa mearga la teatru, parerea mea. Eu declar solemn ca sunt in categoria parintilor care merg la teatru cu copil de 10 ani, iar cuvintele pe care le-ar putea auzi acolo i le-am explicat eu acasa deja ca nu-mi place sa ajunga sa-i spuna alt copil ca „mwie” este echivalent cu „drag”
Încă mă umplu de nervi de fiecare dată când se întâmplă chestii de genu’ la teatru. Mi se pare inadmisibil ca după atâția ani să se mai întâmple asta și nu, nu sunt doar tinerii cei care fac asta, cum ar fi unii tentați să zică repede. Respectul pentru cei de pe scenă este egal cu zero, iar pentru spectatorii ceilalți…
Comentariu beton!33
Mai sunt si cei care se foiesc intruna fara un motiv aparent. Iar cand ai bucuria sa ii ai vecini, mai ales pe locul din spate…Cand iti e spectacolul mai drag, mai primesti un genunchi la sale. Acum mna… nu zic sa stea stana de piatra, dar mai pe delicat asa…Poate sunt pricinoasa, insa am ramas cu trauma de la ultima experienta de acest fel cand domnisoara din spate cred ca uitase sa isi faca exercitiile de stretching sau ceva….
Comentariu beton!31
Toate regulile enumerate, sunt de bun simt. Dar de unde bun simt in societatea romaneasca ?
Si exact cum zice @vanina, trist este ca nu doar tinerii fac asta.
Vrei la teatru cu copii mici? Perfect. Du-te la teatru de copii.
Valabil si pentru cinema.
Comentariu beton!32
Daca postai acum 10-15 ani, mai ca as paria ca o regula ar fi fost aceea de a veni la teatru imbracat decent, daca nu chiar oarecum elegant. Ultima data cand am fost la teatru, anul acesta, aproape toti spectatorii cu varsta de aprox. 30 de ani (+-5) erau imbracati cum ma duceam eu acum 15 ani sa imi iau paine la magazinul de la colt.
Comentariu beton!45
Eu nu cred în asta cu îmbrăcatul diferit (eventual mult mai elegant) când te duci la teatru. Degeaba ești la costum sau în rochie de seară, dacă-ți sună telefonul.
De acord cu tine. Cred ca datoram respect actorilor .
Comentariu beton!13
@alphas: de fiecare dată când am fost la teatru, lumea a fost îmbrăcată elegant.
Comentariu beton!17
Da, măcar scrisul de pe trening să fie corect!
Comentariu beton!54
@Ananas: dacă-i treiling, merge Adibas sau Mike. Să nu fie Loxxo sau NewBalant că alea-s nașpa și fâșâie-n timpul spectacolului. 🤭
Comentariu beton!24
Eram prin ’92 cu una, studintă la artimetică: „sâmbătă mergem la teatru că me-am luat o fustă nouă, care merge cu pantofii ăstia de Guban!”
Comentariu beton!30
Corect: pantaloni de treling si pantofi cu toc 😉
@MV
Eu nu ma refeream la îmbrăcatul extrem de elegant, cu costum la el si rochie de seara la ea. Astea merg eventual la premiera unui spectacol de gala, la care te-a invitat regizorul, directorul teatrului ori macar actorul principal. In rest, azi mi s-ar parea tipatoare o asemenea tinuta la teatru. Printre noi sunt si oameni ale caror „uniforme profesionale” de zi cu zi inseamna pantaloni de stofa, camasa alba (ori macar bleu) si sacou. La ei chiar nu vad o problema sa nu se imbrace „diferit” cand merg la teatru. Dar daca esti sef de service ori manager de parc auto la un mare depozit logistic, ma gandesc ca la munca stai in blugi si pulover fleece, eventual cu un fes pe cap, sa nu te traga „curentul”. Ei bine, cand te vad imbracat asa la teatru, parca nu este OK. Si fix asa am vazut eu imbracati destui in ultimele luni si ani. Inclusiv in preafrumoasa capitala, nu doar in „provincie”.
Comentariu beton!31
@OldJohn: oh, da, uitasem de pantofii de Guban! 😂
Daca e premieră, da mă intolesc. Daca e in timpul săptămânii, nu am cum, că ies la 18 de la birou și nu am cum sa mă duc acasă să mă schimb și după aia la teatru…
Comentariu beton!11
@Ananas: deci fără trening Adibas și încălțări Mike sau Puna?! Ce „uamini” răi! 🤭
Anul trecut am mers pentru prima data la opera. Stiam ca exista dress code, am tot citit articole pe net sa-mi fac o idee, ma luase panica ca n-am haine mai de doamne ajuta si ma fac de ras etc. Intr-un final am ales ceva decent, nu eram 100% multumita, dar aia e, daca ma judeca cineva e problema lor. Cand ajung la opera, ce vad? Peste jumatate din oameni in blugi si tricou… Eu deja eram eleganta pe langa ei.
@Alina, nu-ti mai bate capul cu asta. „Regulile” din articol sunt unele de bun simt, se refera strict la lucruri care ii impiedica pe altii sa se bucure de spectacol sau care impiedica actorii sa-si faca treaba. Ca vine cineva in rochie de seara sau in blugi e irelevant in sensul asta. Si mie mi-ar placea teoretic sa fac un eveniment din fiecare spectacol si sa ma duc la tol festiv, dar in practica nu am neaparat timpul si banii de alocat pentru asta si prefer sa ma bucur de spectacol asa prost imbracata decat sa nu ma duc deloc.
@MV, da, dar oare nu se pot face amandoua, adica sa te imbraci decent, ca pentru un spectacol de teatru, si in acelasi timp sa iti inchizi telefonul?!? Mersul la teatru este un act de cultura, mai mult decat de enterteinment precum mersul la film sau circ, si deci ar trebui completat cu o tinuta decenta, adecvata. Zic si eu, asa….
Cand o aud/citesc pe asta cu imbracat elegant mi se falfaie de isi ia zborul. 😀
La mine in garderoba mea si in tinuta mea din orice zi si cu orice ocazie, NU exista notiunea de elegant. Sa crape de ciuda toti snobii din univers!
Nu, nu ma imbrac in treling si slapi cu sosete, cum le-ar placea unora sa ironizeze.
Ma imbrac comod, casual, adica sa ma simt bine in haine, in concordanta cu temperatura, sau anotimpul, dar NICIODATA …elegant.
Si ma pis, scuzati, mictionez cu bolta pe orice eticheta sau regula stupida care mi-ar cere asta.
Si da, vai, ma duc in pantaloni scurti la spectacol daca stiu ca in sala nu e aer conditionat (in putine sali e) si e mai cald decat canicula de afara. Si ma amuz de vitele care transpira ca porcii, imbracati elegant. Ridicol.
Nu stiu cand si daca…, dar sper sa dispara candva tampeniile astea de etichete si snobisme vestimentare…
A, era sa uit. Sunt mai mari sanse ca unei vite sau unui bou imbracat „elegant” sa-i sune telefonul. Pentru ca e persoana importanta care are apeluri importante de primit… 😉
N-am mai fost la teatru decât cu copiii,la spectacole diverse cu Școala specială,sau la eveniment în aer liber,tocmai să nu deranjăm..și la film idem. Fiindcă la un moment dat în viață orice om ar trebui să cunoască și să respecte reguli de bun simț și la fel și munca altuia.Ori ,un actor muncește în alt mod decât un birocrat iar rezultatele se văd după spectatori în sală. Apoi aia mai lipsește, să auzi telefon,copil mic,zgomote de ambalaje și tot așa.
Comentariu beton!18
Am fost sâmbătă la „E adevărat, e adevărat, e adevărat”, la teatrul Act. Sala e micuță, și locurile pentru spectatori sunt dispuse în formă de U, în jurul scenei, foarte aproape de actori. Ar fi fost cumplit să nu se respecte vreuna dintre aceste reguli. La faza cu telefoanele m-a surprins că s-a spus în mod explicit la microfon că este nevoie ca telefoanele să fie închise sau date pe modul „avion”. Trebuie să recunosc că eu îl dădeam în mod normal doar pe silent și fără vibrații. Dar de acum încolo, închis să fie.
Comentariu beton!26
Da, la teatrele independente (unde de obicei spațiul e foarte mic) e și mai deanjant un telefon care funcționează. Chit că e pe silent, dacă sună, i se aprinde ecranul. Și cum de multe ori lumea le ține în mâini…
Reguli normale la teatru, cinema si alte evenimente.Cea cu copiii lipseste, cum spunea Bertha. Daca spectacolul e pentru copii, atunci da.
Am fost la o nunta in vara unde era 10 copii. Era 2.00 si alergau ,se tavaleau pe jos, tipau si radeau.Parintii lor nu au schițat nici un gest. Cu greu m-am abtinut sa nu le zic ceva parintilor respectivi.Eram la nunta unei cunostinte a sotului si el s-ar fi suparat daca ziceam ceva.
A fost groaznic.
Comentariu beton!37
Nu mi-am permis să merg cu soțul la o nuntă unde noi și copiii noștri, părinți fiind, am fost invitați.
Am rămas acasă cu nepoatele de 1 an jumate, deși unii au mers cu copii destul de mici toată noaptea la petrecere!
Strămutată fiind pe tărâmuri transatlantice, trebuie sa recunosc ca sunt unele obiceiuri bune, cum ar fi, invitație la nunta unde ti se specifica sa nu aduci copii sub o anumită vârsta. Vai de zilele romanasilor! Nu știți câți nu și-au mai vorbit după o astfel de minune! Sau câți părinți s-au rugat de copiii lor, mire sau mireasa, sa nu ii facă așa ceva lui unchiu’, cum sa nu își aducă și nepoții???
The rest is history
De bun simț, dacă îl ai. La „Maria Filotti”, sala unde merg eu de obicei, dacă a început spectacolul nu te mai lasă să intri până la pauză. Deși se reamintesc regulile înainte, tot se mai întâmplă să mai sune câte un telefon câteodată. Dar, de regulă, cei care merg la teatru cam știu ce înseamnă bunul simț, sau ar trebui.
La un spectacol din decembrie, când a sunat un telefon, unul dintre actori a spus că întrerup spectacolul ca să poată vorbi cel căruia i-a sunat telefonul. Cred că niciodată nu va mai uita să-l închidă.
Comentariu beton!43
Spectacol la TNB, “Toti fii mei”, cu Victor Rebengiuc in rol principal, acum cativa ani. Unui spectator din primul sau al doilea rand i-a sunat telefonul. Mi-a fost mie rusine de faptul ca un mare actor ca maestrul Rebengiuc a intrerupt spectacolul ca sa ii faca observatie pe un ton apasat celui caruia i-a sunat telefonul.
Comentariu beton!15
Am fost chiar recent la un „spectacol de teatru” 🙂 și chiar cautam contextul necesar să-mi vărs năduful: sala mica, suna telefonul cuiva în rândul 3, chiar sub nasul actorilor. Efectiv a fost o pauza de 2 secunde STRIGĂTOARE care s-au simțit cât un veac, în care actorii au tăcut. Apoi au continuat, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
La fel de innebunitoare toate celelalte de care ai amintit. Dar ăștia sunt oamenii care se duc la teatru doar ca să se laude ulterior ca „băi, am văzut aseară o piesa de teatru!!!!…”
Comentariu beton!24
– dacă nu știi/respecți regulile de mai sus, sigur teatrul nu este locul potrivit pentru tine;
– toți oamenii care-s la dietă ar trebui să meargă la teatru…
Comentariu beton!31
De ce? Ai impresia că biscuiții de ovăz nu crănțăne la fel de tare ca ăia normali? Sau că nu le foșnește la fel ambalajul? 😛
Am fost ultima dată la teatru la TNB cu colegii de grupă la ,,Cursa de șoareci” și am stat în lojă din centru de la etajul 2 pe 15 decembrie anul trecut. Se vedea toata sala. Spectacolul a ținut 2 ore și jumătate și a avut pauză după 70 de minute. Deși au fost mulți copii de 10-11 ani (2-3 clase întregi), nu s-a foit nimeni, nu și-a verificat careva telefonul, toată lumea s-a hidratat și a mers la toaletă în pauză și toți spectatorii și-au reocupat locurile înainte de reînceperea spectacolului. Am mai fost și la alte spectacole unde au fost copii 10+ și toți s-au comportat exemplar în sala de teatru.
Eu ajung la teatru cu 40-45 de minute înainte de începerea spectacolului dacă am bilete la balcon și cu 30-35 de minute dacă le am în lojele de jos.
Comentariu beton!24
Numai reguli de bun simt, ce sa zic?
Când eram in tara, din doi in doi ani, era un festival de muzica clasica, organizat de Mariana Nicolesco. Festivalul se încheia cu un spectacol de arii din opere, in aer liber, pe faleza Dunării. Ma crezi ca si acolo închideam telefonul?
Si am observat ca, deși spectacolul era in aer liber si intrarea era tot libera, toată lumea de acolo știa exact la ce sa se aștepte si se comporta ca atare. Poate ca, in primele 5-10 minute, cei care se așteptau la ceva manele se mai foiau spre ieșire dar, in rest, era o liniște de catedrala. Doar aplauze.
Comentariu beton!34
Nu te parfuma excesiv. Bine, regula asta ar trebui să fie valabilă oriunde, dar pe stradă, sau în magazin, te poți îndepărta de sursă, să zic așa, la teatru nu ai cum.
Comentariu beton!63
Exact. M-a înnebunit una azi în metrou cu un parfum, nu știu ce găsesc femeile fain la el, dar e absolut mutător de nasuri la bărbați. Un damf insidios și persistent, sunt aproape convins că nu există în natură.
@AleBlaga, parfumul în sine ar fi ok, dacă ar fi aplicat cu discreție, indiferent dacă are tentă florală, sau fructată, sau lemnoasă, etc. Ce nu este ok e atunci când se folosește o cantitate prea mare, care te izbește în nas și rămâi cu o traumă. 😁
Din păcate, multă lume nu are limită în a își da cu parfum, am început să constat că și unii bărbați depășesc limita.
Comentariu beton!12
Unei doamne ii mirosea parul a gogosi. Mai o replica, mai un gând ”mmm de când nu am mai mâncat gogoși!?”
Comentariu beton!11
Exact asta vroiam și eu sa scriu. Unii/unele simt nevoia sa mirosim și noi ce parfum bun si-au luat, sau prost după caz. E de prost gust, e cocalaresc. Asa fac cocalarii au parfum in masina și înainte sa coboare își dau cu el sa miroasă lumea ce parfum „smecher” au..
@simona: sper ca nu-ti era foame 🙂
Perfect de acord cu parfumul. Plus ca unii suntem alergici la mirosuri puternice, intense si eu o sa incep sa strănut ca reacție alergică, iar alții ar putea crede ca m-am dus răcită la teatru 😉
Reguli pentru toți – update!
R1: telefoanele trebuie închise – actorii sunt sătui de ringtonuri cu Guță, au și ei pe-ale lor! Off, „veața” lor!
R2: nu te uiți în telefon în timpul spectacolului – vecinul îți poate vedea mult mai clar mesajele de la amante! Sau chiar numărul lor de telefon…poate dai peste ei dincolo!
R3: nu deschidem sticle de băuturi acidulate. Unde te crezi? La film, unde râgâi cola și spargi semințe neînflorite de porumb, în momentele de acalmie cinematografică? Plus că poate îți vine gazul pe partea opusă…golești naibii 2 rânduri de plătitori din spate! Porcule! Marș!
R4: nu mâncăm în sală! Chiar așa îți lasa piesa – pardon, showul – gura apă? E piesă actrița aia cu cracii goi, este?! Te-am giniiit!
R5: nu vorbiți cu cel/cea de lângă voi în timpul spectacolului. Sau: nu mai veniți la teatru nevorbiți! De asta există lobby…sau culise…sau toalete!
R6: nu mergem răciți/gripați la teatru. Că de asta ne „moare” actorii, dom’le! (Nu mai veniți cu copii mici/gălăgioși/needucați la restaurant! It is the same shiet!)
R7: ce facem dacă am întârziat? Mâncăm în prealabil niște usturoi, să ridicăm masele mai ușor de pe scaune, că ne-am luat bilete central, să vedem mai bine actorii!
Comentariu beton!29
Ajungi cu atât mai devreme la locul tău, identificat pe schema sălii din vreme, poate chiar de acasă, cu cât ai locuri cumpărate mai la centru rândului.
Dacă, totuși trebuie să ridici pe cineva ca să treci tu, cu piți care a întârziat in fața oglinzii, stai cu fața la cel pe care in depășești, nu ii arăți curul. Adică trebuie să fii cu spatele la scenă, boule!
Ahhhh, vezi ca la plecare nu trebuie să stai până rulează tot genericul, că se face mare coadă la garderobă. Fă tot posibilui să treci peste proștii de aplaudaci,ăia au rămas în Epoca de aur.
Hai, liniștește-te! Nu e nici un generic, ala e la cinema! Ai ajuns in parcare, sau încă te inghesui cu sarakii?
Comentariu beton!40
@Oldjohn: mi-ai luat cuvintele din tastatura 🙂 Si as mai adauga sa nu te imbraci cu hainele pe care le tii de obicei la naftalina, chiar daca sunt elegante.
Comentariu beton!12
Eu locuiesc in Austria si m-am simtit extrem de prost când la cinema m-am ridicat inainte sa se termine genericul. Am fost singura, restul spectatorilor si asteptat până la final. E vreo regula pe care nu o înțeleg eu? Oricum, nu mai fac, promit.
@io, aia e parohia lu’ @JT, dar poate să îți explice @Andreea că austriecii e inapoiați și nu le știe cu adaptabilitatea.
Și in Norvegia se așteaptă finalul genericului.
In România, la premieră, după generic, ACTORII mătură popcorn ul lăsat de @Andree pe jos.
@baghera stie mai bine!
Pe lângă toate cele spuse de Mihai+ copiii mici în sală (doar o dată am „prins” copii- a fost foarte enervant), mă mai deranjează ceva și dacă mă deranjează pe mine îmi închipui cum îi deranjează pe actori: aplauzele aiurea la vreo replică, neașteptând să se încheie jocul, când se dă replica pe scena, dar nu se aude în sală că niște câțiva s-au găsit să aplaude… Dacă pentru mine e frustrant că nu aud ce se spune pe scenă, îmi închipui ce frustrant e pentru actorii care care încearcă să-și păstreze concentrarea…
Da, aplauzele își au locul la încheierea unei scene, act sau la final.
Comentariu beton!35
am fost fix acum o săptămână la https://m.iabilet.ro/bilete-iasi-oscar-si-tanti-roz-marius-manole-oana-pellea-antoaneta-cojocaru-cristina-casian-51783/
s-a nimerit să am în față două cucoane care, probabil, se credeau critici de teatru, c-au șușotit tot spectacolul, iar între ele puștoaica uneia dintre ele, la vreo 10 ani, care nu a avut stare deloc două ore și treizeci de minute. a fost mirific!
Comentariu beton!21
Credeam ca numai eu simt nevoia sa ii arunc de la etaj pe cei carora le suna telefonul. Ultima data cand am fost la Filarmonica (s-au interpretat mai multe piese, Mihai 🙂 ), in spate si mai in dreapta erau doua cucoane care aveau o diaree verbala … Le-as fi dat cap in cap pe vacile alea doua.
Sa nu uit: Mihai, cu cipsuri este voie la teatru? Din alea cu aroma de ceapa si smantana? 😀
Comentariu beton!18
Doar dacă sunt coapte, nu prăjite. 😛
eu tot vreau sa inchiriez o loja sa ma duc cu vin rosu si pahare corespunzatore. paharele intentionez sa le pun pe polita aia frumoasa de catifea care margineste loja.
Comentariu beton!15
La vin este obligatoriu sa se plescaie dupa degustare 😉
Sa iei musai si branza de oaie,slana si ceapaaa/usturoi ! Excelenta cina in oras …!
Nu ai fi neapărat original, ultima dată când am fost la operă se plângeau angajatele la pauză că două tanti se făcuseră praf cu prosecco într-o lojă. Merge un next level cu vin roșu 🤷🏻♀️
Comentariu beton!14
Daca nu faci și sex după (in lojă) nu are rost sa aduci paharele 🤣🤣🤣
Comentariu beton!13
Aseară am fost la un concert la Sala Radio. Scuze că am postat pe fb. Promit să nu mai fac.😁
Dar știi că nu la asta m-am referit, da?
Știu, Mihai. Da’ am zis să mă laud și p’aci.😁
@Razvan
Sunt de acord cu regulile. Dar cu loja si bauturi, sa stii ca in vest se poarta asta – uneori chiar si incluse in pret. Uite, spre exemplu la Cirque du Soleil in Royal Albert Hall – bilete in picioare la galerie – incepand de la £47. Scaun cu vizualizare restrictionata – undeva in jur de £75. Scaun normal? Intre £85 si £120 – in functie de cat de aproape sau departe de scena esti situat. Bilete VIP cu deservire de bauturi (in loja sau la masa in timpul showului) si cina in timpul pauzei? Deja vorbim de bilete care depasesc £150-£200/persoana.
Chiar si cand spectatorii sunt préveniti la inceputul spectacolului sa’si inchida telefonul sau sa il seteze pe Silent tôt se gasesc 1-2 nesimtiti sau aiuriti care n’o fac …
Sunt destui care nu își inchid telefonul in avion, că ce, le spune lor cineva ce sa faca cu telefonul personal? De ce l-ar inchide la teatru? E absurd…
Nu stiu ce logica au unii de interpreteaza libertatea ca fiind ceva ce li se aplica exclusiv lor, dar i-as aduna pe toti si i-as depune in jungla, sa se bucure acolo de libertate absoluta.
@Muni, sunt foarte proști, aia e logica.
@Cristi, pentru avion există „mod avion”, de ce să il inchizi?
Regula nr. opt – prin extensie la spectacole muzicale. Oricât de mult ți-ar plăcea muzica, nu e obligatoriu să bați ritmul cu piciorul în scaunul din fața ta, ba chiar ar fi de preferat să nu. Se descurcă dirijorul și fără.
Am zis că se potolește nebuna după primul fragment, dar nu. Până la urmă m-am întors la ea și i-am făcut semn spre piciorul care era proptit în piciorul scaunului meu și al vecinei mele de scaun. Nu a priceput. Aș fi făcut-o avion.
Regula numărul nouă: dacă totuși ai de făcut o activitate cu potențial zgomotos, așteaptă un moment când e gălăgie sau muzică de pe scenă, ca să nu deranjezi când e liniște.
În altă ordine de idei, n-am văzut niciodată pe nimeni ronțâind la teatru, nici cu sucuri fâsâitoare. Telefoane am mai auzit.
Comentariu beton!26
Dacă n-ai auzit niciodată sunetul mirific al unei pungi foșnăitoare în care cineva caută încet cu mâna, prelungind la infinit foșentul ăla despre care persoana crede că nu se aude, înseamnă că n-ai fost suficient la teatru. Mai du-te, până la urmă se va întâmpla. :))))
Te deranjează că bate ritmul? Păi încearcă să mergi la un gen muzical mai animat, să-i vezi cum saltă pe scaune de te apucă răul de mișcare dacă ești pe același rând. Mă depășește cum existența scaunelor nu transmite suficient mesajul că nu suntem acolo să dansăm.
@muni erau marșuri și polka, îți dai seama de tipul de ritm destul de săltăreț. Foarte plăcut venind din față de la orchestră, foarte enervant să ți-l bată altul suplimentar de îți ajunge până-n coaste. Dacă mergeam la un concert rock pe stadion n-aveam treabă cu tropăiturile, tropăiam și eu :)))) Eu și când îmi schimb poziția picioarelor am grijă să nu dau în scaunul din față indiferent în ce fel de sală.
Toată experiența a fost similară cu atunci când mi-a dat un copil cu picioarele în spătarul scaunului un zbor întreg.
@Mihai, mai merg, dar pare că publicul de la noi are totuși o limită. La chips e limita :))
Deci sex in loja se poate, dar in liniste 🙂
Rox, nu despre scaunele de la stadion vorbesc. Pe scena canta un domn la pian, in sala de spectacol, nu in carciuma. Iar vecinul de rand nu s-a multumit sa bata ritmul, a inceput sa salte pe scaun. Bine, inainte de spectacol avea niste discutii aprinse despre sabia lui stefan cel mare sau ceva asemanator, o fi ramas agitat de la ele.
@Rox, Mihai Vasilescu
Apropo de mancare: aici in UK vand angajatii teatrelor. Au niste tavite de lemon agatate de gat din care vand in principiu, chipsuri si ciocolata bite size.
Celor cărora le sună telefonul în timpul spectacolului le doresc să aiba mereu loc la teatru doar în spatele unei doamne cu coafură de nașă care vrea să-și impresioneze rudele de la țară.
Comentariu beton!27
Fii-mea, a fost la „O noapte furtunoasă” zilele trecute. Nici eu, nici ea nu credeam că se mai poate discuta despre aceste reguli în anul 2023, dar fix despre astea mi-a povestit când a venit. O „cocoană” a făcut live pe Fb, a răspuns la telefon…
Comentariu beton!17
Nu am mai fost la teatru de multicel, dar imi amintesc de una din ultimele experiente, de acum multi ani.
Oras de provincie, teatrul fusese inchis niste ani pentru reabilitare, apoi premiera. Mare eveniment, mare. Toata floarea urbei la apel, cu hainele de nunta.
Nu-s pitic, dar nici baschetbalist (de fapt mai mic decat piticul din articolul recent). S-a nimerit in fata mea o cucoana care gasise in dulap o palarie din aia mare. Impropriu spus mare. Putea fi folosita pe post de cuib pentru o familie de berze. Ca sa vad ceva pe scena, trebuia sa fac fandari si genuflexiuni cu capul, pana cand m-am prins ca 1. oricum nu vad ca lumea, evident ca se si misca doamna si 2. il deranjez si pe cel din spatele meu.
Tot la „asa nu” cred ca merge si datul excesiv cu parfum (daca e si peste mirosul de nespalat, e de vis). E un anume parfum care imi intoarce stomacul pe dos, ceva foarte popular. Intepator tare, probabil mosc, il vad tare la moda si nu-l suport. Nu stiu cum se face ca se combina perfect cand posesorul nu a mai trecut prin dus recent.
Comentariu beton!22
Pe 16 decembrie aveam bilete la un spectacol de teatru. Trebuia să mă duc cu o prietenă, pe care am anunțat-o, cu scuzele de rigoare, că nu pot merge deoarece și întrucât rămăsesem cu oarece tuse de la o viroză și n-ar fi frumos din partea mea. A insistat că ce dacă, că se mai întâmplă, și nu s-a lăsat cu insistențele până nu i-am spus că EU nu m-aș simți bine să mă apuce tusea taman în mijlocul spectacolului!
Apropo, și la Focsani City , înainte de începerea spectacolului, suntem rugați să oprim telefoanele. În general lumea respectă, dar întotdeauna se găsesc câțiva pe care-i doare drept în c…r!
Acum 3 zile am fost să văd Avatar! Și după 2 ore mă apucă o dorință aprigă să mă duc la toaletă ( nr.1, nu altceva🤪). N-am avut încotro, am deranjat lumea și am ieșit! Credeți că am avut curaj să reintru în sală și să bâjbâi prin întuneric după locul meu?? Nici vorbă, am plecat cu coada între picioare acasă fără să văd finalul filmului. L-oi vedea eu altădată!😉
Comentariu beton!16
Saptamana trecuta am incurcat ora de incepere a spectacolului, am ajuns cu o ora mai devreme. Mai punctual de atat nu se poate.
Culmea, dupa incepere nu a mai intrat nimeni. Sala plina ochi. Mai erau vreo 3 prosti ca mine, cu masca. Doar ca la mine era obligatorie. Eram dopat cu bomboane si sirop de tuse. Si nu am tusit macar o data. Aveam si sticla cu apa plata, regulamnetar, sa hidratez laringele sa nu rag pe acolo. Unul dintre cei cu care eram la teatru s-a prezentat cu o cola. Dupa ce i-am zis ca e bou (zgomot, zahar😁), nu a umblat la ea.
Ce zici tu cu intarziatul, cu bautul de acidulate, cu telefonul, astea se vor intampla mereu. Nu renunta nimeni la bilet sau la banii dati pe el.
Comentariu beton!19
@Tavi, câteva comentarii mai sus ai exemplul cuiva care a renunțat la bilet. Și eu am renunțat când tușeam grozaznic fără să pot avea niciun control asupra momentului când mă apuca tusea.
Pai cum nimeni din moment ce multi facem asta? Inclusiv tu, inteleg. Ca nu a sunat comentariul asta ca si cum te-ai fi dus si daca aveai crize incontrolabile de tuse.
Citeam eu concentrat, bag o tigara in gura, mai citesc doua randuri, hai sa beau o gura de cafea. Nu stiu cum e la voi in sat dar la mine nu poti bea cafea din cana daca ai tigara in gura.
In alta ordine de idei, aud des la radio ceva de genul:,, urmatoarea piesa…”. Poate s-au mutat piesele de sah la teatru si la radio, ce stim noi, astia multi. O fi greu sa spui ,,melodie”, s-au poate o fi vreo conspiratie.
Pana acum cativa ani ma duceam si eu la teatru dar am renuntat.
Am constatat ca majoritatea oamenilor se duc la teatru din snobism.
Ca sa ma fac mai bine inteles, erau unele momente foarte profunde, triste, construite in poate 10-15 minute, la care, la un moment dat, jumatate din sala radea la niste gesturi pe care le faceau actorii, care gesturi nu aveau nimic comic ( poate doar la nivel superficial ).
Mie asta imi spune ca acei oameni nu reusesc sa se conecteze la piesa si, pe langa asta, imi distrug si mie acea conexiune pe care o fac cu ce se intampla pe scena.
Daca adaugam la asta si telefoanele care suna in timpul spectacolului si aplauzele in picioare la sfarsitul oricarei piese, indiferent cat de buna e sau nu…pachetul e complet.
Nu stiu, probabil trebuie sa ma duc la teatre mai mici, mai nisate, care, prin natura lor, isi selecteaza mai bine publicul.
Comentariu beton!16
Eu am o regulă de la care nu mă abat aproape niciodată (ca să mă abat trebuie să fie ceva care să merite cu adevărat): niciodată la spectacolele de la sala mare a TNB.
@ MV, dacă mergeai la Trilogia antică, nu prea aveai ce face că se juca prin toate sălile și subsolurile. Oriunde, mai puțin pe scenă.
Se incadrează in excepțiile tale
@marius, deloc. Unde nu se duc snobii se duc aia care vor sa fie edgy. Ba, fiind sala mai mica sau atipic aranjata, nu numai ca nu scapi de chicotelile imbecile, dar sunt si multișori care simt nevoia sa se implice in spectacol si sa dea replica. Cred ca e timpul sa scriem pe afișe daca e spectacol interactiv au ba.
Pe langa cele enumerate mai sus, ar fi minunat sa avem grija si la palarii si coafura…. Adica se poate renunta la cocurile infoiate in varful capului si la palarii care i-ar starni invidia coanei Chirita. Iar pe barbati sper sa nu-i „traga curentul” fara cusmele alea de blana gen Mihai Viteazul. Eu inteleg ca le asorteaza la un palton elegant si o tinuta decenta dar, in cazul in care nu vor sa le lase la garderoba, le pot scoate de pe cap in timpul spectacolului…
Comentariu beton!15
Ioi 🤣🤣🤣🤣 Incredibil. Bănuiesc că nu vor să lase nimic la garderoba, că sa nu le fure cineva. Și ca sa iasă primii, ca la avion 🤣🤣
Comentariu beton!14
Ar mai fi cei care fac poze la actori. Vin tiptil lângă scenă și… clic. În urmă cu peste 10 ani am fost la un spectacol de-al lui Tudor Gheorghe și s-a trezit un „cineva” să îi pună blițul în ochi. Ce a ieșit… brrr, cred că aș fi vrut să mor pe loc acolo și să dispar instantaneu de rușine. Tudor Gheorghe s-a oprit din reprezentație, s-a întors spre acest cineva și i-a spus: „Uite, vezi ce ai făcut? Acum s-a fâsâit!” Acum avem smartphone, pare că nu mai deranjează la fel de mult, dar tot mai văd indivizi care se preling pe lângă scenă pentru poze.
Comentariu beton!11
Sunt atât de sătulă de ăștia cu pozatul și filmatul oricând și oriunde… Înțeleg dorința de a avea o amintire în telefon sau de a-i trimite cuiva un moment din ce faci tu dar băi, las-o moartă dacă nu se poate face intr-un mod discret. Comportament de ghiolban care crede că în banii de bilet intră toți oamenii de pe scenă plus ăia din sală.
Tudor Gheorghe e singurul artist pe care l-am văzut ieșind pur și simplu de pe scenă după ce mai oprise o dată spectacolul din cauza unui telefon care a sunat. Era la final, la bis-uri dar pur și simplu a renunțat! Spectacol – Iarna simfonic la Galați.
Am leșinat la aia cu mâncatul in sală 😅. Wtf? Celelalte se mai întâmplă și în alte țări (asta cu tușitul am avut-o la un spectacol de stand up, și-au luat ăla in freza la superlativ și cu hohote 🤣), dar asta cu mâncatul chiar niciodată nu mi s-a întâmplat. Și eu ajung in general cu 30-20 mim înainte, pentru snobul obicei de a bea o cupă înainte de începerea spectacolului, a merge la budă și a mai vedea cine e in sală, daca vad ceva personalități. O dată l-am văzut un chef cunoscut, o data pe o fostă ministra, o dată un solist de la o trupă rock, o data pe nevasta unui boss de le LVMH, mondenitati de-astea…
Când eram în școala generală am mers la un spectacol de teatru care îl avea în rolul principal pe Ion Lucian. Nu mai țin minte nimic altceva, decât ca eu și colegii eram în primul rand, vorbeam și râdeam. Domnul Lucian s-a uitat la noi (eu am avut impresia ca se uita numai la mine) și ne-a bătut obrazul. În clipa aia am înlemnit, m-a marcat. Ma consideram educata si respectuoasa, dar acel gest mi-a arătat ca, cel puțin atunci, nu am fost asa. De atunci nu doar la teatru, ci la orice fel de spectacol, film, tac de la început pana la sfârșit, si dupa ce am avut telefon mobil a stat in geanta, pe silent.
Am fost la teatru de copii recent, si aveam invitatie deci stateam pe primele randuri, 2 sau 3. Vine un mos gras la costum cu 2 nepotele, ne muta un scaun sa stea ei pe 4 scaune ca sa isi tina hainele pe un scaun, toate bune. 20 min dupa ce incepe spectacolul adoarme omu in randu 2, in jur copiii radeau se distrau, el nici o treaba. La un moment dat incepe sa ii sune telefonul. el dormea in continuare. La al doilea apel a reusit sa se trezeasca cu greu.
Ai sa imi bag p$#%$ cine i-o fi dat invitatie, parea ceva stab la stat. Nu avea nici o treaba cu spectacolul.
Piesa Vrajitorul din oz.
Comentariu beton!17
Eu am crescut în culise. E drept, la Operă, nu la Teatru, ai mei au fost cântăreţi la Operă, dar conduita tot aia e. Nu mergi la Teatru/Operă/Filarmonică în blugi şi bocanci. Nu că blugi de-ăştia sfârtecaţi, ultima modă, nu blugi. Deloc. Ştiu că nu se mai merge la spectacol în ţinută de seară, ca acum zeci de ani, dar ia pe tine ceva mai decent decât blugii.
Comentariu beton!20
E mare dezbatere asta cu ținuta. Eu nu văd nici o contradicție între teatru și blugi, atâta vreme cât nu vorbim de cine știe ce eveniment, premieră, spectacol aniversar etc. Sunt tot felul de tipuri de spectacole și locații, majoritatea nu mi se pare că ar impune vreun grad de formalitate
Eu cred ca Teatrul/Opera/Filarmonica trebuie sa fie pentru toata lumea, deci si pentru cei care, din diverse motive, nu au haine mai elegante.
Poti sa arati mai mult decat decent cu o pereche de blugi de calitate si un sacou, de exemplu. Mai bine blugi decat haine elegante care nu au mai vazut o curatatorie de decenii si care s-au „impregnat” cu diverse mirosuri mai mult sau mai putin placute.
Nu am alți pantaloni în afară de blugi. Nu port altceva. Pantalonii de stofă sunt pentru generațiile părinților noștri, iar costum nu port. Că nu-mi place. Și nici n-aș sta să-mi închiriez o ținută sau ceva pentru mers la teatru. Deci pe mine o să mă vezi la teatru exclusiv în blugi. Fac sacrificiul ăsta inclusiv din luna mai încolo, când port doar pantaloni scurți.
Opera e(!) teatru doamna Ligia.
E teatru liric!
Iata cum transpira sobismul din oameni ” de cultura”. :D.
Nu ma mai repet cu eticheta si tinuta, ca m-am racorit mai sus.
Am gresit si eu o data si am intarziat la spectacol. Am luat un loc pe scara pana la pauza (da, pe jos). Nu..n-am murit 🙂
Nu sunt deloc fiert pe teatru, ultima dată am fost cu școala, în clasa VIII-a, la un spectacol la Cluj, tempus perdidi. Ultima dată într-un teatru a fost anul trecut la Scala din Milano, spectacolul montării decorurilor e la fel de mișto ca unul real.
Dacă cumva m-aș opări cu teatrul, aș contesta regula a doua: utilizarea telefoanelor. Cu amendamentul folosirii ecranului de fond negru, și musai pe silent. Ca să-mi transcrie dialogurile. Așa cum a fost la un film în aer liber în Nürnberg, s-a asigurat soția că a încărcat telefonul cu o aplicație care a băgat direct subtitratea, nu mă întrebați cum naiba de se sincroniza, poate o să aflu în august dacă o fi un film interesant. Era ultimul film despre Elvis.
Ținând cont de creșterea numărului celor ‘tari de ureche’ sunt șanse să se răspândească și în teatre uzul a asemenea ecrane, fie dedicate fie telefoane.
Pace fraților, în cazul teatrului eu nu o să agit baniera societății fără bariere.
@AleBlaga: pentru cei ‘tari de ureche’ exista aparate auditive.
Am folosit expresia ca eufemism. Și ăia devin tot mai rari. Nu știu de ce se deteriorează în ritm galopant auzul la atâția în prezent. Chiar și soției mele, un an a durat să dibuie că scărița se calcifiase și au înlocuit cu implant de titan. Crește numărul celor la care aparatele auditive sunt frecție la piciorul de lemn al scaunului (în fine sunt doar amplificatoare) iar CI te fac să auzi altfel. Și crește presiunea din partea surzilor așa că sau ecranele întunecate și silențioase sau un interpret pe scenă 😎. Sunt spectacole pentru surzi, cu surzi, da, dar poftesc și la de ăstea normale. Și nu pot fi excluși, discriminați, msrginalizați etc
am fost si io la spectacol cu clasa la cluj dar cred ca eram in clasa a 5-a sau a 4-a 😀 😀 . Poate am fost la acelasi spectacol 😀 😀 😀
Da, din pacate (cred ca in urma covidului pe care l-am experimentat) treaba cu auzitul, mai ales al unui dialog intr-un spectacol de teatru, o am si eu. Am pierdut destule replici la care lumea reactiona, eu neauzindu-le complet sau corect. Deci pare o idee buna, din punctul de vedere al celui care nu aude perfect, folosirea unor divaisuri de acest gen , dar evident, cu ecran neluminos si cat mai discrete ca sa nu distraga atentia vecinului de scaun de la privitul spectacolului.
@Libelula, da, dar aparatele auditive nu isi fac totdeauna treaba si pentru anumite tonuri sau frecvente ale sunetului, care in dialogul unui spectacol de teatru conteaza, nu se aud unel replici soptite sau spuse pe tonuri joase. Din experienta….
Am citit ieri o regulă pe site-ul Teatrului Național din Timișoara: dacă întârzii, vei fi „distribuit” de personalul teatrului pe locuri rămase libere și care implică a nu deranja pe nimeni, dar care e posibil să nu fie ale tale. Dacă nu ești de acord – nu mai intri deloc. Mi-a venit să aplaud de bucurie.
Restul…common sense is not that common, după cum știm
Comentariu beton!18
Oh, mi se pare extrem de amabil că depun efortul să te mai așeze undeva, ar putea pur și simplu să nu te mai primească
Să mă scuzați, dar liniştea mormântală care ar trebui să fie la teatru îmi aduce aminte de un banc deocheat spus de proful de radioprotecție: „Radiografia la copii e ca actul sexual la 80 de ani: nu mişca, nu sufla, gata!”
Atât am putut azi, chiar dacă îmi place teatrul 😀
Comentariu beton!11
medici batrani si perversi e un pleonasm. Pe aia cu „tineti-va putzeta” la examenu medical ai auzit-o?
Asta îmi aduce aminte de data în care am întârziat la un concert la Ateneu. Am intrat în sală în vârful picioarelor și am rămas pe trepte la intrare. Apoi ne-am așezat ușurel pe trepte și așa am ascultat tot concertul.
Sincer eu mor și pe ăștia de la cinema care stau să se uite în telefon când vin la film. Mă distrage lumina ecranelor. Și apoi sunt veverițele care rod ceva pe toată durata filmului. Am fost anul trecut la „Bullet train”, sala pe jumătate goală, erau doi tipi în fața noastră, au ros popcorn, chipsuri, nachos, tot ce s-a putut, au făcut cărare tot mergând să își cumpere de mâncare până la finalul filmului. Fie, și eu mai mănânc nachos la film, foarte rar, ce-i drept. Prefer să mănânc înainte să intru în sala de cinema. Dar îmi iau o singură dată la început și gata. În general, am la mine doar sticla de apă. Da, știu, sunt o sălbatică!
Nu, sunt ei mai moderni 😀 ca sa nu zic altceva. In USA e un stil de cinema unde stai cu picioarele in sus si descaltat, cam la nivelul capului celui din fata ta. sa vezi acolo porceala 😀
Absolut de acord cu tine. Total și definitiv. 🙂
Toate văzute în direct acum două săptămâni: sunat telefon pe care nu-l găsea prin buzunare , ridicat un rand de scaune pentru că a întârziat și spectacolul începuse deja, uitat în telefoane in timpul spectacolului și cireașa de pe tort 😁… lângă noi doi s-au pupat și pipăit tot timpul cât a durat spectacolul, n-am înțeles ce căutau de fapt acolo ! Cu specificarea că eram la teatru in Florența. Idioți sunt peste tot in lumea largă!
Ahhhh, știam eu că lipsește ceva! Am boală pe ăia care stau păduche la păduche în timpul spectacolului. Băi nene, rândurile alea sunt puse cu o logică. Eu trebuie să văd printre voi. Nu, nu pot să mă dau mai la stânga sau mai la dreapta că poate nu-i cunosc pe oamenii ăștia.
Sau iti faci un coc înalt de 2 metri ca să nu mai vadă nimeni din spate. Sau te foiesti continuu. Sau îți vanturi parul lung în nasul celui din spatele tău. Ar fi multe, și toate țin de buna creștere în general, nu doar de mersul la teatru
Reguli de bun simț. Și pe aici sunt destui care mai folosesc telefoanele și la teatru și la filme. Și eu mai am tendința să spun piesă de teatru, dar sunt pe drumul cel bun. Plus că ar fi și aiurea să ai o piesă lângă tine și să-i spui hai la o piesă de teatru, cine știe ce ințelege.
In primul rând, mulțumesc pentru articol, chiar e nevoie de educație pe tema asta. Mulțumesc si pentru recomandare.
Apoi:
1 – dar să vezi când vine ro-alertul. Ăluia nu-i pasă că ai telefonul pe silent, face bâlci. Si nici nu face în toată sala odată, se auzea în valuri așa, ăia de pe scenă se chinuiau să danseze și aveau niște figuri nedumerite…
2 – cum sa nu te uiți? nu trebuie sa înregistrezi si tu acolo un minut de spectacol sa il trimiți pe grupul de whatsapp al familiei? hai mai…
3 – daca nu ai patit niciodată sa te stropească vecinul cu cola in felul asta te plângi degeaba
4 – Wtf? Singura dată când am pățit așa ceva a fost cu ceva spectacol de balet la Sala Palatului (probabil Lacul Lebedelor. Ce, mai există și alt balet pe lume decât ăsta și spărgătorul de nuci?). Ei bine, pe timp de zi fusese ceva târg acolo și găseai nachos de vânzare. Nu știu de ce nu au închis prăvălia, probabil se gândeau ca vând doar băuturi. Well, se pare ca baletul roade stomacul pentru ca s-a bulucit lumea la nachos la pauza. Imaginează-ti mirosul si ronțăielile. Eventual imaginează-ti si cum se vedea treaba asta de pe scena, pentru ca erau multi d-ăștia in primele rânduri.
5 – Și nu chicotiți ca idioții numai voi știți de ce. Bine, mai sunt și unii hipersensibili. Așteptam sa înceapă un spectacol si șușoteam îngrijorați că un prieten nu apărea. Na, vorbeam încet și era înainte de spectacol totuși. Doamna de lângă noi stătea singura si iritata ca existăm in spațiul ei. In secunda când s-au stins luminile am tăcut. Dar doamna a vrut sa reacționeze la așteptările ei, nu la realitate, si dăduse deja drumul la o tirada de mârâieli. Evident am răspuns cu un “Șșș” delicat.
6 – E doar impresia mea sau după pandemie s-au înmulțit zgomotele pe care le fac oamenii în sală? Plus că e molipsitor, cum tușește unul (na, se mai întâmplă), cum încep să se audă ecouri în toată sala, zici că s-a dat dezlegare. Unul a tușit tot spectacolul aproape non-stop – o oră jumate de criză de tuse. Alta și-a suflat mucii-n batistă lângă mine tot așa o oră întreagă. Zilele trecute am fost la film într-o sală aproape goală. Unul fix în ceafa mea, făcea ca toate alea. Dacă nici măcar într-o sală goală nu te poți așeza la distanță de ceilalți…
7 – Cred că o singură dată mi s-a întâmplat să înceapă un spectacol la timp. In rest, n-avea cu cine, că 3/4 din sală apărea direct la ora scrisă pe bilet. Dar eu știu că odată închisă ușa nu mai poți intra. Ba chiar o doamnă mai prost dispusă de la TNB a încercat să-mi trântească ușa-n nas când mă întorceam de la budă până să-i atragă atenția colega că nici spectacolul nu începuse, nici eu nu arătam tocmai a nou-venită așa dezbrăcată și fără poșetă.
@Muni: sa fiu stropita cu cola nu mi s-a intamplat, dar sa stau cu picioarele in balta de bere de la vecinul de scaun, care a dat cu copita in stacanul nr. n-spe la concert simfonic, asta mi s-a intimplat.
Asta e si vina organizatorilor. In mod normal, in sala ai voie doar cu băuturi în sticlă, în ideea că poate ți se face sete. Restul… cumperi doar cât poți consuma în pauză.
Barbata miu nu mai vrea sa meargă nici la cinema de când se vand la intrare nachos și popcorn 🤣. Are alergie la crănțăneala din sala. Plus la comentarii, râsete aiurea, tușit, alte manifestări de genul. Dacă ar fi după el, ar trebui sa fie liniște și ordine deplina. Gen „soup nazi” dacă vi l amintiti. No more soup for you!
Nu prea merg la teatru aici, recunosc. Cred ca am fost de doua ori, dar abia invatam danezeste atunci si mi-a fost foarte greu sa urmaresc plotul. In Romania nu ratam nimic, mai ales premierele ma fascinau, ma simteam si eu parte din “lumea buna”. Iar la Filarmonica am avut abonament, concertul de vineri. L-am tarat si pe viking de doua ori la TN din Iasi (spectacole de opera si balet), care nu-i deloc mai prejos de al lor din Copenhaga, ba chiar ii da clasa. In schimb merg des la concerte de toate felurile. Unde regulile enumerate de MV sant la fel de nerespectate ca in Romania, de la fosnit pungi la telefoane, susoteala, lalaiala!! la ariile celebre sau aplauze aiurea. Ce ma enerveaza teribil este bautul de bere/vin in timpul spectacolului. Vorbesc de concertele simfonice, sau in general in sala, nu pe stadion, unde bautul e permis, chiar incurajat. Am fost recent la concertul de anul nou sustinut de Schönbrunn Philharmoniker, unde vecinii din dreapta au vorbit constant, in ciuda privirilor mele ucigatoare, au fredonat si au baut bere din pahare de alea foarte mari, de plastic, de-mi venea sa le-o torn in cap 😡
Noi, in fiecare an cand mergem la Londra la copii, mergem si la un spectacol, de obicei un musical (mai usor de inteles dialogul si subtilitatile de limba). Dupa ce iau biletele de avion (cam cu o luna jumatate inainte), incep sa „vanez” bilete la spectacole din perioada cat stam acolo. Aleg in general spectacole cu ceva pedigri (premiate pe Broadway, la Tony, Olivier, cam asa ceva) si ceva la oferta pentru ca mie 100-200 lire un bilet mi se pare excesiv (pentru bugetul nostru cel putin). De fiecare data gasesc ceva rezonabil si cu locuri bunute pentru ca au o gramada de teatre. Buun, asta ar fi contextul. La ultima vizita, in octombrie 2022, am fost la Come from Away, „piesa” multipremiata aflata la ultimele reprezentatii, o suta de minute fara pauza. Cumparat bilete online, primit biletele pe email si la intrare le-am aratat pe telefon. Pe site scria ca masca este obligatorie pe timpul reprezentatiei. Ne-am dus inarmati cu masti si acolo am constatat ca nimeni dar absolut nimeni nu purta masca asa ca „jos masca”. Ori nu actualizasera site-ul ori nimeni nu dadea doi bani pe cerinta cu masca. Tinutele erau cele obisnuite de strada si dupa gustul fiecaruia, fara rochii lungi sau cu sclipici, costume sau papioane! Si nu am parut deplasata ca m-am dus cu pantaloni! 😀 Fiind fara pauza, multi spectatori si-au luat cate un pahar de vin de la barul din foaier, au venit cu el in sala, l-au pus pe jos la picioare si au baut din el in timpul spectacolului. Si nu va spun ce damf de alcool se simtea, mai ales ca si cei din fata noastra isi luasera vin! Insa oamenii se exprimau fara retineri, uneori chiar zgomotos, prin exclamatii, rasete si aplauze, la cate un solo mai reusit sau o scena comica. Telefoane sa sune sau sa lumineze e drept ca n-am remarcat. Iar la sfarsit s-a aplaudat indelung in semn de respect pentru actori fara ca cineva sa se grabeasca sa plece. A, si ce mi-a placut f mult la sala asta, aveai la margine de rand binoclu, bagai o lira si il foloseai! Foarte util mai ales daca stateai departe de scena. Evacuarea s-a facut fara imbranceli, coate, bagat in fata. Una peste alta, toate spectacolele pe care le-am vazut au fost reusite, cu atmosfera relaxata si fara scortosenia pe care o atribuim noi englezilor.
Acum vreo 8 ani eram la un spectacol de teatru, cred ca era vorba de „Straini in noapte”. In spatele meu statea, din pura intamplare, invatatoarea fetei. Cu vreo jumatate de ora inainte de final ii suna telefonul. Reuseste sa-l pescuiasca din geanta si inchide. Telefonul mai suna o data. Il inchide din nou. A treia ora ii raspunde sotului: „Da, Gicu, pune de mamaliga ca vin in juma’ de ora!”. Antologic!
Comentariu beton!11
Da o besina asa mai zgomotoasa, se poate lansa? Intreb si eu ca la cate besini in cap au majoritatea spectatorilor nu cred ca e interzis.
Am rîs de mam câcat pe tine
Din experiența mea, oamenii care scriu „beșină” n-au călcat în viața lor la teatru. Deci ești în deplină siguranță.
cand treci pe langa alti spectatori, ca sa te asezi pe locul tau, treci cu fata nu cu curul…
In ultimii ani nici un spectacol nu a inceput la timp! 10-15 min intarziere si tot sosesc intarziati care sunt lasati sa intre in sala! Eu as bloca usile mai ales ca ei isi cauta locurile „cumparate”. Din pacate spectatorii trebuie civilizati si nu stiu cum s-ar putea rezolva. Am „ratat” o vizionare din cauza unui copil de cca. 6 ani, care nu trebuia acceptat in sala (era ceva despre adulter, cu scene sexy) si care s-a fatait in asa hal ca trebuie sa mai revad spectacolul.
Chiar aseară am fost la Teatrul Național, la „Dineu cu proști”. Proștii au fost în sală, ia-m văzut, i-am auzit.
Au anunțat de vreo 5X, înainte de spectacol, să oprim telefoanele. Tot au sunat telefoanele de vreo 3X în timpul spectacolului. Cred că de 2X la aceeași vac… asta… persoană.
Unul, la vreo 10 minute de la începutul piesei, găsise ceva mișto de făcut pe whatsapp. Un pic mai târziu, unul foșnea discret (credea el) să crape ceva în el dintr-o pungă.
Alți proști au fost luați prin surprindere de trafic, de (con)soartă, de schimbările climatice… și au ajuns la 5 minute de când actorii se chinuiau să ne introducă în atmosferă. Buba e că au fost lăsați să intre. O cercopitată voia fix pe locul ei de pe bilet, deși plasatoarea îi explica frumos și soptit că nu poate deranja toată sala și să stea (dracului – ziceam eu in sine-mi) mai intr-o margine, unde e loc.
Ca om care trăiesc într-un orășel la vreo 130 km de București aveam complexul provincialului, care e, chipurile, sub standardul de educație și bla bla al omului de Capitală. Rahat cu apă rece. Dacă ești prost, ești… Indiferent unde ai mutația din buletin.
Comentariu beton!13
@motanes, tot la subdezvoltații ăștia din capitală ai vazut scris „ia-m”? Că văd că il tot repeți.
Ălora cu telefoanele trebuia să le ceri repede buletinul că puteai da peste surprize.
“Dineu cu prosti” are menirea de a atrage niste spectatori deosebiti. A fost singura data când am vazut oameni in trening, cu pantalonii atârnând asa pe la genunchi de parca s-au ridicat de pe canapea sa duca gunoiul si s-au rătăcit la teatru, deranjând pe toata lumea pentru ca n-au priceput ei cum e treaba cu locurile si urlând in telefoane. Da, cred ca interpretează titlul ca pe o invitație personala.
A propos de spectatori intarziati: la teatru, cu ceva ani in urma, un cuplu ajunge cam la 10 minute dupa ce spectacolul incepuse. Ei intra in varful picioarelor si se aseaza, cat mai discret posibil, pe doua locuri de la margine. In acel moment, actorul care interpreta rolul principal spune „Nicio problema ca ati intarziat, pentru ca nu s-a intamplat mare lucru pana acum. Pe scurt …” Si le-a facut un rezumat, dupa care s-a reluat spectacolul.
Comentariu beton!17
Din comentariile mega hazlii despre peripetiile din salile de teatru, comentarii la care ma hlizesc maxim, ma gandesc ca in cazul in care spectacolul e slab, slabut, te poti intoarce cu spatele la scena ca sa urmaresti spectacolul dat de public.. Ar fi ceva sa taca actorii si sa vorbeasca publicul. 😅
Bine, esti si tu un pic exagerat.
Cu atatea reguli chiar ca mai merge pulea la teatru. Inteleg ca e un loc pentru rafinatii rafinatilor, dar parca ar merge si niste ghiobani din astia care indraznesc sa isi tina telefonul pe vibratii (ca deh, poate ai copii mici acasa si esti stresat ca i-ai lasat prima data cu bunica, de exemplu) sau care indraznesc sa comenteze in soapta punctual ceva in urechea partenerului (ca deh, de asta mergem la teatru insotiti, ca suntem oameni sociali si vrem sa impartasim bucuria) sa populeze salile ca sa mearga industria mai departe.
Mna, unele sunt de bun simt, dar daca o ducem in extrema asta de buna purtare, ma tem ca actorii de teatru vor putea linistiti, muri de foame, daca nu se vor reprofila.
Hai sa nu mai fim mai catolici decat papa.
Mulțumesc pentru comentariul ăsta. Exemplu mai bun nu găseam nici dacă mă chinuiam. Tu ești dovada vie de ce țara asta e unde e. Și nu glumesc, tu ești dovada.
@Andreea,precis esti de părerea că „puiul peștele și puța se mănâncă cu mânuța”, eventual molfăiești dumicatul și vorbești in același timp.
Comentariu beton!15
Cu buni poți să vorbești liniștită înainte și după spectacol, sunt sigură că se descurcă două ore. Apoi nu ai de ce să îi lași prima dată cu ei atunci. Poți să îi lași dinainte câte o oră, două, cât te duci la magazin, în parc, la o cafea, etc, și vă veți obișnui.
Nu, privitul unui spectacol nu este o activitate socială. Mergem însoțiți ca să vorbim înainte, după și în pauză. Ca să vedem același spectacol și să schimbăm păreri. Sunt sigură că îți poți ține minte un pic propria idee.
Mai ai dileme? Că mai găsim soluții. Sau încerci doar să transmiți că tu faci ce vrea mușchiu’ tău? Dacă-i așa, stai mai bine acasă împreună cu pulea că nu moare nimeni de foame dacă nu vii tu să scuipi semințe în sală.
Comentariu beton!54
ghioLbani, @Andreea, ghiolbani;
cu plăcere…
Dragă Andreea, pe cei care gândesc așa îi rog să nu meargă la teatru. Crede-mă, nu vor muri de foame actorii. Sunt foarte mulți cei care știu ce este respectul și ce înseamnă. Nimic nu scuză lipsa acestuia. Nici lipsa educației.
0
Comentariu beton!17
Îmi pare rău că trebuie să-ți spun, teatrul a existat și înainte de telefonul mobil. Și părinți care își lăsau copiii cu bunicii sau cu o bonă.
Când eram în școala generală am mers la un spectacol de teatru care îl avea în rolul principal pe Ion Lucian. Nu mai țin minte nimic altceva, decât ca eu și colegii eram în primul rand, vorbeam și râdeam. Domnul Lucian s-a uitat la noi (eu am avut impresia ca se uita numai la mine) și ne-a bătut obrazul. În clipa aia am înlemnit, m-a marcat. Ma consideram educata si respectuoasa, dar acel gest mi-a arătat ca, cel puțin atunci, nu am fost asa. De atunci nu doar la teatru, ci la orice fel de spectacol, film, tac de la început pana la sfârșit, si dupa ce am avut telefon mobil a stat in geanta, pe silent.
Un corolar la regula 4: poate ca ar fi ok ca și teatrele sa se abțină in a vinde tot felul de alimente ambalate in foaier.
Si inca o chestie: mai usor cu saritul din scaun de la primele aplauze la orice spectacol. Se poate aplauda si stand jos, nu e nevoie de concursul „care se arata mai entuziast primul si cu palmele cel mai sus”.
De ce să se abțină? Poate vrei să mânaci ceva la pauză, c-ai plecat direct de la birou și ești rupt de foame.
Andrei, știi cum vânezi biscuiții de pe acolo dacă te-ai nimerit la sfârșitul unei zile când n-ai apucat să mănânci și nu vrei să-ți ghiorăie mațele? Dar îți ajung 5 minute, nu trebuie să molfăi în timpul spectacolului. Și dacă nu le-ar vinde, se descurcă băieții, vin cu provizii de acasă.
De acord în schimb cu partea cu ridicatul în picioare. Cum se lasă cortina, încep să se unduiască în sus purtați de sentimentul datoriei, de aproape mă aștept să aud “La revedere, doamna profesoarăăă”. Si apoi toată lumea din spate e obligată să-i urmeze dacă mai vrea să vadă fețele actorilor
nu ti-am zis niciodata dar te-am vazut la teatru acum ceva ani, la Aglaia.
Ha! Ce tare. Și ăla a fost unul dintre cele mai mișto spectacole văzute de mine.
Salut. Exista o regula, e adevarat nescrisa, dar impamantenita, care spune ca odata ce s-a stins lumina si a inceput spectacolul, locul/locurile pe care le aveai/aveati, isi pierd valabilitatea. Evident, asta in cazul in care intarzii. Asadar, daca vii dupa inceperea spectacolului, te mai asezi unde mai sunt locuri, daca mai sunt. Nici la pauza nu trebuie sa fii vehement si sa ti le revendici. Ai intarziat… suporta!
0
Comentariu beton!12
N-ai să vezi… Am fost la un concert la Sala Palatului. Se sting luminile, intră solista pe scenă, începe spectacolul. Și tot atunci încep să intre mai mulți întârziați, bâjbâind pe întuneric: „mă scuzați, dați-mi voie să trec” „aici sunt locurile noastre” „nu, nu sunt locurile dvs.” „ce rând e ăsta?” „ce sector? a, stați așa, că e alt rând, nu sunt locurile astea” etc. Freamăt, nemulțumiri, vociferări din partea altor spectatori. Până când solista (o tipă cu mult bun simț), evident deranjată, s-a oprit în mijlocul piesei și a așteptat să se așeze altețele lor. Mi-a fost o jenă imensă 🙁
Chiar ieri am fost la teatru și exact ceea ce spui s-a intamplat: doua fetișcane, 14, 15 ani, venite și ele la teatru, au mâncat cât au putut ele de discret chipuri ( da, a mirosit, da, s-a auzit), au răspuns la mesaje urgente, au făcut un live pe Instagram, să să vază, au vorbit în șoaptă până când m-au lăsat nervii și m-am răstit la ele de a zâmbit jumătate din rândul din față. Posibil sa fi deranjat eu însămi alți spectatori, dar liniște am cam făcut.
Înțeleg ca tinerii trebuie încurajați să ia parte la astfel de spectacole, înțeleg ca nu e momentul să le faci educație acolo, în sală, dar lipsa totală de considerație pentru cei din jur nu poate fi înțeleasă. Totuși, după intervenția mea, au stat smirnă, deci nu a fost în van, poate sunt șanse sa fi reținut ceva și din spectacol, și din regulile de participare la spectacol.
Comentariu beton!17
Cei care fac poze cu telefonul actorilor de pe scenă în timpul spectacolului, nu la sfîrşit, cînd ies la aplauze. În provincie se întîmplă, cînd vin cei cunoscuţi în turneu. E moartea!
Comentariu beton!20
Dacă mai fac și cu blitz + sunet…
100% de acord. Apropos de intarziat. Nu am intarziat. Voiam sa zic ca, student fiind, luam biletele exact cand era spectacolul (cred ca si prindeam o reducere, sau ceva, ca altfel nu imi aduc aminte de ce nu le luam mai devreme) si de multe ori nu mai erau locuri libere. Sa vezi ce frumos stateam eu pe trepte, sau oriunde mai era un locusor liber pe orizontala, cat de confortabila e mocheta aia cu miros de anticariat…
Nu ai patiti nimic. 🙂 Ce am patiti eu. Pt profesori mai mult: nu duceti copii idioti la teatru ! Era „Richard al III-a”, un spectacol destul de greoi si complex de pus in scena. Era un grup de liceu de clasa a 9-a sau a 10-a care pur si simplu vorbeau aiurea si comentau si faceau misto de actori pe scena: cu ce te-ai dat pe fata ? sabia aia e tocita ! Ce buna e aia ! Am ramas perplex, imi venea sa-i dau cap in cap. Pana la urma s-a intrerupt spectacolul(tot imi zine sa zic piesa) si un actor s-a luat de profesoara si copii … tiganie… s-a stricat tot. Am si plecat nervos.
Ăsta era comentariu care ar fi meritat discutat și aici
https://mihaivasilescublog.ro/2023/01/26/mai-catolici-decat-papa/
@Ciocanul
Asta se intampla pentru ca este o generatie de tineri needucati in marea lor parte si cred ca si scoala dar si parintii sunt in egala masura vinovati. Am locuit in Iasi de la doi ani si cred ca se știe ce frumos este Teatrul National de acolo. Ai mei m-au dus la teatru de pe la 5-6 ani dar au avut grija sa ma instruiasca inainte sa nu vorbesc in timpul spectacolului nici macar in soapta, sa stau linistita pe scaun, sa ascult si sa intrleg ce se petrece pe scena. E drept ca acum o suta de ani cand eram eu copil, copii erau mai “struniti”, mai putin alintati si nu erau lasati sa “aiba personalitate” ca acum, totusi educatia, modul cum te comporti “in lume” si implicit la in spectacol, pot fi explicate si acum copilului tau si mai ales pot fi demonstrate lui daca tu la randul tau te comporti corect si ii respecti pe cei din jur.
Copii mai mari, adolescentii au dorinta sa fie bagati in seama, sa arate ca sunt unii mai “smecheri” decat ceilalti si mai ales atunci cand sunt in grup se poarta in felul descris mai sus, dar tot lipsa de educatie este din pacate.
Nu numai la teatru, idem si la concertele de la Ateneu sau chiar la festivalul Enescu. Are sens sa mai spun ca daca se nimereste vreo orchestra care da vreun bis sunt unii care se ridica si pleaca?! M-am intrebat de miliarde de ori de ce mama naibii mai vii la Enescu sa vezi vreo orchestra renumita pentru ca apoi sa faci economie de timp plecand mai repede decat la final, dupa bis?! Si nu, nu e o persoana, sunt nenumarati, probabil nu le place aglomeratia, se inchide metroul, naiba stie!!! Nu mai zic chestia cu telefoanele sunand…desi, la fiecare inceput de concert, ca si la spectacolele de teatru se si anunta: va rugam sa opriti functionarea telefoanelor mobile. Degeaba!!!
Bravo dragul meu ! Excelentă inițiativa ta de a veni cu aceste reguli .
Trist , chiar tragic cå aceste timpuri te-au obligat la asa o munca ( de a emite aceste reguli) . Pe vremea când eu făceam teatru și chiar când mergeam la teatru ( în România) nu era nevoie de astfel de reguli ( dar DELOC ! ) . Si nici în locul unde trăiesc de peste 40 de ani (Suedia) nu este nevoie .
De – locuri si locuri , oameni si oameni , vremuri si vremuri… Încă odată MULȚUMIRI pentru buna ta inițiativă . Ar trebui så se predea ce scrii tu aici în școli . Deși văd cå ai destul de mulți urmăritori , cu siguranță nu este de ajuns . Trebuiesc atinse Forumuri mult mai largi . Poate-ți vine o idee căci inteligent si plin de bunăvoință vad ca ești .
O alta regula foarte importanta este aceea ca, atunci când ai loc mai în mijlocul rândului, nu mergi spre locul tău cu spatele la cei pe lângă care treci. Mi se pare îngrozitor de nepoliticos, chiar dacă îți ceri scuze ca deranjezi( ceea ce oricum trebuie s-o faci), sa-ti treci șezutul fix prin dreptul fetei celui care sta pe scaun. Mergi la locul tău cu fata la cei pe lângă care treci.
Dar dacă vrei să faci o poză?
Te abții până la momentul aplauzelor.
Eu mai am una din proprie experienta: nu te apuci sa rotești ochii peste cap cu zgomot si sa bombanesti, când vrea cineva sa treacă pe lângă tine, ca să ajungă și el la locul lui de pe mijlocul rândului. Dacă nu îți place să se frece lumea de tine, ia ți bilet pe primul rand sau fix la mijloc (ca să te freci tu de ceilalti). Am pățit acum cateva săptămâni, la concert de colinde. Am avut bilet pe mijlocul rândului, ca asa mi a plăcut mie sa nu stau cu gatul strâmb când ma uit la scena. Deși spectacolul începerea peste 20 de minute, tot a trebuit sa deranjez pe cei așezați deja, si sa ma scuz de n ori. Pintre care și o „duamna” care a fost foarte nemulțumită ca nu pot levita pana la locul meu. Nu m am considerat vinovata de nimic, dar poate greșesc…
Regula numarul 0: FITI ATENTI LA CE SE INTAMPLA PE SCENA, ca de-aia ati venit la teatru, nu sa bifati ca ati fost si sa aplaudati furtunos ca la al XXlea Congres.
Tu ai vorbit despre teatru, dar la film, unde cumva protocolul este mai lejer este si mai mare jale. Nu inteleg de ce au scos oamenii aia care se ocupau de sala, nu stiu exact cum se cheama, dar mai atentionau specatorii k st de kkt.
In data de 2 ian am fost la un film, premiera, la Afi si credeam ca greu ma poate soca ceva din comportamentul semenilor mei, dar s-a intamplat: atat in stanga cat si in dreapta se fuma tigara electrica. Si nu, nu ai cum sa ii spui omului sa nu mai fumeze ca este insotit de niste prieteni care pot fi doar asociati cu o satra. Asta a fost socul cel mare, ca de vorbit, s-a vorbit, de intarziat s-a intarziat si de vb la telefon s-a vorbit.
La spectacolele de teatru publicul este oricum mai ok. Dar eu vreau oamenii aia in sala care sa te poata chiar scoate de la spectacol/film afara daca esti de kkt, da chiar si pe mn daca ma incadrez.
Aș adăuga încă o regulă: să nu se fumeze pe scenă. Cred că s-a fumat la majoritatea spectacolelor de teatru la care am fost în ultima vreme, Marius Manole a fumat minim 5 țigări pe scenă la un singur spectacol. Nu e plăcut să simți fumul în sală. Poate îi atenționează cineva, legea ar trebui să vizeze și teatrul